814 matches
-
sunt cel mai puțin importanți și rolul lor e simplu: dacă sunt înhămați, atunci să facă exact ceea ce rolul le dictează, să tracteze. La Platon, caii tractează atelajul ca reprezentând simțuri contrare: latura „inimoasă” (thymoeides) și latura „pofticioasă” (epithymetikon), iar vizitiul e latura eminamente reflexivă (logistikon). Platon simplifică motivul oriental după cum îl și îmbogățește. Atelajul e tras de cai diferiți - dorința și voința, neînfrânarea și cumpătarea. Un aspect al problemei asupra căruia insistă Gabriel Liiceanu este următorul: cine e înaripat? - caii
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
reflexivă (logistikon). Platon simplifică motivul oriental după cum îl și îmbogățește. Atelajul e tras de cai diferiți - dorința și voința, neînfrânarea și cumpătarea. Un aspect al problemei asupra căruia insistă Gabriel Liiceanu este următorul: cine e înaripat? - caii, carul, roțile carului, vizitiul sau întregul? „Lucrul nu este clar și nici nu trebuie să fie clar”; importantă e diferența cailor „tractatori” care-și exercită atribuțiile la atelajul zeilor și la cel al muritorilor. Nu sunt probleme tehnice în cazul atelajului divin. Ele apar
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în cazul atelajului divin. Ele apar la celălalt car la care un cal e „de soi ales”, celălalt - „de neam prost”. Calul împovărat de greutate trage în jos, apleacă spre pământ carul gata să-l răstoarne și îngreunează astfel brațul vizitiului. Acest cal e șui, greoi, cu grumaz țeapăn, gât scurt și bot turtit, nesățios și îngâmfat, cam surd de fel și abia dacă mai ascultă de bici. Celălalt cal, vorba lui Socrate, „iubește părerea cea adevărată”, e „cumpătat și rușinos
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
bot turtit, nesățios și îngâmfat, cam surd de fel și abia dacă mai ascultă de bici. Celălalt cal, vorba lui Socrate, „iubește părerea cea adevărată”, e „cumpătat și rușinos”. Și acum se întâmplă ceva, și nu dinspre cai, ci dinspre vizitiu. Când vizitiul zărește chipul îndrăgitului, sufletul îi ia foc. Calul „pofticios”, căci acum intră el în rol, măcar că este biciuit ca să fie cumpătat, nu ascultă și se năpustește spre iubit ca „să-i amintească acestuia de dulceața trupeștilor plăceri”. Calul
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
nesățios și îngâmfat, cam surd de fel și abia dacă mai ascultă de bici. Celălalt cal, vorba lui Socrate, „iubește părerea cea adevărată”, e „cumpătat și rușinos”. Și acum se întâmplă ceva, și nu dinspre cai, ci dinspre vizitiu. Când vizitiul zărește chipul îndrăgitului, sufletul îi ia foc. Calul „pofticios”, căci acum intră el în rol, măcar că este biciuit ca să fie cumpătat, nu ascultă și se năpustește spre iubit ca „să-i amintească acestuia de dulceața trupeștilor plăceri”. Calul bun și
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
zărește chipul îndrăgitului, sufletul îi ia foc. Calul „pofticios”, căci acum intră el în rol, măcar că este biciuit ca să fie cumpătat, nu ascultă și se năpustește spre iubit ca „să-i amintească acestuia de dulceața trupeștilor plăceri”. Calul bun și vizitiul se împotrivesc la început, dar „văzând că răul acesta nu cunoaște capăt, ei se lasă la rândul lor mânați, cedează și se învoiesc să facă ce li s-a cerut. Și astfel se pomenesc în preajma iubitului; ei sorb din ochi
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ei se lasă la rândul lor mânați, cedează și se învoiesc să facă ce li s-a cerut. Și astfel se pomenesc în preajma iubitului; ei sorb din ochi chipul acestuia prins într-un nimb scânteietor. Însă privindu-l, aducerea-aminte a vizitiului este purtată către esența frumuseții, pe care el o vede iar cum, laolaltă cu înțelepciunea, stă așezată pe tronul sacru. Zărită deci cu ochiul minții, priveliștea aceasta îl sperie și, cuprins de venerație, se trage îndărăt; totodată, el e nevoit
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
aceasta îl sperie și, cuprins de venerație, se trage îndărăt; totodată, el e nevoit să smucească de frâuri cu atâta putere încât caii se lasă pe picioarele de dindărăt, unul de bunăvoie, celălalt cu multă silă”. Mult are de furcă vizitiul cu nărăvașul cal care se potolește doar după ce e dat pradă durerii și, după ce pățește de mai multe ori lucrul acesta, „urmează gândul chibzuit al celui care mână carul și, de câte ori dă ochii cu frumosul său, moare de frică”. În
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
În cele din urmă, cuviincios și temător, sufletul îndrăgostitului urmează pe iubit. Problema pe care o ridic este aceea a distribuirii cailor în raport cu poziția lor față de oiște. Știm că la un moment dat cedează presiunii calului de „neam prost” și vizitiul, și celălalt cal. Dar dacă nu ar fi cedat nu e vorba că ar fi continuat munca unilaterală a calului nesățios, nu!, sau nu doar atât; pericolul era mai mare, carul putea fi rupt sau putea să se desprindă oiștea
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
dinspre o parte (dacă era și din partea cealaltă, s-ar fi anulat). Soluția tehnică, deși nefirească, sau tocmai de aceea!, constă în dublarea oiștii, una în față, alta în spate, căci așa cum sediul poftei e sub cel al inimii și vizitiul doar-doar reușește să le împace, tot așa un cal are dreptul la propria-i oiște fără ca să se dubleze în acest fel și numărul vizitiilor. Un singur cal la atelaj nu este cu putință pentru a avea o singură oiște
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în față, alta în spate, căci așa cum sediul poftei e sub cel al inimii și vizitiul doar-doar reușește să le împace, tot așa un cal are dreptul la propria-i oiște fără ca să se dubleze în acest fel și numărul vizitiilor. Un singur cal la atelaj nu este cu putință pentru a avea o singură oiște sau nici una, ca la carele de luptă, căci vizitiu și cai, deopotrivă, sunt replica sufletului în forma lui tripartită. Până la urmă, mitul, întrucât e mit
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cal are dreptul la propria-i oiște fără ca să se dubleze în acest fel și numărul vizitiilor. Un singur cal la atelaj nu este cu putință pentru a avea o singură oiște sau nici una, ca la carele de luptă, căci vizitiu și cai, deopotrivă, sunt replica sufletului în forma lui tripartită. Până la urmă, mitul, întrucât e mit, nu își propune ca autoexigență nici faptul de a fi rațional, și nici de a fi precis. 6. Ispită și păcat (sau despre cum
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
1866, Vodă-Cuza a fost detronat, caii de la trăsura cu care a fost transportat de la Palat au fost mânați de către Chiriță, un unchi al lui Constantin Nacu, fost ministru. Alături de Chiriță pe capră stătea și Matei Smedeanu, cel de-al doilea vizitiu. (Id., ibid.) Calitatea reproducerilor ne împiedică să le preluăm în ediția de față. Pagina 310 * În anul 1876 s-a instalat, în sfârșit, regimul liberal care trebuia nu numai să guverneze țara timp de 12 ani, dar încă să însemneze
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de 4 lei, dacă nu mă înșel. O frumoasă și tânără debutantă în teatru iese repede la suprafață ca favorita unui general rus din administrație. Răsturnată într-un landou luxos, tras de doi cai de mare preț, pe capră un vizitiu în livrea scânteietoare de argintărie, viitoarea societară a Teatrului Național străbătea în fiecare zi Podul Mogoșoaiei (de la 1878 Calea Victoriei) spre a se duce să se arate la Șosea. Pe tot parcursul planturoasa ei frumusețe blondă stârnește exclamații de admirație. Teatrul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ș.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ș.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu PREFAȚĂ Scopul manualului de lucrări experimentale de chimie anorganică este de a pune la dispoziția studenților, de la toate specializările inginerie, referate, sub o formă nouă, privind efectuarea lucrărilor de laborator care au drept scop însușirea
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
11 Dorobanți, pe drumul dintre Marghita (Margitta) și Șimleul Silvaniei (Szilágysomlyó), a făcut un lung popas în satul Ip (Ipp). În timpul popasului, într-unul din carele de muniție, a explodat o cutie întreagă cu grenade de mână, rănind mortal un vizitiu și un ofițer de la muniții. Ostașii capturaseră grenadele în cazarma din Marghita (Margitta) și, în loc să le dezactiveze, le-au încărcat în care, unde din cauza hurducăielii, s-au activat și au explodat. E posibil ca atunci să se fi născut legenda
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
despre comportamentul Andreei? * Ce înțelegi tu prin expresia “oamenii au timp și suflet” 2) Desparte propozițiile în cuvinte și cuvintele în silabe: * Gherghinaacumpăratcincitrandafirisuperbi. * Pecărareadingrădinăamdescoperitofamiliedearici. 3) Lucrează după modelul dat: (un) copil - (niste) copii - (toți) copiii (un) fiu (un) macaragiu (un) vizitiu (o) poezie - (niște) poezii - (toate) poeziile (o) jucărie (o) propoziție (un) exercițiu 4) Scrie câte două însușiri pentru cuvintele: elev vânt veveriță prieten carte apă 5) Alege unul din cuvintele de mai susă însoțit de cuvintele însușiri) și alcatuiește o
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
explicații asupra încadrării generale a ideilor din Bhagavad-gītă; cerem, de aceea, iertare specialistului pentru faptul de a-i reaminti fapte și idei deja bine cunoscute lui. Cum se știe, sîntem la începutul unei lupte fratricide, Arjuna, șeful unei cete, împreună cu vizitiul divin Krsna, înaintează în mijlocul a două armate potrivnice; vede aliniați împotriva lui (și alor săi) rude, căpetenii, prieteni, tovarăși și simte că leșină cuprins de tulburare Krsna, care, în cele din urmă, se dovedește
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
la chemările organizației noastre, s’au evidențiat în luna asta tov-ii: tinerii din Institutul de Minori, tov. Rotaru Ioan, precum și tovarășele care s’au înscris voluntar în brigăzi și în echipele de serviciu în Clubul organizației noastre: Maria Savin, Maria Vizitiu, Artenian Maria, Artenian Ana, Maria Ionescu și altele”. g. „Toți membrii TP sunt de naționalitate română” Citarea celor scrise în „rapoartele de activitate” întocmite de organizația „Tineretul Progresist” ni s a părut o necesitate de prim ordin datorită constatărilor celor
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Ivanov Elena, Florea Adrian și Ionescu Maria. „Subsecția artistică” rămăsese în continuare lui Vojniver Iancu, iar de bibliotecă răspundea Savin Maria. Anticipând aparatul birocratic „de partid” supradimensionat de mai târziu, la „subsecțiile resortului cultural” mai fuseseră adăugați următorii: Daiciu Jan, Vizitiu Maria, Ionescu Ilie, Artenian Sia, Savin Stratulat, Agafiței Virginia, Pricop Nuța, Bardeș Maria și Bălteanu Jana. Citarea acestor nume ne arată practicarea unui „nepotism” timpuriu în rândurile organizației junilor bolșevici vasluieni, așa cum vom remarca și mai departe. Probabil, membrii „biroului
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Vaslui se organizase și un „curs de îndrumători” ce se terminase pe 6 noiembrie 1946. Iată „merituoșii” absolvenți: Vojniver Iancu, Agafiței Virginia, Artenian Sia, Bălteanu Jana, Pricop Nuța, Florea Adrian, Artenian Maria, Andreeș Lucian, Ivanov Elena, Savin Stratulat, Daiciu Jan, Vizitiu Maria, Savin Maria și Ionescu Maria. Probabil, unii dintre acești „învățăcei” vor fi devenit „aprigii” avocați ai „proletariatului mondial” prin ocuparea unor funcții în viitoarea democrație de tip nou. j. „În ziua alegerilor grupele de tineri au îndemnat oamenii să
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
orig, și, n.n., primarul a avut toate motivele de a sublinia această propoziție!). Dela trăsura a doua (Nr.2) s’a furat burduful de piele care este nou. Aceasta s’a întâmplat acum două zile în urmă după cum ne declară vizitiul nostru Ion Costan dela trăsura Nr.1. La trăsura Nr.2, de la care s’a furat acel burduf de piele, este vizitiu de două zile Grigore Scripcariu iar mai înainte a fost Vasile Petrescu. Rugăm a face urgente cercetări spre
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
burduful de piele care este nou. Aceasta s’a întâmplat acum două zile în urmă după cum ne declară vizitiul nostru Ion Costan dela trăsura Nr.1. La trăsura Nr.2, de la care s’a furat acel burduf de piele, este vizitiu de două zile Grigore Scripcariu iar mai înainte a fost Vasile Petrescu. Rugăm a face urgente cercetări spre a găsi pe vinovați precum și burduful furat”. Ca să se vadă că nu glumește în povestea burdufului de piele, primarul declara în acest
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
ori căruțe brăilene care în timpul mersului, vara mai ales, scoteau niște sunete așa de plăcute încât îmi făcea impresia că aud un tuciuriu de mare clasă mânuind cu artă desăvârșită ciocănelele țambalului asemenea nemuritorului Toni Iordache. Iar sus, în căruță, vizitiul, cu hățurile în mâna stângă și biciul în mâna dreaptă, striga mai mult de formă pocnind lateral din "schimbătorul de viteză": Dii, talan,'tu-ți saramura mă-ti, dar'!... Am ajuns la moară. Curtea era înțesată cu căruțe fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în jurul lor și se înmuiau și lumânările de atâta lumină caldă -, au schimbat inele de diamant, au sărutat mâna nașilor și s-au urcat în caleașcă. Atunci s-a împlinit minunea, când caleașca și caii cu harnașamentul de argint și vizitiii cu lampasuri de ghinărar s-au ridicat în văzul lumii la cer; încet, încet, ca un nor, s-au pierdut în cerul pe care apăruse luceafărul și luna. Acu, dacă ar fi fost de neam, încă ar mai fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]