34,796 matches
-
și-a declamat frustrarea pe toate tonurile (era să zic: toanele) în scrisori particulare, publicate generos de CONTEMPORANUL, dl D. Țepeneag revine acum în paginile aceleiași reviste (nr. 16) într-un dialog cu dl Ion Simuț. Dl Țepeneag are o viziune războinică despre viața literară: lupte, tabere, armistiții etc. D-sa povestește, fără pic de umor, cum a vrut să facă o Asociație a Scriitorilor Români din Exil, nu cu mult timp înainte de 1989, în care d-na Monica Lovinescu nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15257_a_16582]
-
acțiunilor, oricum numeroase și de calitate, organizate de competenta și entuziasta sa directoare, Juana Zlotescu Simatu, însuflețită desigur și de condiția ideală pentru cineva aflat la conducerea unei instituții cu asemenea profil - aceea de a cunoaște la fel de bine limba, cultura, viziunea și experiența de viață a două lumi: Spania și România. Zilele Cervantes la București au debutat sub semnul nobil al muzicii și poeziei, pe 20 aprilie avînd loc la Sala mică a Ateneului Român un concert de excepție susținut de
Madrid - București: Zilele Cervantes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15254_a_16579]
-
pedalarea sa, cum zice Nae Ionescu însuși, într-un comentariu închinat lui Faust, între "polul propriu-zis metafizic și anexa sa, contrapunctul lumesc"? Cît de actual ar mai putea fi "paseistul", "anacronicul", "reacționarul" Nae Ionescu, integrat, orice s-ar spune, unei viziuni ce-i cuprinde în bună măsură pe Eminescu, N. Iorga, Lucian Blaga, ca și pe tradiționaliști și pe ortodoxiști? La aceste interogații încearcă a da un răspuns Dan Ciachir, în paginile întrunite sub titlul Gînduri despre Nae Ionescu. D-sa
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
excelente, iar vînzările au crescut enorm după ecranizarea făcută de David Fincher în 1999. Cu o sciitură puternică și voluntar repetitivă, Fight Club, povestea a doi băieți dezorientați care transformă un club de box într-o armată anarhistă, exprimă o viziune masculină a dezamăgirii cronice și a mîniei reprimate. Tyler Durden, antieroul întruchipat în film de Brad Pitt, spune despre generația lui: “Sîntem mezinii Istoriei, amăgiți de televiziune să credem că vom fi într-o zi milionari, vedete de cinema sau
Întâlniri în jurul lui Benjamin Fondane by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13404_a_14729]
-
avea o contribuție în domeniul filologiei clasice presupune o competență și un efort ieșit din comun, căci filologia clasică este un domeniu despre care s-a scris încă din timpul Renașterii; pentru realizarea unui studiu de detaliu sau a unei viziuni noi asupra tragediei grecești sau asupra lui Horațius, de pildă, este necesară nu numai cercetarea textului în sine, ci și a unei imense literaturi secundare, mai numeroase decât în oricare alt domeniu prin forșa multelor secole în care interesul pentru
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
neînțeles cum un poet „tradiționalist” la G. Călinescu și „avangardist” cu acte (de creație) în regulă la revistele Integral și unu, simbolist și neoclasic cu arvună foiletonistică (Noi, simboliștii și Spre clasicismul cel nou) sau „expresionist à la Kokoschka” în viziunea lui Ov. S. Crohmălniceanu, s-a putut pierde, ca „zeama cea bună” a harbuzului bine copt, printre crăpăturile unor valorificări artistice lacunare. Benjamin (Wechsler) Fundoianu, „neprețuit pentru că e necunoscut” - cum just își începe Mircea Martin monografia -, se naște la 14
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13384_a_14709]
-
avea un sîn,/ Îi prinse cu cealaltă mînă,/ Sub vela trincă, cellalt sîn” (Cîntec de pirat). Din pricina aceleiași sfieli de fond, actantul e incapabil a-și duce pînă la capăt intenția desfigurării și mutilării, a violentării realului în efigie (în viziune) cu care operează, neutralizîndu-l prin parodie. Precum la un Minulescu aprofundat (întors spre o sensibilitate dureroasă ce absoarbe în bună măsură fanfaronada), brutalitatea se topește în chiar excesul ei, cinismul se dezamorsează în aerul ireal de vis dulceag-amar: „O, Leonid
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
discuție, dramaturgul, dimpotrivă, este lăsat oarecum în umbră. În ciuda faptului că Anton Patraș propune doar câteva titluri de o reală valoare estetică (Arca bunei speranțe, Pragul albastru, Iarna lupului cenușiu sau Bieții comedianți) își structurează analiza amplă pe două paliere: viziunea teoretică, decelabilă în activitatea universitară și în cea de cronicar dramatic, și opera dramatică propriu-zisă. Prozei i se rezervă un spațiu mai larg cerut de volumul scrierilor dar și de, în special, vocația de prozator pe care colegii săi din
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
masă cu o zeiță. mopete/ în spatele lor se consumă într-o flacără sângerie/ ca și părul zeiței - și invidia lui, străvezie/ se coboară ca un clopot de sticlă peste ei. mici pete/ din invidia lui mopete le vor colora lor viziunea”. Putem să micșorăm liniștiți aceste „otrăvuri” mărturisite de mopete. Am încercat să extind aceste „vinovății”, atât de puțin evidente la puținele sale exprimări publice. Într-o convorbire din „Vatra”, Mircea Ivănescu expediază într-o paranteză stările sale de spirit la
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
prăbușești într-o imens/ de lentă cădere în frigul de sus -“ Aidoma poeziei pe care o scrutează, comentariul critic la creația meivănesciană are tendința de a continua și de a se relansa necontenit. Important este să realizăm marea deschidere a viziunii sale, forța și originalitatea unei melopei șoptite, care sfârșește prin a ni se impune, cu o blândă complicitate tiranică. Acest poet ne-a propus, de la începuturile sale, în foarte densul peisaj liric de la sfârșitul anilor șaizeci, altceva. Întorc, nu contra
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
cu o coerență doar stilistică, căci povestea liant lipsește nemotivat. Naratoarea părții finale pur și simplu nu poate fi aceeași cu cea din primele două, iar o posibilă metamorfoză nu-și găsește determinantul psihologic. Diferența de ton, de atitudine, de viziune creează o ruptură clară. Ochiul femeii călătoare din primele două părți e prea rece, prea stăpânit, puțin naiv, martor curios, nepreocupat de sine și interesat doar să înregistreze, pe când ochiul celei care pleacă în căutarea minotaurului este scormonitor, pasional, implicat
În cheia sexualității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13467_a_14792]
-
bine plasată între poezia asupra căreia își concentrează atenția și ansamblul liricii stănesciene, dar „plusurile” sunt mai greu de înregistrat datorită aceluiași demers critic abstract, neadecvat. Câteva exemple. Văduvit de contextul inițial, citatul care însoțește poezia Lauda somnului, vol. O viziune a sentimentelor, este totuși relevant: „Contemplarea pietrei inerte ș...ț presupune acum un elan ascensiv ce împreunează teluricul cu uranicul pe fundalul dematerializării. Zenitul celest este înconjurat de epifanii ale formelor terestre lipsite de inerția gravitațională. Pătrunderea prin transparentizarea albastră
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
care nu l-a găsit”, și dacă poetul „creează semantica unui cuvânt care nu există”, atunci criticul are sarcina de a găsi cuvintele potrivite și de a-l conduce pe cititor pe cărările mai puțin cunoscute ale specificității limbajului și viziunii unui poet. Din păcate, în raport cu textul comentat, critica lui Vasile Spiridon, sfidând gravitația, se înalță în spații din ce în ce mai ermetizate. Adrian Majuru - Bucureștii mahalalelor sau periferia ca mod de existență, Editura Compania, București, 2003, 248 p. Vasile Spiridon, Nichita Stănescu, monografie
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
și ezoterice infirmă ipoteza. După expoziția suprarealismului din 1936 de la Londra, cea din 1938 de la Paris a însemnat o cotitură decisivă în modificarea gândirii suprarealiste. Este data la care Victor Brauner se desparte declarat de suprarealism, îndreptându-se spre o viziune antropologizantă, înrudită cu cea a lui Max Ernst. Cu succes de public, expoziția din 1938 - concepută de André Breton ca un eveniment multimedial, cu sprijinul lui Man Ray care asigura efectele de lumină și mai ales de întuneric, cu intervențiile
Centenar Victor Brauner by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13461_a_14786]
-
formulări diferite sau repetitive: Coșbuc nu este, așa cum îl eticheta Gherea, un poet al țărănimii, ci, dimpotrivă, un artist livresc ale cărui scrieri se subordonează idealului de estetizare a lumii. Așa cum se va strădui autorul să demonstreze, estetismul constituie baza viziunii erotice, thanatice și eroice a poeziei coșbuciene, accentul căzând pe coregrafia, pe punerea în scenă a momentelor dramatice. Sunt indicate mai ales influențele livrești care au determinat opțiunea poetului pentru anumite formule artistice precum idila. Andrei Bodiu urmărește armoniile estetizante
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]
-
o contrapondere terestră a spiritului abstractizant, anihilator al vitalității. Realismul grotesc sau, cum îl numește Bahtin, carnavalescul semnifică prin urmare o entitate pozitivă prin împletirea universalului, socialului și corporalului omenesc. Nu așa-zisa satiră alcătuiește sensul de căpetenie al unei viziuni grotești, ci perspectiva pozitivă (salvatoare) a metamorfozelor vieții, simultaneitatea morții și a nașterii, a sfîrșitului și a începutului în toate cele ce ființează. Nu alta pare a fi filosofia inspiratoare a lui Cristian Simionescu, care cultivă un amalgam în fond
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
un film/ cu oameni care plîng/ în bezna unei săli de cinematograf” (omul bidimensional). Dar pentru a surprinde o asemenea uimitoare transformare a obiectelor e nevoie de un instrument optic special, altul decît ochiul uman obișnuit. Vederea tinde a deveni viziune, așternînd asupra realului culorile subiectivității indomptabile: „ochii tăi verzi tu vezi totul în verde/ ai pătat absolut totul cu verde/ pămîntul și frunzele/ soarele noaptea și invizibilul” (o corabie de nuiele). O astfel de capacitate vizionară este ubicuă sau microscopică
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
are o mulțime de ochi implantați de jur împrejurul capului/ ca niște rulmenți./ altul vedea ca printr-o sită și distingea/ entitățile nisipului cum distingem noi/ orașele și stelele./ un altul răsturna cu ochii/ lumea cu susul în jos” (Privitori și privighetori). Viziunea vădindu-se asociabilă cu senzația de orbire mîntuitoare ca o infirmitate divină: „pe drept cuvînt se crede că e orb deși pe drept cuvînt/ el vede cu tot trupul de parcă ar fi apă./ adevăr zic vouă: celui care plînge/ Dumnezeu
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
au îndepărtat semnificativ de sculptura de atelier și au venit mai aproape de ceea ce presupune, ca formă și ca expresie, sculptura monumentală, arta ambientală sau de for. Fără să-și părăsească și, cu atît mai mult, să-și trădeze vreo clipă viziunea și stilistica pe care și-au impus-o în timp, participanții la recent încheiata ediție au rămas, ca și predecesorii lor, de altfel, în spiritul și în substanța materialului. Relația lor cu blocul de marmură a fost în mai mare
Pitești, 2003 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13516_a_14841]
-
că acest cititor ar putea să nu împărtășească admirația profundă nutrită de Toma Pavel pentru Madame de La Fayette, Richardson ori Walter Scott, să nu fie de acord cu punerea între paranteze a lui Choderlos de Laclos ori James Joyce; dar viziunea globală și definitorie asupra speciei romanești înseși va putea fi cu greu contestată. În seria poeticilor generale ale romanului scrise în ultimele decenii, La pensée du roman va ocupa, cred, un loc spectaculos de înalt, dialogînd de la egal la egal
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
s-a smucit de pe fotoliu căutând să dea ființei sale plictisite și perfide aparența agerimii și a sincerității. A schițat un gest, a bâlbâit o silabă. Camera însă, unanimă, nu mai avea nervi destui pentru a suporta glasul pițigăiat și viziunea plumburie a fostului dictator, a intrigantului din culoarele Cotrocenilor. Cuvântarea i s-a oprit în gât, mimica i-a înghețat ș...ț Trăsăturile chipului său compus și supravegheat se trădară o clipă într-o strâmbătură sinistră, într-o mască indeniabilă
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
și Câinele și cățelul de Grigore Alexandrescu. De aceea, mă puteți admonesta precum Samson pe Samurache: „Noi, frații tăi, potaie!” Între congenerii menționați, ați confirmat aspirația și vocația de a ne oferi „Istoria critică a literaturii române”, într-o similară viziune și amplitudine călinesciană, vol. I, apărut la Editura Minerva, în 1990. ș...ț E bine că vă consacrați decisiv continuării și finalizării acestui proiect important. Nu cred, totuși, că editorialul dv. din „România literară” ar fi sau poate deveni un
Scrisori catre editorialist () [Corola-journal/Journalistic/13539_a_14864]
-
diferite. Dacă portretul lui Stănescu, al lui Dărăscu, Orgoliul și portretele de copil se sprijină încă pe vechea paradigmă a sculpturii occidentale (care începe cu clasicismul și se stinge o dată cu jubilația spasmodică a lui Rodin) sau, mai exact, chiar pe viziunea rodiniană, Coapsa (Fragment de tors) și, mai ales, Domnișoara Pogany împing lucrurile într-o cu totul altă direcție: către recuperarea vieții intime a formei, către ieșirea din concret și din individual, către negarea psihologiei și către puritatea ideii. Ba chiar
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
de aceea uman. Marcel Iancu Mai mult ca oricare altul, Marcel Iancu a fost o adevărată conștiință a modernității în spațiul românesc, nu doar prin una sau prin alta dintre activitățile sale, ci prin comportamentul lui global, printr-o anumită viziune integratoare care-i animă toate compartimentele creației, creație la temelia căreia stă adînca sa vocație de desenator, de observator lucid și de constructor rațional. Indiferent dacă desenul își conține propria-i finalitate sau este numai o simplă etapă, el încorporează
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
și, paradoxal, condiția incompletă a înregistrărilor radiofonice e mai generoasă prin spațiul, liber de constrângeri, acordat imaginației. Auzeam vocea lui Clody Bertola în Cum vă place (1961) în regia lui Liviu Ciulei, îmi aminteam spectacolul și aprigele discuții generate de viziunea novatoare a punerii în scenă. Spectacolul a fost atacat, printre altele, și pentru distribuirea lui Clody Bertola în rolul Rosalindei, contestându-i actriței calitatea de ingenuă shakespeariană. Dar și unii dintre cei care au apreciat montarea au formulat rezerve. Într-
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]