1,035 matches
-
dea la plozi, / Libertate și iubire - // Tot privesc la cei ce vin, / Ce le cer, și ei, de toate - / Din puținul lor, puțin, / Ei i-ar duce-n Rai, în spate... // Și mai au, puțin, puteri, / Și mai au, puțină, vlagă, / Să întrebe: Ce mai vrei, / Dragul meu, fetiță dragă? // Rătăciți, mai au de dat, / Cocârjați, mai stau ca drepții, / Să plătească îndesat, / Și iubirea tinereții - // Să plătească și în rugă, / Un păcat - de-a fi părinți, / Ce nu știu deloc
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
ca drepții, / Să plătească îndesat, / Și iubirea tinereții - // Să plătească și în rugă, / Un păcat - de-a fi părinți, / Ce nu știu deloc să fugă, / Doar să dea, strângând din dinți ... // Și mai au, puțin, puteri, / Și mai au, puțină, vlagă, / Să întrebe: Ce mai vrei, / Dragul meu, fetiță dragă? / 12 noiembrie 2010 / ( zi de salariu )“. Și tot în spirit păunescian, Liviu Jianu scrie poemul “Manifest pentru sănătatea mormintelor” - o satiră usturătoare la adresa societății în care oamenii au ajuns să cerșească
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
procrastinării. Era chiar bine. Dar în seara aia am zis că trebuie să o reinstalez, să mă reconectez la tot. Era necesar. Dezamăgirea din 11 decembrie s-a amplificat. Dăduseră ordonanța. Tata a avut dreptate. Miercuri m-am trezit fără vlagă. Am sunat-o pe soră-mea. Am întrebat-o: acum ce facem? Mi-a spus ceva frumos. Că femeile au luptat zeci de ani ca să obțină drepturi egale cu bărbații. Nu s-a întâmplat peste noapte, sau într-un an
Cu CEO-ul nostru danez la protest. În ultimele două zile, am cântat imnul național de mai multe ori decât în ultimii zece ani () [Corola-blog/BlogPost/339067_a_340396]
-
vară am întrebat ce face Niță, n-am așteptat răspunsul căci am trezit o față care-mi spunea că voinicul mut plecase...Apoi mi-a spus povestea de sfârșit... De zile multe Niță nu mai știa mâncatul, durerea-i seca vlaga, și neputința îi înghițea lacrimi. Ce n-ar fi dat s-audă o vorbă, chiar și-o vorbă rea, căci veneau zile și mai grele... Bătrânul Niță nu mai putea să părăsească patul și un milos i-a înlocuit salteaua
VOINICUL MUT DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340727_a_342056]
-
care era atât de aproape de ură încât nici nu trebuia să o atingi ca să alunece. Despărțirile sunt iremediabile. Uneori visez că facem dragoste ca și în vremurile bune. Nimic nu e schimbat, peste timp focul nu și-a pierdut din vlagă Ne iubim furtunos ,iresponsabil, neutri față de ceilalți doar iubirea noastră ,ca un vulcan care nu se poate stinge. Dimineața mă trezesc, îmi aprind o țigară și râd inimile, inimile nu se pot despărți niciodată ele continuă să se întâlnească ieșite
STATORNICIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340804_a_342133]
-
doar câteva clipe de când am început să trăiesc viața altor personaje, care-n uitare-acuma au devenit miraje și vin ca să-mi surâdă din trecut. Ieri mai visam, iar viața avea și scop și țel. Eram încrezător și plin de vlagă. Azi a venit destinul și mâinile îmi leagă cerându-mi să fac doar ce-mi spune el. Pallas Țâșnind direct din capul lui Zeus, fulger-gând, de s-a cutremurat nemărginirea, a vrut Pallas Athena să își arate firea ca o
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340955_a_342284]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > DIALOG POETIC ADINA ȘI MIRCEA (D-ALE NATURII) Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului A Scoarță fără vlagă, mândră ce erai! Ai lăsat și ramuri și frunziș și tot; Când în altă viață, ram bogat purtai! Eu să te mai aflu astăzi, nu mai pot... M Nu găsesc nici toamna, nici culori nu am Sufletul îmi este un
DIALOG POETIC ADINA ŞI MIRCEA (D-ALE NATURII) de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341290_a_342619]
-
Lună și de pe Lună mai departe pe alte stele, pe unde vor, că știu ele ce fac. Interveni Negresa-blondă. S-a săturat și ea, săraca, să tot stea degeaba ca fată mare la poartă, între viață și moarte, lipsită de vlagă, pe un pământ sterp, ca într-un colaps biologic, sperând că o să-i cadă vreodată vreun extraterestru din Lună. Și nici că o experiență la limita morții nu mai rezista biata femeia, își pierde memoria, se imbecilizează, apoi înnebunește ori
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 5 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341976_a_343305]
-
pentru câteva dintre noi pe-acolo...Căci după războiul acesta de epurare genetică care vine, vine, vine peste noi! Vine și o să ne găsească pe toate în colaps biologic, doamnelor, așa să știți! O să ne găsească pe toate lipsite de vlagă, fără memorie, fără forță, tot mai slabe, imbecile și înnebunite de tristețe și singurătate atomică. Adică, ce mai, total nepregătite. Suntem neîmplinite și nefericite, doamnelor! Uite așa sunt eu, acum! Zise Sarica, izbucnind într-un hohot de plâns. Apoi îngenunche
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 5 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341976_a_343305]
-
alții - doar datorii au contractat. Și-acum când țara stă să moară, tot nevoiașul e silit prin legi, decrete și-alte acte să-și dea obolul pricăjit spre-a statului înzdrăvenire, după ce alții mii și mii continuă să-i sugă vlaga cu lăcomie de harpii. Nu-i greu să iei de la săraci când șeful statului susține că legile-s de hoți făcute pentru fârtați și al lor bine. Cu-asemenea mentalități și practici vechi, fanariote, ajuns-a România azi fără pingele
POEMELE NOULUI AN (2) – TESTIMONII LIRICE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342110_a_343439]
-
materială - înstrăinare (alienare) Nu doar credința, ci și știința prin descoperirile sale și prin frecventele destăinuiri ale unora dintre cei mai prestigioși slujitori ai ei chiar din rândul evoluționiștilor pursânge, ne încredințează că viața este un miracol mai presus de vlaga gândirii umane și că omul reprezintă pentru creaționiști încoronarea întregii concepții și munci divine din cele șase zile ale facerii, respectiv produsul de vârf al evoluției viului pentru înverșunații adversari ai creației. Sigur, convergența opiniilor celor două tabere ireconciliabile vizavi
TOŢI OAMENII TRĂIESC, DAR NUMAI UNII DINTRE EI EXISTĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342203_a_343532]
-
Te văd așa cum mai ies fete din casă, Mândre, drăgăstoase și prea purpurii, Cu fețe luminoase și pre drăguți nurii. Căci te am în minte, în fața mea mereu, Când nu gândesc la tine, nu mai sunt eu, Nu am nici vlagă, nici măcar o energie, Cum tu-mi ești în față, am energii o mie, Deci,Somn fin să vie! Referință Bibliografică: Bună seara ! / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1211, Anul IV, 25 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
BUNĂ SEARA ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341844_a_343173]
-
Constantin Milea Sandu Publicat în: Ediția nr. 265 din 22 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Oamenii din porumb și păpușile de lemn Din lut i-au făcut zeii pe primii maiasi. Dar indienii maiasi au durat puțin. Erau moi, fără vlaga; s-au prăbușit înainte de a reuși măcar să pășească pe Lună. Zeii Numere înlănțuiți în Marele Timp Maya au încercat atunci lemnul. Păpușile de lemn au vorbit o vreme cu zeii în șoapte divinitorii și au reușit să se urce pe
OAMENII DIN PORUMB SI PAPUSILE DE LEMN de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341841_a_343170]
-
glas de trâmbiță. Moșul a dat în primire. A lăsat posterității casa și neînsemnatele proprietăți din jurul casei. Dumnezeu să-l odihnescă. Dar ce vrem noi să povestim acum, se întâmpla cu o primavară în urmă, când moșul încă mai avea vlagă în el și umbla anevoios pe lângă casă. * Moșul Șcribleac era sărac lipit. Totuși, nici el nici nu bănuia cât de bogat este! Pe un răzlog căzut de pe gard, câteva vrăbii ciripeau voioase între ele: - Auzi, tu, Moțato. Hai să-ți
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
Ție, cititorule”, semnată de generoasa poetă Gina Zaharia (vezi „Confluențe literare”). O dedic, cu timiditate, privilegiaților aflați în grațiile muzelor Euterpe și/sau Calliope. *** POETULUI Pierdut sunt în pustiul rece-al zării, Corabie-s, cu pânze sfâșiate, Mi-i stoarsă vlaga de vampirii mării Și mă hrănesc cu țărmuri inventate. * Dar din acest preaplin de neputință Zvâcnește-n mine bobul de lumină, Prevestitor semnal de biruință, Acord suav de muzică divină. * Din marea răvășită de furtună, Epava sufletului meu în agonie
DE LA CITITOR, OMAGIU (POETULUI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342317_a_343646]
-
ar uita la mine Cine s-ar spurca și cine Ar mai pune-o, cum se spune, Fie chiar și băbăciune? Fost-am lele cât am fost, Azi adorm cu pușca-n post, Imposibil să mai tragă Fără gloanțe, fără vlagă... Dintre câte-n vers curtat-am Și spre așternut purtat-am, Câte s-ar lăsa iar duse, Amețite și seduse, Fie chiar și bătrânele, Vai de mine și de ele? A venit timpul în prag Ambasada să-mi retrag Să
TOT SE VA GĂSI VREUNA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341541_a_342870]
-
după ce ne-am trezit devreme la cabana forestieră unde am înnoptat, mâncasem ceva, apoi ne-am pornit la drum spre stână. Dar, uitându-ne unul la altul, am constatat, simultan și fără să vrem, că nu avem niciun pic de vlagă, parcă aveam oasele de cârpă. Nici nu aveam cum să avem vlagă, din moment ce, dimineața, când să mâncăm, am constatat ca roșiile erau stricate, că și conserva de legume luată de la magazinul alimentar forestier era mucegăită, am aruncat-o, așa că eram
LA STÂNA LUI MORALCIUC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341572_a_342901]
-
ceva, apoi ne-am pornit la drum spre stână. Dar, uitându-ne unul la altul, am constatat, simultan și fără să vrem, că nu avem niciun pic de vlagă, parcă aveam oasele de cârpă. Nici nu aveam cum să avem vlagă, din moment ce, dimineața, când să mâncăm, am constatat ca roșiile erau stricate, că și conserva de legume luată de la magazinul alimentar forestier era mucegăită, am aruncat-o, așa că eram nevoiți să mâncam doar pâine cu ceai făcut din crengi de zmeuriș
LA STÂNA LUI MORALCIUC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341572_a_342901]
-
Cățelușa a început s-o lingă.O lingea peste obraji,lătra,apoi o lingea iar cu o speranță vie, că totul va fi ca înainte.. Și-ntr-un tărziu,și-a revenit. -Zulfy !.... Atât a reușit să-ngaime,lipsită de vlagă ,dar cu privirea umedă c-a revăzut ființa de care îi era greu să se despartă. Iar Zulfy era în culmea fericirii.Alerga nebună dintr-un colț în altul ,lătrându-și bucuria în gura mare.Și-apoi venea din nou
RECOMPENSA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341607_a_342936]
-
pot ține pasul cu ei; Nu mă pot opri, nu pot zăbovi fără ca ei să treacă, Ne este sortit să nu ne oprim de-am obosi Și vedem cum viitorul, trecutul ni-l îneacă. Uneori mă simt pierdut, lipsit de vlagă, obosit! Dar nu-mi pot descătușa nici inima, nici mâinile! Și mai mereu cu multe probleme mă văd pricopsit Și după atâtea lovituri, nici nu-mi știu rănile. Anii trec dar eu nu am un scop; nu mă simt împlinit
ANII TREC PREA REPEDE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340610_a_341939]
-
de întoarcere. Ocolea cât mai larg, ca să cuprindă cât mai mult pământ. Nu-și mai simțea picioarele, dar nu renunța la luptă. Curând ajunsese într-o zonă de munte. Urcușurile deveniră, dintr-odată, cumplit de grele, storcându-i sufletul de vlagă. Căzu la trecerea peste un pârâiaș de munte cu apă răcoritoare. Zăcu fără vlagă câteva clipe. Când își reveni, bău apă pe săturate, își spală și obrajii cu apă rece de munte. Apoi reluă, în mare goană, cu neliniște, drumul
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
mai simțea picioarele, dar nu renunța la luptă. Curând ajunsese într-o zonă de munte. Urcușurile deveniră, dintr-odată, cumplit de grele, storcându-i sufletul de vlagă. Căzu la trecerea peste un pârâiaș de munte cu apă răcoritoare. Zăcu fără vlagă câteva clipe. Când își reveni, bău apă pe săturate, își spală și obrajii cu apă rece de munte. Apoi reluă, în mare goană, cu neliniște, drumul de întoarcere. Urcă un munte, coborî o vale, încă un munte, încă o vale
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
se va întoarce până la apusul soarelui în tabăra unde-l aștepta voievodul, va pierde tot ce câștigase în ziua aceea cu atâta trudă. O mare neliniște îl cuprinsese. Se rătăci. Alerga bezmetic. Spaima îl storcea și de ultima fărâmă de vlagă din trupul său. Simți că i se întunecă mintea, că nu mai e în stare să alerge. Nici nu știa încotro să alerge. Căzu în genunchi. Acum recunoscu că greșise. A fost prea lacom, n-a știut să se oprească
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
nu le măi trăbuie, îl bat să tune-acas. An, o tunat taiat în fruntie. Haida să punem cașu! M-am înnegurat, că-mi părea rău de oi. Brusc, îmi venea să plâng, mi-era ciudă pe Unchiu. Se scursese toată vlaga din mine, toată bucuria. La primul caș, am scăpat sădila pe jos. Unchiu a răbufnit: - Apăi dă-l în bubă! Să punem cașii a durat o eternitate. Afară, câini și ciobani se liniștiseră. Ursul luase o oaie și își văzuse
Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele () [Corola-blog/BlogPost/337881_a_339210]
-
în toate, cu armonie la masă, cu evitarea alimentelor pline de zahăr, sare, grăsimi. Veganismul poate fi practicat, e alegerea oricui, dar am văzut multe persoane vegane care, la o analiză superficială, nu-mi inspirau deloc sănătate, ci lipsă de vlagă. M-am oprit din experiment, din prea multe motive (adaug aici speakeri care fabulează citând studii care nu există, problema aminoacizilor esențiali, vegani care se poartă extrem de respingător cu ceilalți și altele). Listă de bun simț omul a gravitat mereu
Am fost vegan pentru o lună () [Corola-blog/BlogPost/337896_a_339225]