484 matches
-
spre tronul lui, fața lui Constantin Brâncoveau strălucea de o bucurie nemărginită. Ștefan, abătut, se apropie neprotocolar dinspre dreapta de tronul tatălui său. Printre dinți, cu buzele nemișcate, vodă îi șopti: — Să nu tulburăm sărbătoarea. Dă-mi răgaz patru zile. Vlădica e de partea noastră. După Paști, trimit daruri la Poartă. Visteria lor e mai goală ca oricând. Aurul o să rezolve tot. Să nu afle doamna. Eu o să țin obiceiurile. Veghează doar tu, Ștefane. Arhimandritul ieși în ușile împărătești și ceru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și eu o dată pe an în biserică și mă clevetesc pentru asta? — Ei nu, nu o fac așa pe față. Anul trecut de Paști nașul Dinu povestea ce frumos se cântă la papistași în biserică. L-a auzit și sfinția sa vlădica. Cred că de-aia l-a chemat pe Filotei. Îi păruse rău să audă un Cantacuzin că laudă papistașii... Nu se mai auzea nici o răsuflare. Amuțiseră parcă și bătăile inimii. Poate la domnia ta, Marico. — Ba. Mie îmi bătea inima să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ce este cuprins în el. Ștefan luă scrisoarea și începu să vorbească încet, aruncând priviri furișe în toate părțile. — Să trăiești, măria ta, și iertare pentru că te tulbur la vreme de reculegere. În răvaș, mitropolitul de la Odrii îi scrie lui vlădica Theodosie că vremurile nu s-au îmbunătățit de când cu venirea ca mare vizir a Pașei Rami Efendi. Că împărăția padișahului se zbate în lipsă de bani și că mutarea sultanului de la Istanbul la Odrii a nemulțumit și mai tare corpurile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pentru asta. Era adunată toată suflarea taberii și, în răcoarea dimineții, cântările tărăgănate ale fraților monahi erau purtate de vânt până hăt departe. Din gură în gură oamenii își șopteau că locul fusese ales de cu seară de însuși sfinția sa vlădica și de vodă. Au spus că tăpșanul s-a ridicat pe oasele celor ce au căzut în bătălia de la Șerpătești, acum mai bine de o sută de ani. — Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare..., cântau călugării. — S-au bătut într-o noapte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
te teme...” și mi-o iau gândurile înainte și-mi descopăr sufletul păcătos care nu se mai roagă și nici nu mai urmărește taina liturghiei. Îmi zic atunci, robul Domnului, Io Constandine, ce faci este oare treaba ta? Ce spunea vlădica Theodosie, nu de moarte să ne fie teamă, ci de înspăimântătorul județ, să nu ajungem la tronul lui Hristos pe căi ocolite. Dacă vrei să ții poteca dreaptă, spunea sfinția sa, ea trece printr-un lăstăriș: de o parte mărăcinii fricii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
apoi reculegându-se, reveni la realitate. Dacă se poate, aș pleca și eu cu sania domniilor voastre... Deși ceruse să-l vadă pe sfinția sa, acum când se afla la Mitropolie, spătarul Mihai nu știa cum să procedeze ca să poată discuta cu vlădica fără ca vorbele lor să ajungă la voievod și la beizadea Ștefan. Doar sfinția sa îi putea spune ce anume știe vodă despre complotul lor din vară. În sanie mersese împreună cu Ștefan și cu sora lui, Stanca, domnița Stanca, - așa îi plăcea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Când răposatul mitropolit Theodosie, pe patul de moarte, i-a cerut să-l aleagă ca urmaș al său pe mitropolitul Râmnicului, vodă n-a pregetat o clipă. Îl iubise pe Theodosie prea mult ca să nu-l asculte. Și lor Cantacuzinilor vlădica, cu glas stins, le-a cerut același lucru: „Doar Antim poate ține piept cu tălmăcirile și tipăriturile rătăcirii calvinești. Rătăciții tipăresc cărțile lor în toate limbile pământului și le răspândesc peste tot. Se cuvine să tălmăcim și noi îndreptarele credinței
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
am înțeles, continuă grecește conversația. Monahul cu haine jerpelite se ridicase în picioare și de sub potcapul decolorat, care din negru cum fusese avea acum culoarea sângelui închegat, îl priviră cercetător pe mitropolit ochii ageri ai Cantacuzinilor. Ah, da, își spuse vlădica, este chiar marele spătar Mihai, Doamne, ce s-a mai cănit ca să nu fie recunoscut! Într-adevăr, negrul aproape albăstrui al bărbii și mustăților adâncea ridurile și asprea expresia de hotărâre a feței Cantacuzinului. — Este o scrisoare de taină, continuă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la sfinte moaște, dar de fapt ca să-i scoată de la buchisitul pe grecește și slavonește. Da, își amintea de bucata aceea de pictură umplând toată grosimea zidului despărțitor dintre naos și pronaos. Era un om - neamul lui Adam, cum spusese vlădica -, agățat cu mâinile de ramurile unui pom ce ieșea din gura hâdă a unui balaur. Sta omul cu gura căscată să prindă picăturile de miere ce se prelingeau de sus. De o parte și de alta a copacului erau două
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care, amabilă, a reluat conversația când mâncarea pregătită europenește a fost înlocuită cu desertul oriental adus de cafegiii cu mișcări lente și neauzite. Neică Mihai, îți mulțumesc că mi-ai dat prilejul să-mi aduc aminte de felul în care vlădica Theodosie strecura învățătura în sufletele noastre de copii când porneam într-un fel de hagialâc prin țară pe la mânăstiri. Ștefan, ducându-și felegeanul cu interiorul aurit spre gură, lăsă un zâmbet să-i descrețească fruntea și întoarse capul spre sora
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-i descrețească fruntea și întoarse capul spre sora sa. — Așa este, de la dânsul am niște învățături pe care nu le pot uita în veci! Era pe vremea când mânăstirea Hurezi sta crudă și nezugrăvită și vodă, cu doamna și cu vlădica Theodosie, umblau pe la mânăstirile oltenești ca să arate meșterilor ce anume vor să fie folosit ca izvod. Erai și domnia ta, neică Mihai. Copii eram doar cinci, că Stanca era la casa ei, Maria doamnă în Moldova și Ilinca își pregătea zestrea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Fetița a început să plângă în hohote și să țipe cât o ținea gura: „Iadul mă mănâncă, iadul mă mănâncă!” Monahul, speriat, a luat-o în brațe și o legăna ca pe o păpușă, iar ea țipa și mai tare. Vlădica Theodosie, care se sorea și el în pridvor atent la ce făceam noi, s-a ridicat din jilțul ce-i fusese pus anume, s-a apropiat de monah și, blând, ca să nu-l sperie și pe el - își dăduse probabil
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fusese pus anume, s-a apropiat de monah și, blând, ca să nu-l sperie și pe el - își dăduse probabil seama că nici acesta nu era mai mintos decât fetița de patru ani -, începu: „Vino, fata moșului, să te spovedească vlădica și să-ți dea dezlegare de toate păcatele spuse și nespuse.” A intrat în biserica mare a mânăstirii, cu noi toți copiii după el și cu monahul, ba i-a pus și pe vodă cu doamna în genunchi și pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
veni răspunsul mai mult ca o nedumerire a sfinției sale. „Arhieriei voastre îi este frică de moarte?” În clipa aceea mi s-a părut că soarele s-a dus după munte și că umbra din biserică s-a îndesit, doar fața vlădicăi Theodosie mi a apărut luminată de candelele de la icoanele împărătești. Zâmbetul i-a împietrit pe față, apoi s-a stins treptat și, grav, a răspuns: „Cum să nu-mi fie frică de moarte? Eu cred din toată puterea ființei mele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
într-o mângâiere brațul pe după trunchiul ei, ca într-o împletire între alb și negru... Bat clopotele într-o dungă de două zile la toate bisericile și mânăstirile... La toate bisericile și mânăstirile citesc popii stâlpii și dezlegările - poruncă de la vlădica Antim și de la vodă -, că mare zbucium a avut domnița Stanca atunci când a căzut bolnavă. Țipa și striga cât o ținea gura. I se părea, atunci la fierbințeală că-l vede pe Constandin, taică-său însângerat, sculându-se din colțul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lasă-l, lasă-l, că eu nu avui coconi și-l crescui de mic, și-l învățai slovenie, ce făcuși taică..., și Mateiaș? Au, aoleo, nu mai pot să văz atâta sânge, nu mai pot...” Doar popii au liniștit-o, vlădica Antim și trei popi i-au citit sfântul maslu și au hotărât-o să nu se mai țină de viață... A spovedit-o duhovnicul. Când i-a dat sfânta împărtășanie nu mai ardea, era rece, o sudoare rece îi brobonise
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cununie?” Plângea doamna Stanca și o striga pe Păuna logofătului Ștefan... Doamna, surorile și cumnata răposatei nu mai au lacrimi, le au secat ochii. Au tăcut clopotele. De ce? Au terminat slujba, au ridicat coliva? Și vodă unde e? Cum? Vorbește vlădica? În biserică, mai frumoasă ca oricând zăcea Stanca. Bocetele se stinseseră și litania monahilor încetase. Boierii au ridicat capetele mirați de liniștea ce lăsa să se audă sfârâitul lumânărilor din ceară curată strânse colăcel spiralat ca un melc. Fusese iubită
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
au ridicat capetele mirați de liniștea ce lăsa să se audă sfârâitul lumânărilor din ceară curată strânse colăcel spiralat ca un melc. Fusese iubită doamna Stanca? Așa s-ar părea, judecând după sinceritatea tristeții de pe fețele tuturor și pe care vlădica Antim o vedea oriunde și ar fi rotit privirile. Începu cu glas măsurat, puțin răgușit, fără să-și cânte sfârșiturile de frază după obiceiul deprins cândva la mânăstirea Ivir de la Sfetagora: — « Nu plângeți că n-au murit, ci doarme.» Așa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bucuros se înfunda în acel loc uitat de lume și slujea cuvioșia sa, cântând cu glas îngeresc psalmii și cântările ca să nu lase credincioșii fără cuminecătură și fără amintirea Paștelui aceluia. Și sta la datorie păzind turma lui Hristos până ce vlădica hirotonisea popă nou, popă de mir, așa cum se cuvenea. Atunci ieromonahul Gherasim se retrăgea din nou la mânăstirea Dealu de lângă Târgoviște și în rugăciuni aștepta iar venirea Postului Mare. În anul acela ieromonahul nu aflase nici un sat lipsit de preot
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
calului prințul căută în jur și într-adevăr văzu crucea conturându-se albă pe întunericul pământului acoperit de frunzele căzute în anii trecuți. — Fiule, Ștefane, ai părinții în viață? — Da, cuvioase. — Numele lor, că așa am primit poruncă de la răposatul vlădica Theodosie să mă rog întâi pentru vii și apoi pentru morți. — Costandin și Maria. Ectenia începu, foarte rezumativă și, într-un fel, neobișnuită. Mai întâi preotul se rugă pentru sufletul creștinului necăjit și obidit și ceru lui Dumnezeu pacea cea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
încă nu murise, dar vremea se stricase și prin ușa prea strâmtă rămasă deschisă nu intra multă lumină, așa că lumânările pâlpâind și sfârâind blajin poleiau auriu totul, luminând cald, de jos în sus fețele celor ce le țineau în mâini. Vlădica Antim, în odăjdii arhierești negre, cusute pe margini cu argintiu, stăpânea cu glasul lui exact emoția credincioșilor. L-au condus pe Brâncoveanu la jilțul domnesc și l-au așezat de ca și cum ar mai fi fost vodă. Încă pentru bisericile țării
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Pe treptele bisericii domnești îi aștepta mitropolitul Antim cu soborul preoțesc al orașului, cântau cu glas mare, și vocile lor se auzeau până departe, pătrundeau prin ziduri până sus în iatacul Brâncovenilor. Era Joia Mare și oamenii se minunau că vlădica nu spală la Mitropolie picioarele preoților slujitori, după obiceiul pe care l-a început Iisus: „După ce le-a spălat picioarele și Și-a luat hainele, S-a așezat iar la masă și le-a zis: Înțelegeți ce v-am făcut
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
S-a așezat iar la masă și le-a zis: Înțelegeți ce v-am făcut Eu?... Deci, dacă Eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat vouă picioarele, și voi sunteți datori ca să vă spălați picioarele unii altora.” Din ușile împărătești vlădica turna mir sfânt pe capul noului domnitor, spunând: — Vrednic este să fie unsul lui Dumnezeu. Toți cei de față răspundeau cântând; — Vrednic este! Doar spătarul Mihai se aplecă puțin spre stânga sa și-i șopti marelui stolnic Constantin: — Neică Dinule
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
râu ce ducea spre biserică și nu i se păru anevoioasă, așa că făcu semn feciorului că vrea să urce până sus. Cum se vedea bisericuța văruită în soarele aflat spre apus, cu pridvorul adăugat de curând - slomn, cum îi spunea vlădica Thedosie, Dumnezeu să-l pomenească -, răsărind ca o mireasă albă din verdeața crângului ce o înconjura, i se părea o minune. Or, cu minunile nu te întâlnești în fiecare zi, așa că spătarul porni, atent la fiecare pas, să urce poteca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
va da la vremea sa și frunza lui nu va cădea și toate câte va face, vor spori”. Ia te uită, își spuse spătarul, catapeteasma nu are decât uși împărătești și o singură ușă diaconească, dar din icoana din stânga Mântuitorului, vlădica Theodosie și celălalt, oare cine să fie..., îi zâmbeau binecuvântându-l. O să-l întreb pe popă cine sunt sfinții din icoană, își propuse el. — Âââ... veni ca un fir de sârmă de argint isonul. Oare ce verset o fi rostit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]