50,154 matches
-
fac, încep să mă preumblu prin muzeu. Mă feream de sălile cu vizitatori în ele și mă intersectez cu o persoană care părea de-a casei: o femeie pe care parcă o cunoșteam, parcă mă cunoștea și ea. Scundă, grăsuță, voce plăcută și cu niște ochi de o vioiciune jucăușă. Ne știam, fără nume, din Piața Universității, o mai văzusem, cînd și cînd la televizor, fără să fiu sigur că era ea. Există cameramani de televiziune care aleg unghiuri de filmare
Colecționara de kitschuri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15036_a_16361]
-
culturale de tip Oltenița. Nu cred că numele citate trebuie scoase din viața publică. în fond, d-na Olteanu-Matei își are propriii fani - și ei nu trebuie ignorați -, chit că nu mesaje spirituale așteaptă ei de la posesoarea celei mai vulcanice voci a scenei românești. La fel, amestecul de lubric și naționalism din emisiunile de televiziune ale lui Florin Piersic își va fi având rolul lor social-sexual. Doar că va deveni o rușine pentru orice regim politic viitor să defileze cu astfel
Doctrina Oltenița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15039_a_16364]
-
într-o relație prietenesc-înțelegătoare, țintind spre o adevărată comuniune. Cine va citi Memoria Carpaților - una din cele mai frumoase cărți scrise vreodată despre spațiul românesc - va descoperi cu siguranță, în aliajul de disciplină științifică și degajare eseistică, și granulația unei voci transmise spontan literei scrise: căci Dl Jean Cuisenier are și harul evocării unor locuri, al conturării unor portrete ce se rețin, al povestirii de întâmplări semnificative. Mi-a plăcut, în scrisul și în vocea sa, o anume franchețe și simplitate
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
și degajare eseistică, și granulația unei voci transmise spontan literei scrise: căci Dl Jean Cuisenier are și harul evocării unor locuri, al conturării unor portrete ce se rețin, al povestirii de întâmplări semnificative. Mi-a plăcut, în scrisul și în vocea sa, o anume franchețe și simplitate a tonului, modul foarte direct de a comunica, o superioară, înțeleaptă seninătate a privirii îndreptate asupra unei lumi care trece inevitabil către Muzeu, dar nu înainte de a-și fi lăsat și în noi urmele
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
așteptat cel mai puțin și în acela că tonul calm, potolit, "obiectiv" pe care vorbea făcea credibile unele din afirmații. Grav a fost că Mizil a spus ce a spus (urmărit cu atenție mută și respectuoasă de moderator, a cărui voce mieroasă abia dacă a articulat întrebările) și că n-a spus ce trebuia spus. A spus, de exemplu, că Dej și-a iubit țara pînă la a solicita în 1953 o hotărîre de guvern care să comunice sovieticilor că R.P.R.
Propagandă comunistă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15035_a_16360]
-
respins sublinierea anumitor paralelisme și echivalențe între cele două Testamente, ba chiar construirea paralelismelor acolo unde acestea erau inexistente." Unde găsim ironia într-un astfel de text? Gîndiți-vă la sutele de emisiuni culturale la radio sau televizor în care niște voci înfiorate citează primul paragraf evanghelic sau la compunerile școlare care încep cu același text uzat și abuzat și citiți apoi începutul articolului lui Andrei Cornea: Apoi a urmat Greșeala. De traducere, de interpretare, de înțelegere." Oricît de ironic ar fi
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
situată dintre istoricii actuali ai ideilor de la noi ca să știe că "nota de plată" nu e atît de încărcată pe cît pare, că specialiștii români n-au tăcut asupra păcatelor de tinerețe ale celor doi, că, în contemporaneitate, au existat voci ale unor democrați care se auzeau mai bine decît vocile extremiștilor, că, în fine, românii sînt aceia care nu obosesc să respingă părerea răspîndită tot de români, de la care au preluat-o străinii care s-au ocupat de noi și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15037_a_16362]
-
că "nota de plată" nu e atît de încărcată pe cît pare, că specialiștii români n-au tăcut asupra păcatelor de tinerețe ale celor doi, că, în contemporaneitate, au existat voci ale unor democrați care se auzeau mai bine decît vocile extremiștilor, că, în fine, românii sînt aceia care nu obosesc să respingă părerea răspîndită tot de români, de la care au preluat-o străinii care s-au ocupat de noi și anume că dominanta ideologică în România interbelică n-a fost
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15037_a_16362]
-
păstrării tinereții, cât și teribila poftă de mâncare a tânărului Nicolae Filimon, transpusă într-o fastuoasă înșiruire de feluri de mâncare, ca într-o epopee. Dramaturg, este atent la orice, la mers, la gest, la chip, la mimica feței, la voce. Îl descoperim dramaturg atunci când pune în scenă abuzuri, dezlănțuiri de patimi sub pretextul apărării unei idei generoase, corupție. Informatorii generalului Kiseleff, denunțători ai celor mai buni prieteni, înfățișându-se aroganți în fața ochilor îngroziți de uimire ai acestora. Tineri, invadând anarhic
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
însă vorba de un termen fundamental, consultarea unor surse mai complete ne poate oricînd contrazice. în diverse texte actuale și în liste de discuții cuvîntul apare mai frecvent în forma skandenberg (cu sau fără majusculă inițială): "Din spate, se auzeau voci zgomotoase, sparte, care ovaționau convingător și încurajau o partidă de skandenberg"(ata.go. ro); "apoi a venit momentul ca mușchii să iasă în relief: concursurile de skandenberg, de cărat butoaie de bere și tras de sfoară"(formula-as.ro/482
Skandenberg / Skanderbeg by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15071_a_16396]
-
fiecăruia dintre noi. Creatorii spectacolului, neconvențional pînă în măduva oaselor, construiesc o structură pe fundalul unui fluier ciobănesc și mioritic mînuit de Iureș bazată pe cuvînt și pe imagini, care ar trebui să fie sursa unui cutremur interior. Sînt multe voci în spectacol, este o polifonie a discursurilor: un text-pamflet al lui Tudor Arghezi din 1956, textul dur și cinic al lui Patapievici, amîndouă rostite impresionant de Marcel Iureș și textul-conferință al unui arhitect important, Octavian Neculai, el însuși născător a
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
Gara de Nord, Oborul, Casa Poporului. Aici interesant este efectul obținut prin tipul comentariului lui Patapievici și interpretarea lui, tonul ca în jurnalele de dinaintea proiecțiilor din cinematografe ce ne intoxicau cu "realizărili"socialismului. Ironia, cinismul și culpa nu dispar din nici una din "vocile"spectacolului. Tăișul imprecațiilor lui Arghezi, limba ascuțită și biciuitoare a lui Patapievici, frazele reci și bine ticluite ale lui Neculai, șoaptele ca sîsîitul șarpelui ale lui Iureș, "umbra"ceaușismelor pe pereți și, peste toate, minutele de întuneric coborîte peste toți
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
ea, și ziarul, postul de radio sau de televiziune unde lucrează. Nu mai există măsură. Într-una din ultimele zile de dinaintea vacanței s-au votat, într-un sfert de oră, lejer, într-o concordie minunată, tulburată vag de o singură voce, modificările la Codul Penal care îi privesc pe oamenii presei. Retorica mea funcționează încă și mă-ntreb: pentru faptele probate de jurnaliști - mită, corupție, afaceri necurate, trafic de influență, destrăbălări, nerușinări - cîți vinovați și-au găsit pedeapsa în urma sesizărilor presei
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
de indieni desculți care abia mai puteau îndura dogoarea pietrelor încinse din mica piață stearpă. Făcu să amuțească aplauzele cu un semn, aproape cu furie, și începu să vorbească fără gesturi, cu ochii ațintiți asupra mării ce gemea de căldură. Vocea-i domoală și profundă avea calitatea apei nemișcate, însă discursul învățat pe dinafară și rostit de atîtea ori nu era menit să spună adevărul, ci să contracareze o sentență fatalistă din cartea a patra a memoriilor lui Marc Aureliu. - Suntem
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
secătuit cu disperarea lăsată liberă/ prin Manhattan privind prin vitrina magazinului Panasonic/ din Lexington sau nepăsarea prostituatei din Central Park/ cînd în spatele ei cei de la N.Y.P.D. își pregătesc brățările/ de inox, liber, liber, liber aud încă prin aer vocile/ celor de la Metropolitan Opera atingînd ferestrele Gemenilor,/ șiroind pe Wall Street, mai departe pe Broadway, venin de/ viperă roșie în auzul de peste ocean, din South Ferry/ pînă în St. George din Staten Island, pot, desigur, pot/ de aici vîna lei
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
să vrem să forțăm uși deja deschise. în schimb nu este nepotrivit să constatăm cu satisfacție că versiunea italiană este nu numai fidelă, ci și inspirată. Apropierea limbii noastre de italiană ascunde dificultăți perfide care explică de ce, cu rare excepții, vocea poetică românească sună strident în limba lui Montale. Din fericire, nu este cazul celor trei compoziții lirice, figurînd în juxtă în volumul Poeții melancoliei. Cît de nepotrivit ar fi sunat Dall'avventura di essere onesto pentru "Din aventura de a
Poeți români în antologii italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/15096_a_16421]
-
pseudonimele utilizatorilor. Analizînd mai multe schimburi de "replici", de mesaje scrise, David Crystal constată un fenomen semnificativ: în aceste situații se comunică puțin sub aspect informativ (mesajele sînt de obicei banale în conținut, repetitive; se produce o veritabilă confuzie a vocilor) dar cu atît mai mult limbajul devine esențial, ca mijloc de a fixa identități și de a permite competiții: într-o conversație ludică între anonimi, ierarhiile și victoriile se stabilesc doar prin abilități lingvistice.
Cîteva observații lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15113_a_16438]
-
ar trebui să fie opoziția. După un an și jumătate de sângeros atac al ex-comuniștilor la fibra națională, încă nu s-a ridicat, din praful nimicniciei și al infinitelor tranzacționări, nici un nume și nici o direcție credibilă. Aceiași revenanți gângavi, aceleași voci trecute prin vată, aceiași gropari ai ideii de democrație în România au tresăriri de ambiț și se visează din nou călare pe caii mari. Firește, nu-i mai aude nimeni. Partide care au omorât chiar ceea ce nu poate fi omorât
Viața ca o indexare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15124_a_16449]
-
de patruzeci și cinci de ani România a fost o țară în care, asemenea tuturor țărilor foste socialiste, s-a așternut tăcerea. O tăcere aproape absolută, întreruptă numai de scurte clipe de relativă libertate, când au putut fi auzite câteva voci exprimând în public gânduri proprii, discordante față de linia trasată și aprobată de partidul comunist. Nici un domeniu n-a scăpat vigilenței ideologice a discipolilor bolșevicilor care au instituit o dogmă de la care nu se admiteau abateri semnificative; doar partidul avea dreptul
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
-
nu se admiteau abateri semnificative; doar partidul avea dreptul să modifice elemente ale dogmei în funcție de interesele sale conjuncturale: așa s-a trecut de la teoria originii slave a românilor din epoca stalinistă la național-comunismul tracizant promovat de Nicolae Ceaușescu. Partidul tolera voci izolate: ori de câte ori însă exista pericolul ca o asemenea voce să fie auzită public, ori de câte ori exista pericolul ca o asemenea voce să pătrundă în opinia publică, factorul politic intervenea decisiv și frângea orice încercare de formulare a unei cugetări contravenind liniei
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
-
să modifice elemente ale dogmei în funcție de interesele sale conjuncturale: așa s-a trecut de la teoria originii slave a românilor din epoca stalinistă la național-comunismul tracizant promovat de Nicolae Ceaușescu. Partidul tolera voci izolate: ori de câte ori însă exista pericolul ca o asemenea voce să fie auzită public, ori de câte ori exista pericolul ca o asemenea voce să pătrundă în opinia publică, factorul politic intervenea decisiv și frângea orice încercare de formulare a unei cugetări contravenind liniei oficiale. În anii stalinismului manifestările de independență erau pedepsite
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
-
a trecut de la teoria originii slave a românilor din epoca stalinistă la național-comunismul tracizant promovat de Nicolae Ceaușescu. Partidul tolera voci izolate: ori de câte ori însă exista pericolul ca o asemenea voce să fie auzită public, ori de câte ori exista pericolul ca o asemenea voce să pătrundă în opinia publică, factorul politic intervenea decisiv și frângea orice încercare de formulare a unei cugetări contravenind liniei oficiale. În anii stalinismului manifestările de independență erau pedepsite cu închisoarea; după aceia, prin mijloace mai rafinate, dar implacabile, a
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
-
Alice Voinescu cocheta încă, puternică, mai ales în credința, după anul petrecut la Ghencea și Jilava, ajunsă într-un sat aproape inaccesibil, Costești, fără nici o sursă de venit și fără să știe cît va dura acest surghiun. E o singură voce, a lui Alice către Floșrica Rarincescuț, uneori către Marietta (Muzicescu), Aurora (Nasta) și alți prieteni, cărora le trimite vești prin intermediul devotatei Florica. Sînt și momente de disperare, cauzate de lipsa banilor, și zile de mulțumire, cele în care le vorbește
Scrisorile lui Alice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15126_a_16451]
-
apare doar în momentele de criză" și nu te poți întrupa "în visul de dimineață/ în visul prietenului despre tine sau/ măcar în visul acela descoperit într-un vis cu numele tău". în poezia lui Emil Nicolae se amestecă două voci distincte: una care captează imagini, semnale ale unei realități inaccesibile, și cealaltă, mai aspră, deziluzionată, întoarsă spre ruinele (în spirit) pe care le-a adus "societatea literară de consum". Tocmai această nehotărîre (nici perspectiva neagră a pătrunderii "regulii pieței" în
Poezia și asfaltul by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15128_a_16453]
-
vedere al unui anti-erou-femeie (tente anna-kareniniene, drame, tentative de sinucidere...), cu victoria - în cele din urmă - a vieții și purității. Stilistic vorbind, Piața Diamantului conține monologuri juxtapuse, atât de bine cizelate încât pot fi scoase din context și citite cu voce tare asemenea unor poeme. Mercè Rodoreda, Piața Diamantului, traducere de Jana Balacciu Matei și Xavier Montoliu i Pauli, Miquel Lor, Laura și orașul sfinților, traducere de Jana Balacciu Matei, cuvânt înainte de Iolanda Pelegri, Ramon Solsona, Ceasuri oprite, traducere de Lavinia
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]