597 matches
-
cititor amator de pitoresc și exotisme. Pentru prima oară aici, în prefață, Iorga îl situează pe Creangă alături de Rabelais, incluzându-l în paradigma marilor inițiați în gurmanderie, eroi de ospețe abundente, devoratori nu numai de mâncăruri grele, ci și de vocabule conviviale, sympozionale, cărnoase, gustoase, mirosind a primitivitate și arome ascunse din grădina edenică a deliciilor. Istoria europeană a râsului începe cu Rabelais, pentru care așa cum remarcă undeva Milan Kundera "veselia și comicul erau unul și același lucru. În secolul al
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
a schimba numele partidului și de a retrage cuvîntul comunist din denumirea sa. El va deveni în curînd partidul stîngii democratice. Există puține șanse ca acest lifting de ultim moment să reușească să-l salveze de la dispariție. Discuția privind abandonarea vocabulei comuniste a depășit cadrul britanic din moment ce, printre alții, comuniștii suedezi și finlandezi au hotărît să-și schimbe numele. În Suedia, după o îndelungată discuție cu ocazia celui de al XXIX-lea Congres ținut în mai 1990, schimbarea numelui și abandonarea
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
răchiți umbroase, dar necurățat vreodată, colcăind numai de broaște+guzgani. (op. cit., 151) Fantasmarea apei și a jivinelor care o populează este indiscutabilă (căută singur, Cititorule, cuvântul care pune punctul pe falicul {I} din relatare, m-am săturat să tot subliniez vocabule sfidătoare pentru urechile feminine de la Mârlad în Maramureș). Nu e greu de imaginat ce poate însemna la nivelul auto-percepției corporale, scăldarea într-o topitorie de cânepă în timpul verii. Dacă subiectul care scrie la mașină ajunge să integreze spațiul tastaturii în
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
limbii franceze pe de rost. La termeneuticiana noastră era deja vorba de o componentă genetică. 84 Tema este recurentă. 85 Nota lui Dr A Koulakoff: cuvintele nu au fost verificate de Master X (dacă apar sau nu în inventarul de vocabule pitzulineze), deci folosirea lor este un abuz asupra urechilor receptorilor pentru versiunea vocală a cărții. 86 Observația aceluiași: Sper că intervenientul inoportun și impenitent (care a scris în tinerețe un eseu despre triunghiul crimei la Racine și ar putea folosi
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
prezent, inclusiv al deriziunii tip Urmuz. Căci ce altceva ar putea să însemne inventarierea mărunțișurilor din nesfârșita magazie a memoriei inutile sau deturnarea visului și a viului într-o penibilă copie a vidului mecanomorf. Excepție face autenticitatea, chiar dacă subversivă, a vocabulelor ce califică diversele părți ale navei de război pe care Alexandru este îmbarcat alături de camarazii săi, în drum spre Colonie. Mesajul antimilitarist al Jucăriei este clar, veștejite fiind pirateria, crima și, puse la stâlpul infamiei, sadismul și absurdul războiului în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
artistului nu are decât speranța supraviețuirii (firește, ipotetice) prin creație. Dacă un cititor funciar optimist ține cu tot dinadinsul să caute undeva în carte lumina revelatorie, nu o poate găsi decât în puținele texte dedicate acestui fel de supraviețuire. Însăși vocabula supraviețuire sugerează nevoia unei escatologii în acest caz, una individuală, nu una universală de care conștiința artistică nu este deloc străină. Acela care își atribuie, frecvent, o gesticulație și o menire de cosmocrator știe că, de fapt, nu e decât
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și sprijinindu-se de cârje"), fie pe reculul căutat nu atât ca răspuns în fața agresiunii universului însemnat, ca de obicei, în culoarea apocalipsei, cât ca reacție autoimună. De altfel, în special în ultimul ciclu al cărții, Mulțimea vidă, se înmulțesc vocabulele care detaliază simptomatologia actantului din cea mai recentă carte a lui Nichita Danilov: oboseala din ce în ce mai mare, începutul de inerție, convertirea în automat, melancolia înseriată ("Simt coborând în mine o oboseală plăcută/ picioarele mi se fac ca de plumb,/ pleoapele așijderea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a departelui: "Așa, orice suflare-a mea și gând/ vibrează pân' la marginile lumii,/ schimbându-i mersul după pulsul meu". Practic, totul este inclus în spațiul iradiant al acestei energii fundamental luminoase, chiar și când interfața poemului este ocupată de vocabule din aria semantică a întunericului, sau, în alt registru, a mâniei ("genunea de-ntuneric și de ceață", "hăul de-aștri", "sunt tunet legiuind!", "vâltoarea/ flăcării-n furie" etc.). Poezia scrisă de Nicolae Ionel se hrănește, baroc, dintr-o eternă meraviglia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
faptul că el mizează pe o formulă poetică ce se revendică de la un lirism originar, sincretic și profund religios: strofele ce debutează întotdeauna și se încheie, adesea, cu semnul exclamării (după model spaniol), conțin expresii cu o tonalitate arhaizantă pronunțată, vocabule rare, refrene incantatorii și figuri retorice precum invocații și interogații, părând prin urmare a fi destinate recitării. De altfel, începând cu 1971, poetul ce-și va cultiva obstinat o figură de trubadur sau menestrel modern și va încuraja titulatura de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poetul cultivă, de altfel, cu obstinație speciile canonice (elegiile, baladele, ba chiar, dintre cele cu formă fixă, sonetele). La poetica tradițională trimite apoi tehnica decupajului de imagini compunând mici tablouri predominant rurale ori pasteluri ale întomnării, ca și opțiunea pentru vocabule rare sau arhaice: "Zăpada-n cuib de vultur odrăslind/ Aura florii o cuprinde-n sine./ Răsară-n zori sub rouă a comând/ S-aștearnă umbra fără s-o înlumine.// Tăcuta rază-n giulgiu și-n potir/ Luminii-nalță-n taină
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
prea bine că cu toată ploaia/ conveniențele șabloanele și cacofoniile/ un cadavru e un deget care arată" (altă drojdie) etc. etc. Deși din volum nu lipsesc accentele întunecat profetice și nici tendința asumării unei voci auctoriale ce se reprezintă prin vocabule inclusive ("noi", opus unui "voi" explicitat fie prin raportarea ironică la realitatea socio-politică românească, fie prin diferențierea de gust și chiar de act cultural), înscrierea liricii de început a lui Ovidiu Nimigean în categoria poeta vates nu pare a fi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
special posibilitatea lumii de a deveni cuvânt scris, deci text. Deși există și o priză incontestabilă a poetului la real, aceasta este trecută pe un plan secund, în favoarea unei prize totale la cuvânt. Totul capătă un sens dacă poate deveni vocabulă, când și dacă se raportează la scris. De altfel, încă din primul text inclus în volum, eul poetic se situează decisiv în teritoriul lingvistic brut și brutal deopotrivă, ca în singura formă de real în care își permite să se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nonșalanță în marșul lor/ ca o tăietură fără anestezie și mască" (Fără anestezie). Acestea sunt tonalitatea și mijloacele tipice pentru Nicolae Panaite, poetul ce mizează, așadar, din ce în ce mai sigur, mai lucid pe cartea textualizării, construind imaginea unui univers scriptural în care vocabulele, mai ales verbele și substantivele, preiau prerogativele puterii, se instaurează autarhic într-un sine poetic aproape isihastru, asupra căruia are devastatoare consecințe: "vorbele ce dau buzna spre mine/ zguduie geamurile ca o toacă/ nesiguranța a ajuns ca un plumb încins
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
viori, fluiere, acordeoane/ tobe și clopote răsunând absurd,/ iar arca'n care oamenii și animalele se adunaseră/ era căruța de nebuni ce-ardea magnific" (Magia de tine, din Beggarland Poema inițierii (Falii 5), editate în 2004). Pe de altă parte, vocabule ale inițierii, ale accesului la o transcendență al cărei cod nu poate fi parcurs de orice profan. Doar inițiatului, desigur, îi este dăruită "din sorii altei lumi o scară/ ca sufletu'mi ce prin fântâni coboară/ să fie tânguire unui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dar de o esență gratuită inerentă, ale acestuia din urmă constituie nucleul poetic din Tripticul termenilor sau încercare asupra cuvintelor, probabil una dintre cele mai greu descifrabile secvențe lirice semnate de Mihai Ursachi. Pe de o parte, pentru că seria de vocabule prin care este descrisă alambicata ceremonie de facere a aurului poetic ("esența secretă și prețioasă,/ esența a cincea", "formulă/ spre dezlegarea formulelor", "cristalul sublim", "foc nesfârșit", "echilibru cosmic", "marea Distilerie", essentia nobilis, "recipiente", "alambicuri,/ Țevi intestine contorsionate și țevi capilare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
umbră, dar care continuă totuși să fie foarte prezenta printr-o serie de practici tematice, cărora utilizatorii nu le mai recunosc apartenența de drept la domeniul acestui tip de abordări.24 Într-o primă etapă se vor identifica ocurentele unor vocabule în operele celor doi autori. Se va continua cu analiza motivelor și temelor generate de aceștia. Frecvență de apariție a termenilor-cheie va fi, de fiecare dată, cuantificata cu ajutorul instrumentelor lexicografice create de Giuseppe Savoca.25 Prezenta cercetare se limitează la
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Al doilea discurs despre Leopardi par să anunțe acea poetica a cuvântului formulată de Oreste Macrì în studiul introductiv la volumul quasimodian Și pe data e seară. Ele privesc efortul de a-l elabora, care a atins apogeul în arta vocabulei reificate specifice lui Salvatore Quasimodo: tensiunea lirica e plasată în interiorul imaginilor, în interiorul cuvintelor (....), în taină (...), acolo unde bâjbâim în căutarea adevărului.131 Cât privește cuvintele împrumutate de Ungaretti de la Leopardi în perioada 1920-1925, afirmă Gilberto Lonardi, ele sunt ca niște
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
deduce, la o analiză atentă, și faptul că sicilianul a adaptat această materie poetica în conformitate cu propria sensibilitate, a găsit formule combinatorii cu totul originale, a exprimat idei asemănătoare cu cele ungarettiene în imagini și cu termeni diferiți sau a folosit vocabule vechi pentru a exprima idei noi. Din păcate, acuzațiile de plagiat din anii treizeci i-au determinat pe criticii de data mai târzie, ce nu doreau să alimenteze conflictul, să se ferească de semnalarea unor consonante cu versurile poetului din
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
consideră vagi: lontano-îndepărtat, antico-antic, notte-noapte, notturno-nocturn, profondo-adânc, posteri-urmași, posterità-posteritate, futuro-viitor, passato-trecut, eterno-veșnic, lungo-lung etc. Enumerarea, ce ar putea fi completată printr-o analiza atentă a lexicului versurilor, nu reprezintă numai o oglindă a gustului personal, ci un adevărat glosar de vocabule cu virtualități poetice. Iată de ce Luciano Anceschi îl numește pe romantic maestrul noutății cuvântului poetic, el nefiind singurul exeget care a abordat încărcătură sugestiva a cuvântului acestuia că inspirație pentru noua poezie.174 Ermeticii mai identificau în Leopardi o altă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
numele obținut are valoarea lucrului (res), se concentrează, eliberându-se chiar de rezonanță să metaforica.256 Afirmația precedentă, evident exagerată, împingea până la extrem ideea de condensare a cuvântului până la anularea proprietăților lui combinatorii și rezonatorii. Într-adevăr, în versurile sicilianului vocabulele par concentrate în jurul propriului miez semantic și scindate de cele care li se alătură în structuri cu potențial metaforic. Într-un fragment anterior menționam că în secolul al XIX-lea Leopardi teoretizase în Zibaldone importantă distanței dintre termeni în construirea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
non a unei figuri retorice plăcute estetic: o distanta prea mică sau prea mare, insuficient calibrata, poate conduce fie la căderea în banalitate, fie la dificultatea de a o înțelege. În opinia noastră Quasimodo mizează pe potențialul de relaționare al vocabulelor, încercând să stabilească distanță perfectă dintre termeni, împingând uneori până la extrem limita maximă a acesteia. În versurile sale profunzimea și complexitatea imaginației se răsfrâng asupra cuvântului, lucrurile însele părând a se transforma, sub ochii cititorului, în unități lexicale: ceruri și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Quasimodo a urmărit tehnică leopardiană a cuvântului vag, există o mare probabilitate că folosirea frecvență a cuvintelor leopardiene vagi, poetice să țină de o adoptare conștientă a principiilor din Zibaldone. Nu se poate trece cu vederea nici faptul că unele vocabule de acest tip, recurente, trimit la teme fundamentale ale poeziei sicilianului (singurătatea și moartea), teme ce au constituit subiectul unui amplu studiu al lui Mario Stefanile, critic ce susține centralitatea lor absolută în opera lui Quasimodo.266 Dată fiind poziția
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
capacității de a rezona alături de celelate din context. În Zibaldone există liste care conțin un numar destul de redus de asemenea termeni, dar care ar putea fi completate prin analiza atentă a Canturilor. Printre aceștia se numără și silenzio-tăcere (Zibaldone 2629), vocabula ce reprezintă punctul de plecare al cercetării din acest capitol. În prima parte a lucrării s-a arătat faptul că în scrierile despre poetica ermetismului, mai cu seamă în cele de Mario Petrucciani și Luciano Anceschi, se semnalează influență autorului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sunt mai ancorate în realitate, afirmația se poate justifica numai dacă accentul se menține pe adjectivul nocturne.380 În vreme ce primele volume sunt presărate cu viziuni onirice, foarte frecvente în ciuda numărului mic de ocurente, după 1945 visul este din ce in ce mai prezent că vocabula, motivul alunecând pe nesimțite spre cel al amintirii, cu care deseori se contopește. La granița visului cu amintirea, sicilianul reia uneori abrupt tematica leopardiană a iluziilor, grație cărora copilul și omul primitiv cunosc fericirea: copilărie greșită, moștenire de vise (Lângă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
despre poezie din 1971, deja din anii treizeci pe scriitorul sicilian îl bântuiau și alte umbre, ale anticilor, a căror influență începea să își pună amprenta asupra versurilor lui. Se regăsea, se pare, în unele imagini străvechi și în limpezimea vocabulelor din trecut. În Notă traducătorului la volumul Antologia Georgicelor (1942), Quasimodo afirmă că întreaga să generație își recunoștea nobilele origini în timbrul lui Vergiliu: în vocea să ne putem recunoaște că antici.414 Luciano Anceschi, unul dintre cei mai cunoscuți
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]