24,828 matches
-
nu cred să-i fie teamă că va intra în debara și va descoperi vulturul. Nu, pentru că încuiase și pusese cheia într-o casetă pe care o ținea la loc sigur. Și-apoi ce dacă dă peste vultur? Nu are voie să țină o pasăre în casă? Unii țin un papagal. Alții chiar o cioară..." (p. 76) Asta e tot. Imediat după acest neașteptat clin d'oeil al vocii auctoriale tonul narațiunii redevine impersonal, iar poveștile își urmează cursul ca și cum nimic
Un șaizecist postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12370_a_13695]
-
prag de sărbătoare de Daniel Constantin Manolescu, tribunul Agorei: Anul trecut, Forumul AGORA ROMAGNA LATINĂ pt Istorie, Cultura și Latinitate Canada, a propus și instalat primul Brad de Crăciun în Piață României de la Montreal. Modest că talie dar plin de voie bună și podoabe, brăduțul așezat lângă statuia poetului Mihai Eminescu, aducea aminte tuturor trecătorilor că și românii așteaptă sosirea lui Moș Crăciun. În contextul unei metropole care se îmbracă de sărbătoare cu milioane de lumini și decorațiuni multicolore la fiecare
Bradul din piața României, Montreal. In: Editura Destine Literare by Daniel Constantin Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_307]
-
pierdere în anonimat a destinului său de excepție este resimțită ca o nouă nedreptate și-l revoltă pe fiul intelectual, care se hotărăște să devină un "grefier al stărilor morale", un Istoriograf al Isarlîkului "turcit". Singura temere a martorului fără voie la atrocitățile Istoriei ce i-a fost hărăzită este să nu moară "nemărturisit". Se revendică din Blaga, îndrumătorul lucrării lui de absolvire a Facultății de Litere și Filozofie și din Cercul literar de la Sibiu, al cărui membru fondator a fost
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
pietrele de hotar. Lato sensu, este adevărat. Părerile lui L. Raicu, pus pe franjurat etichete, pe bătut alte efigii, nici pe departe definitive, sînt greu de transformat într-un inventar de invariante, gata de-a fi preluate și reciclate după voie. Criticul nu le iartă nici altora "vorbele de duh": "tonul acela tipic tolstoian, puțin răstit, este el însuși indiciul unei incertitudini, al unei lupte lăuntrice chinuitoare care va continua și după ce frazele de alură infailibilă au fost formulate, ca și
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
pantalonii scurși în lungul picioarelor, deasupra teneșilor jilavi. Privirea mi s-a întunecat repede. Mi-a venit în minte începutul Bibliei. Poate că așa a fost și la început. Adică multă dezolare" (Începutul lumii). Se redresează însă repede, n-are voie să treacă drept "grav și serios": "Doamne ferește! Ce tâmpit sunt". Se teme de blasfemii (mistice, livrești), de aceea revine mereu, scrie lung și anevoios, frazele au un răsunet prelung, un ecou perpetuu, dincolo de punctuație și chiar de punctul final (care
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
sfârșit, o mare parte din vina pentru pătrunderea, instalarea într-o sinecură ifosată științific, uneori plină de țâfne din te miri ce a acestor neisprăviți nu numai într-ale textologiei, le revine cronicarilor de ediții. De cele mai multe ori binevoitori fără de voie față de retipăririle unor anteretipăriri necunoscute, acești cronicari își satisfac exigențele dând câteva târcoale culturale ultimelor reeditări ale vechilor reeditări, cu subtilitate ori făr� de - după condeiul și capacitățile enciclopedice ale fiecăruia -, dar fără nici măcar o singură aluzie la valoarea ori
Câte ceva despre altceva by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12483_a_13808]
-
anul 17, nr. 20, p.3. Republicat în volumul omagial Timpul n-a mai avut răbdare. Marin Preda, Ed. Cartea Românească, 1981, pp.527-537; Marin Preda, Viața ca o pradă, Editura Cartea Românească, 1977, pp. 264-269; 274-276; 285;295-300). Prin voia întâmplării, în spațiul (tipografic) publicistic al revistei Albatros (nr.2, 25 martie 1941), unde i se promitea la "Poșta redacției" să fie publicat (Marin Preda: Scrieți mai explicit. Păstrăm De capul ei) sau, în alt număr, "M. PR. Reținem"), concurase
Marin Preda: Corespondența de tinerețe by Marian Iancu () [Corola-journal/Journalistic/12495_a_13820]
-
la imensa avere acumulată. În același timp, nimeni nu i-a contestat calitățile profesionale. Adunând și scăzând, s-a ajuns la o soluție ce părea rațională: omul nu mai avea drept să conducă instituțiile medicale, dar putea să profeseze în voie. ți-ai găsit! Printr-un mișmaș demn de cele mai bune momente ale cleptocrației pesediste, în loc ca Brădișteanu să se ridice la nivelul cerințelor legii, aceasta a coborât în subsolurile în care se află individul în cauză. Astfel încât în urma unui
Hidrologia îneacă România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12507_a_13832]
-
misterele Castelului Solitude; faptul că el este bînuit de fanome, e drept niște fantome blajine și omenoase care nu au nimic înfricoșător și a căror companie este nefiresc de luminoasă. Totul (aproape totul) este în Misterele Castelului Solitude lăsat în voia fluxului liber al gîndirii. Evenimentele din trecut se combină cu reflecțiile despre proză și tehnica povestirii, umorul cu melancolia, amintirile cu proiecțiile în imaginar. Admirabile sînt la Daniel Vighi notațiile despre singurătate: "Vreme de iarnă. Nu e nimeni, chiar nimeni
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
sperieți superbele chipuri de bărbați care mă atrăgeau. Să nu povestești nimănui ce-ți spun, Miquel. - Te iubesc, unchiule. - Și-a trecut un înger. Tăcerea ne-a-ngăduit s-auzim cum ceartă sergent Samanta un bătrân care se udase fără să ceară voie. Ca să nu se-ntristeze, Miquel a privit în ochii vii ai unchiului care-avea iar douăzeci de ani. - Băiatul ăsta are fire de artist - a hotărât într-o zi străbunicul tău Maur II. - Da? - Da. Am putea face din el poet
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
așa de inacceptabilă și neconcordantă cu Sfînta Scriptură. Nu tolerează Dumnezeu lucrul ăsta. N-a tolerat ca să reușească atentatele contra lui Reagan și contra Papei. Mi-am dat seama de atunci, de cînd am văzut chestia asta. Dumnezeu nu dă voie, n-o să reușească. Și la 11 ani de la alegerea Papei... s-au schimbat riscurile și șansele omenirii. Adică nu a mers așa cum au crezut ei. Au crezut și americanii, cum au crezut și nemții, că ei pot să fie invincibili
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
principal al vieții pământești caduce - aceasta mai ales bolnavilor aflați într-o stare terminală sau celor cărora li s-a comunicat un diagnostic letal sau un prognostic infaust -, apoi supuneau dezbaterii și cauzele bolilor, precum și faptul că în durerile fără voie se ascunde mila lui Dumnezeu, învățându-i că suferința trupului este purificatoare (căci așa cum focul curăță rugina de pe fier, așa boala curăță păcatul omului), și mai ales că nu sunt singuri pe acest drum al suferinței, căci Hristos suferă cu
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
spitalul din Ploiești erau mulți bolnavi de tifos exantematic, care mureau neîmpărtășiți și nu avea cine să-i îngroape. Atunci părintele Sava Cimpoca (de la Schitul Sf. Ioan Botezătorul - Alba Iulia, † 1955) a zis către starețul Mănăstirii Ghighiu: Dacă îmi dați voie, mă duc să împărtășesc bolnavii. Eu nu mă tem că mă voi îmbolnăvi. Astfel, doi ani de zile, părintele Sava a fost duhovnicul bolnavilor și multe inimi zdrobite a alinat, dar, cu darul lui Hristos, a fost păzit nevătămat”38
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
o vinzi. Al cui pat e trecutul meu? La întrebări, cui i-am răspuns prin alte întrebări, cu rost sau fără? Sacul lui a fost e gol-goluț, dar nepătruns. A cui dorință mi-i trecutul, a cui, revirimentul silnic, - a voii mele, tari ca scutul ce se retrage-n sine, zilnic? Cui, oare, să-i strig, astăzi setea, cui, oare, aș putea să-i cer să-mi fie și să-i fiu cișmea? Cui să-i ling rănile sub cer, - când
BÖSZÖRMÉNYI ZOLTÁN - O sumă de sonete by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/11444_a_12769]
-
transplant eficient de piele pe trupul cam descărnat și dezechilibrat al Alianței... l - Ai văzut, bade ? mă întreabă Haralampy după vizionarea știrii conform căreia ministrul Ionuț Popescu refuză să semneze ajutorul pentru ,Tractorul". Domnului prim-ministru i se - îmi dai voie să zic - ,rupe în paișpe de ministrul de Finanțe ? ,PROFESIONIȘTII". - Sâmbătă seara (06.08, ora 22.00), la TVR1, doamna Eugenia Vodă l-a avut ca invitat pe domnul Emil Hurezeanu. Multe, din păcate prea multe i se pot ierta
De la sublim la ridicol și înapoi spre... Schengen by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11446_a_12771]
-
ca asta am putea fi toți măcelăriți în casele noastre". Era atmosfera creată de interzicerea pentru evrei a practicării unor profesii (avocatură, educație școlară, artă, literatură, publicistică etc.), legea chiriilor, confiscarea aparatelor de radio (mai târziu în timpul ,comunismului" nu aveai voie să asculți ,Vocea Americii" și ,Europa liberă"), munca obligatorie doar pentru evrei (cu scopul de a-i umili), interzicerea părăsirii orașului, a țării, ,zvonurile" (adevărate, de fapt) despre execuții, deportări, etc. Cândva, Sebastian scrisese - ,Nu suportasem niciodată nici o umbră de
Mihail Sebastian, azi by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/11448_a_12773]
-
Diaconescu. Și începe să-și petreacă nopțile pe acolo. Or, asta nu mai ține de amabilitatea analistului, ci miroase a exprimarea unei anumite atitudini politice. Încît unde e cabala împotriva lui? Mai curînd, Ion Cristoiu scenaristul face parte de bună voie dintr-un scenariu al PSD, în care rolul său e să facă pe victima unei cabale.
Ion Cristoiu în bejenie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11468_a_12793]
-
absentă), cât despre ,umflătura barocă") și ,rațiunile poetice" invocate pentru a-și întări spusele, acestea sunt curat... iraționale. Iar dacă un critic de talia lui George Călinescu a putut fi amăgit de o lecțiune falsă, imaginația fiecăruia poate lucra în voie cu gândul la interpreți mai puțin avizați și, ca atare, mult mai expuși erorilor de tot felul. Diferența dintre bonz și bronz este minimă în plan grafic, dar maximă în plan semantic. Putem citi și reciti oricât epigrama lui Macedonski
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
un film, atâta timp cât era de calitate. Or, dacă filmul era de calitate, odrasla trebuia să îl vadă, chit că, având în vedere vârsta, m-aș fi mulțumit și cu Dacii. Ca să nu menționez momentul când, pedepsită fiind, n-am avut voie să mă uit la Burebista, dar mama m-a consolat cu Pădurea de mesteceni, peliculă care și acum îmi dă coșmaruri. Revenind, de curând am revăzut Procesul de la Nürnberg (1961), vizionat întâia oară pe la șase sau șapte ani, pe atunci
Nürnberg revizitat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11462_a_12787]
-
rațional decât acordul sensibil, deși, în cazul de față, ambele sintagme își pot împrumuta cu aceeași dezinvoltură, printr-un schimb reciproc, unul din termeni. În fond, despre ce este vorba? Despre o reîntoarcere ,experimentală" la natură, care a apărut fără voie ca ostentativă și neconcludentă, dată fiind ,impertinența" de a împinge ,umilitatea" până la confuzia dintre viziuni. Am spus ,viziuni", iar nu ,sensibilități". Cuvântul ,experiment" nu e nici el potrivit, pentru că de fapt e vorba de o experiență dublată de o anumită
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
90, chestiunea dosarelor de la Securitate, lămuritoare, aceste dosare, în privința relațiilor cu funesta instituție și a felului în care ea a exercitat represiunea politică în anii comunismului. Ca și în privința oamenilor care au fost antrenați în acest proces, cu sau fără voia lor, ca făptuitori sau ca victime, sau ca făptuitori și victime în același timp. Salubrizarea morală a societății, s-a spus pe drept, de aici trebuie să înceapă, de la darea pe față a dosarelor fostei Securități, pentru a vedea cine
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
vocație, în semn de supremă caritate, visîndu-se un adevărat misionar al iubirii erotice. Prin acest apostolat al prostituției, Sébastien și Dora, cea care i se alătură, îi mîntuiesc sexual pe obezi, dizgrațioși, părăsiți sau cerșetori și alți semeni abstinenți fără voie din cauza standardelor biologice sau sociale. Căci misionarismul erotic nu înseamnă doar cantitate, dar, mai ales, căutarea celor păcătoși fizic. Încălcarea tabuurilor sexuale este însoțită și de o nouă dezordine religioasă, sentimentul religios se va confunda cu o criză de ,epilepsie
Să vorbim despre sex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11508_a_12833]
-
se cuvine, însă, purtată și în termenii adevărului, și abia aici încep conflictele. Dacă adevărul nu ni s-a dat, vreodată, în întregime, atunci toate religiile sînt relative. Dar dacă, dimpotrivă, el poate fi întrutotul cunoscut, nimic nu-ți dă voie să-l împarți. Soluția unei dispute care se înscrie mai degrabă în conturul primei situații este, foarte profan răstălmăcind învățăturile, antrenamentul. Orice credință trebuie, cu alte cuvinte, practicată susținut, fără să ai vreo clipă superbia de-a crede că ai
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]
-
lîngă drumul ales, nu mai șerpuiește altă potecă: ,Era primul roman al lui Dostoievski care apăruse, auzisem vag despre el și înainte ca măcar să-l deschid hotărîsem că-i nemaipomenit și c-o să-mi placă. Citindu-l nu-mi dădeam voie să observ că eram dezamăgită și-mi storceam, conștiincioasă, revelații." Un capriciu, poate, de tînără cititoare, nesemnificativ, de n-ar ține în el sucul amărui al autocriticilor de mai tîrziu. E începutul, în adolescența împărțită între discuțiile din familie și
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
a întrebatului din aproape în aproape în felul cum iscodesc, îndeobște, copiii. Eroii lor, rămași în urma ,numelor" pe care nimeni nu le mai pune la îndoială, doar ei, își dau deoparte, ocupați să blufeze, problemele serioase. Asemenea oameni, scriitori fără voie ai unor istorii apocrife, sînt, să-i zic așa, lotul de preselecție din care Mircea Nedelciu și-a scos personajele. Niște amărîți vizionari, a căror singură grijă, într-o viață, altminteri, destul de seacă, e cum ar fi dac-ar fi
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]