5,110 matches
-
blat de bucătărie. De blat atîrna, pînă jos, la pămînt, o pînză albastră ce ascundea, am aflat mai tîrziu, o găleată metalică de gunoi. Pe blat, În mijlocul unui talmeș-balmeș de cratițe și farfurii, se afla o plită Coleman verde, de voiaj. Lumina zilei se chinuia din răsputeri să se strecoare prin geamurile unsuroase ale unei singure ferestre mari. Aceasta avea transperant, dar nu și perdele și dedesubtul ei se afla un calorifer pe care cineva Încercase - cu succes parțial - să Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În fiecare an În Italia să picteze. Digby Își amintea și de pînzele primitivilor de la National Gallery, precum și de Caporetto și Garibaldi (numele acestuia din urmă servea drept marcă pentru un sortiment de biscuiți). De asemenea, de reclamele agenției de voiaj Thomas Cook... Dar Johns Îl lămurise, povestindu-i cu răbdare isprăvile lui Mussolini. 2 Așezat În spatele unui birou simplu, Împodobit cu un ghiveci cu flori, doctorul Îl Întîmpină pe Digby cu un gest amical, ca și cum ar fi fost vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să urmeze școli Înalte și cum o să se ducă pe lumea cealaltă un neisprăvit, căci nu văzuse nici opere de artă, nici marea n‑o văzuse omenește sau alte orașe, nimic din ceea ce văzuse un om școlit și bogat. Fiindcă voiajul lui la Triest se Încheiase la fel de jalnic ca și vacanța de la Rovinj. În cei șaizeci și șase de ani ai săi Însemna prima lui trecere peste graniță. Numai că și la călătoria asta s‑a ajuns după multe insistențe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
tare Sidonia, viața le rezolvă pe toate. Își petrecu palma peste față. Ce simplu e, doar să întinzi mâna. Ovidiu reveni după opt zile bronzat, placid, încurcat. Pielea îi era aurie, lucioasă. Lăsă în hol, lângă frigider, micul geamantan de voiaj, și, în timp ce se apleca să-și deznoade șnururile de la pantofi, lăsă să-i scape un oftat slobozit cu zgârcenie. Împietrită lângă ușă, Carmina ședea cu respirația tăiată, avea o ușoară senzație de ireal. Rosti mecanic cinci vorbe, uimite, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și de dumneavoastră, În cazul că ați pierdut și cea de-a doua cheiță pe câmpul de instrucție. Dar unde se găsesc obiectele cu pricina? Chiar aici, zise Petru. Intrară În „I. L. Caragiale”, care avea un raion cu articole de voiaj. Geamantane Însă momentan nu aveau, declară jenat librarul. Eventual peste o săptămână, când primeau marfă. Era un articol puțin solicitat de clienți. Și ora Închiderii pe deasupra. Ora Închiderii? izbucni Petru. Ora Închiderii ați spus? Mai sunt trei minute, domnule profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
parfumul înecăcios al grătarelor și stropite cu vinuri din soiul licențiat la Bruxelles: Metabisulfit, 100 pastile = 1.000 decalitri. Cu capetele uriașe de prea mult creier, mârlanii acum brăileni reprezentau gena viitorului, acei extratereștri cu capul cât o geantă de voiaj de 50 de kg și trupul de copil subnutrit. Vocea lor era mult mai bine impostată decât a baritonilor celebri, din Iad, basul Petre Ștefănescu-Goangă îi invidia pentru asemenea forță datorată, de fapt, tutunului hibrid: 90% frunze de salcâm, ienupăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Va mai trăi să se găsească sau va trebui să caute altă metodă? Cu aceste gânduri, nu observă cum, la colț, cineva vindea pe ascuns unui străin cu haine ciudate din plastic, mulate pe corp, lingouri într-o geantă de voiaj, pe care erau ștanțate anii îndepărtați ai copilăriei Mioarei Alimentară. Eu am văzut strălucirea aurului acelor vremuri peste care s-a tras cu zgomot fermoarul. Străinul își însuși geanta după ce oferi în schimbul ei un laptop de buzunar care, deschis spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să încercăm să dăm noi tonul dacă pîrliții de moldoveni n-au fost în stare s-o facă. — Nu e chiar așa de simplu, îl temperează domnul Președinte, gîndindu-se la stația radio pe care o avea pitită în sacoșa de voiaj, ai văzut ce ni s-a ordonat, trebuia să ne supunem. Nițică răbdare, în momentul ăsta avem cu toții nevoie de puțină liniște, încearcă Petrică să fie împăciuitor, numai niște nesăbuiți s-ar fi aruncat așa cu capul înainte cînd ordinele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-se de iubire și fericire, apoi cu mișcări bine știute, se instală În mașina lui, atât de specială, coborând, nu...urcând. „Mașina”, În care stătea destul de confortabil pe o perniță veche, radiind de interes și fericire, nerăbdător să pornească În voiaj, era o...ladă de muniție, solidă și vopsită kaki -În malul Siretului era amenajat un poligon militar În care se detona muniția rămasă după ce trecuse urgia războiului, iar după ce bubuiturile teribile Încetau, cei mai curajoși dintre săteni, printre ei și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
20 de mii de lire avea proasta în poșetă, în Otopeni s-au îmbrățișat, s-au pupat, s-au ținut de mână; în Ploiești au încurcat trenurile, Cătălina a rămas cu poșeta plină cu bani, cealaltă cu o geantă de voiaj: tricouri, chiloți, șervețele umede. Tovarășul prim i-a repartizat apartament cu trei camere în piața Năsăud, etajul unu, vedere la parc ("să nu-i tulbure dracii de copii somnul") și Aro 4x4. "Tovarășa Cătălina face teren și are nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Abraham toate aceste animale, le-a tăiat în două și a pus bucățile una în fața alteia; iar păsările nu le-a tăiat”. Păsările (turturica și porumbelul) sunt așadar cruțate. De acest amănunt se agață autorul nostru pentru a-și justifica voiajul ceresc descris în paginile următoare. După isprăvirea sacrificiului, îngerul însoțitor, Iaoel, îl așază pe Abraham pe aripa dreaptă a porumbelului, el însuși suindu-se pe aripa stângă a turturelei și astfel zboară până la al șaptelea cer. Călătoria, suișul descris în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
adio și apocalipsă: specii diferite, dar coexistând în același gen (spre deosebire de așa-zisa Apocalipsă a lui Moise, care, în realitate, nu este decât un lung discurs de despărțire). Pe lângă pareneze, apocalipsele conțin și rugăciuni. Am văzut importanța lor în economia voiajului extraterestru: prin rugăciune, vizionarul își menține echilibrul psihic, ce riscă să se destrame foarte ușor la apropierea de ultima etapă, de cerul unde sălășluiește Marea Slavă, Dumnezeu. Aceste rugăciuni reflectă un crâmpei din viața spirituală și liturgică a comunităților apocalipticilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dreptul, după numai câteva luni de serviciu). În ziua următoare se mai duse încă o dată pe la Vidra, unde află că postul de contabil pentru transferul lui Virgil tot nu era liber. Apoi, la sfârșitul săptămânii, își pregăti o valijoară de voiaj, încuie cu grijă toate ușile casei și puse un lacăt mare la poarta de la drum și, pe o vreme de ploaie amestecată cu lapoviță, îmbrăcat cu un vechi palton și cu căciula bine trasă peste urechi, se urcă în căruța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
le folosiseră la nimic, fiindcă un an și ceva mai târziu venise marea stabilizare și banca nu le schimbase decât o mică parte din frumușica lor avere; cu restul banilor, ținuți grămadă, ca sfintele moaște, într-o valiză verde de voiaj, nu le rămăsese decât să se spele pe cap și să se șteargă la cur, fluierând a pagubă. 2 De-abia în anul următor, în vară, reuși Virgil să obțină, în sfârșit, după chinuri și lupte seculare, mult visatul transfer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de culoare violetă, iar cealaltă de un alburiu nedefinit. Într-un târziu, spiritul Dorei începe să se simtă adăpat cu o sevă binefăcătoare. Nedefinita fantomă alburie care era capătă contur și o culoare albastră-argintie. Începe să perceapă, ca și în timpul voiajului în țara spiritelor, gândurile celei care susține că ar fi sora ei. Fă un efort, surioară ! Din nou Alindora m-a rugat să te salvez. Era vineri 13 și fără mine nu putea face nimic. Dar oare viața se cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la care dorește să ajungă este probabil un sat izolat, departe de linia ferată, nu o sperie. în mintea ei nu s-a conturat un plan precis despre unde se duce, cu ce va deplasa, cât va dura acest imprevizibil voiaj a cărui țintă nu se poate exprima în cuvinte, căci a pornit, de fapt, în căutarea unor fantome. A plecat de acasă fără să îi poată răspunde lui Victor la întrebările lui insistente : "Unde vrei să pleci în prag de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
începe să pătrundă prin vesta singurului călător din compartimentul personalului care înaintează cu viteza melcului și cu opriri ce par nesfârșite. Ce aș putea pune pe mine ? Oare ce haine groase și alte lucruri trebuincioase am îndesat în geanta de voiaj destul de grea, pe care am pregătit-o fără să mă gândesc prea mult unde voi ajunge ?" Locomotiva începe să ofteze și să pufăie voind parcă să-și facă cunoscut efortul de a înfrunta vântul de Nord din ce în ce mai șuierător și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
istorie la Solca, la numai câțiva kilometri de Arbore. Fratele dumneavoastră... Ciprian... Cred că nu mă înșeală nici pe mine memoria, am aici scrisoarea, spune Dora încercând să scormonească cu mâinile înțepenite de frig într-un buzunar al genții de voiaj. Nu vă obosiți să căutați, nu vă înșelați deloc. Îl cheamă Ciprian. Dar trebuie să privim scrisoarea în liniște, la cald, la lumina zilei. Și trebuie să îl consultăm pe Ciprian și arhivele lui. Oricum, nu se pune probleme să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu lasă loc nici unei îndoieli asupra hotărârii ei. Dragoș și Ciprian cad pe gânduri ; amândoi doresc să o ajute pe această femeie, apărută ca din cer ca să tulbure cursurile vieților lor devenite, după amar de vreme, pașnice. Amândoi doresc ca voiajul pe care ea este hotărâtă să îl ducă la bun sfârșit să nu o pună în pericol. Motivațiile celor doi frați sunt diferite și se poate bănui că acțiunile lor vor fi ecoul acestor motivații. Dar oare cine poate ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
unei gări al cărei nume n-am apucat să îl citesc, pentru că deîndată a trebuit să ne cățărăm pe scara înaltă a unui vagon a cărei ușă s-a închis greoi și s-a zăvorât în urma noastră. Așa a început "voiajul" nostru spre Siberia spre care nu conteneau să fie deportați românii și nu numai ei. Eu eram vinovată de tentativa de trecere ilegală a graniței, deci pedeapsa era mai meritată decât de unii dintre tovarășii noștri de suferințe care nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
șir și scrie mii de pagini despre nebănuita bestialitatea care poate sălășlui în om. Gândesc însă că experiențele personale, precum ale mele, sunt plusul de autenticitate din care oamenii ar trebui să învețe. Pentru noi încercare grea a început odată cu voiajul în trenul groazei, poate de unde pentru că până atunci nu îmi imaginasem că pe acest pământ omul poate fi supus la asemenea degradare. Trei săptămâni. Atât a durat drumul. Nu aveam nici o idee despre locul spre care suntem transportați, nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ea, nu știu cum se face că a reușit să scoată din geamantanul cafeniu și să disimuleze sub fusta creață pe care o purta, aparatul de fotografiat și o cărticică, "Farmacia naturii", pe care o luasem printre puținele cărți de farmacie în voiajul care se voia să fie al libertății. Revăzând cu ochii minții gara în care am fost duse sub escortă de doi ostași ruși, undeva departe între linii, cred că era gara de mărfuri de lângă grădina publică din Cernăuți, dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sat trecerea de la școala cu limbă de predare română la cea în limba rusă se făcuse cu întârziere, din cauză că nu existau cunoscători ai noii limbi oficiale, iar bătrânul învățător român continuase să se ocupe de copii. Pe tot parcursul acestui voiaj, care părea să nu mai aibă sfârșit, doar odată le-a scăpat paznicilor noștri numele unei localități : "Kazan". Peste două zile coboram în gara al cărei nume nu ne-a mai fost păstrat secret : Sverdlovsk. În închisoarea de tranzit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a aruncat ochii peste hârtiile de pe masă și a citit că actele erau pe numele lui. Astfel a înțeles că este proprietarul a tot ce era acolo: casă, grădină, câteva păsări și animale. Bucuria lui Norocel a fost fără margini. VOIAJUL Ajuns obosit, afară zăpușeală, în troleibuz înghesuială, pe scară miros din combinat de toate felurile, în atmosferă ploaia aștepta să cearnă. Nori plumburii zburau cu rapiditate și, nemulțumiți de ceea ce făceau, se vânturau pe jos odată cu praful și hârtiile lăsate
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Haina lui era castanie; avea cizme de călărie din piele și o pălărie cu trei pene mici, albe. Amândoi arătau obosiți și colbuiți, ca oamenii care călăriseră câteva zile fără istov. Bagajele lor erau puține, constând din doi saci de voiaj, fiecare prins În curele de crupa calului. Ascuns În umbra unui portic, Diego Alatriste privi fanarul pe care el și colegul lui Îl așezaseră strategic la un cot al drumului, astfel ca să-i lumineze pe străini Înainte ca aceștia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]