698 matches
-
vechi și înfrângându-l categoric în luptă (...). Despre această viață plină de bucurie și încredere a oamenilor sovietici îi pomenea tovarășul Stalin scriitorului Demian Bednâi într-o scrisoare, spunându-i: «E foarte bine că ești într-o „dispoziție plină de voioșie”. Filozofia „tristeții universale” nu este filozofia noastră. N-au decât să fie triști cei care părăsesc scena și cei care și-au trăit traiul» (Opere, vol.6, ed. PMR, pag.299 Crângul de călini ajută concret autorilor noștri de teatru
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
glaciale» a unor poeți în exprimarea propriilor meditații și simțăminte, decât referindu-se la poeziile cu teme evident mai «personale» cum ar fi de pildă, poeziile de dragoste (...). În țara noastră crește un tineret nou, care muncește și construiește cu voioșie, care se bucură de viață și de munca sa, care iubește cum iubește numai un tineret liber, sănătos, fericit! Tineretul așteaptă cântecele poeților despre dragoste, despre chipul fetei iubite, cântecele de dor și fericire (...). Cu câtă platitudine și monotonie este
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
niciodată un ins religios, Își dădea seama acum că Întotdeauna crezuse În suflet, Într-o forță a personalității care supraviețuia morții. Dar cum mintea lui continua să șovăie, scurt-circuitându-se, ajunse În cele din urmă la concluzia lucidă, atât de opusă voioșiei sale tinerești, că și creierul era un organ ca toate celelalte și că atunci când se deteriora, el nu avea să mai fie. O fetiță de șapte ani nu se putea plimba la nesfârșit cu bunicul ei. Eram nou-venită În cartier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Însemnele se aflau pe partea stângă a condamnatului. Privirile celui din tocul ușii nu aveau cum să le vadă! Și atunci, inconștient, o scânteie prinse ființă în mintea mea. O idee. Un plan. Ce nemernicie! Aneriu! exclamasem eu plin de voioșie. Domnii tocmai plecau. Se pare că veniseră în vizită. Se opri în cadrul ușii derutat. Te rog, așteaptă puțin afară până rezolv niște treburi murdare aici. Vă rog să mă lăsați singur, le zisei și celor șapte din încăpere. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
iar obloanele și balconul erau verzi ca smaraldul. Pe o placă de marmură se putea citi, scris cu litere fanteziste: Stînjeneii Pe cer nu se vedea nici un nor. Strada era curată, aerul era proaspăt, ușor, și parcă te Îndemna la voioșie. Puțin mai departe, o femeie bătea covoarele la fereastră, uitîndu-se la curioși cu un aer compătimitor. Dar și ea, În ajun, cînd fusese descoperită crima și venise poliția, se numărase printre vecinii care ieșiseră să privească fațada, deși o cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Vorbe aruncate în vânt. Îi răspunde râzând că el, taică-său, este cel posac, că lui îi e silă să vadă lume multă în jur, căci îi e teamă să nu fie comparat cu Augustus, care asistă la jocuri cu voioșie. Capul i-a alunecat în jos. Și-l ridică și-și reazemă ceafa mai bine. Cum să-i bage în căpățâna aia seacă lui Drusus că un om politic trebuie într-adevăr să ia parte la petrecerile poporului, să se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a apărut, din nou, Tinuța. Împreună cu tăticul lor. Sorina uită de jocul cu mingea și fuge înspre ei. Sorin, care n-a prea înțeles ce se întâmplă, vine după ea. Tata iese din mașină. Mai e bolnavă? îl întreabă cu voioșie în glas Sorina. Nici n-a prea fost. Dar de unde știți voi că Tinuța era bolnavă? Mi-a spus mama, la telefon. Că ai dus-o la spitalul mașinilor. Când am auzit, mi-a venit să plâng. Dar mămica a
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
își face loc pe chipul ei: Așa că și fetița-doctorița, s-a încurcat la poezie. Dar cred că n-am s-o pedepsesc. Nici măcar n-am s-o cert. Poveștile bunicii E miezul zilei. O după-amiază frumoasă, plină de soare și voioșie. Poate cea mai frumoasă dintre toate. Dacă prietenii noștri ar ști ce-am scris eu acum, m-ar contrazice imediat: „Nu poate, ci sigur, cea mai frumoasă și mai frumoasă dintre ele!” Numai că, în acest moment, ei n au
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
bunici care aveau mulți, mulți nepoței, așa de mulți că aproape le uitaseră numărul. Îi iubeau la fel de mult pe toți, căci fiecare din acești prichindei însemna pentru bunicuții din povestea mea, câte o rază gingașă și caldă de soare, de voioșie și de fericire ce le intra în casă... „Ce frumos povestea bunica! Mult mai frumos decât mama sau tata. Mai frumos, chiar, decât educatoarea de la grădiniță. Ce mult iubesc acest glas, cel mai frumos și mai catifelat glas din lume
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
căderea fulgilor de nea, livada răspândește-n ulița-ntreagă parfumuri dintre cele mai felurite și mai îmbietoare. Iar dacă vii mai aproape de ea și-i deschizi portița, o să te-ntâmpine zâmbetul îmbujorat al cireșelor de mai, sau surâsul plin de voioșie al pietroaselor, sau obrăjorii parfumați ai merelor văratice, sau... Jur-împrejurul livezii, asemenea unei gărzi mereu atente, stau teii, ale căror flori - dătătoare de sănătate - vin să adauge parfumul lor aparte la miresmele îmbătătoare ale celorlalți arbori. Jos, precum un covor
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de gând să se ntoarcă acasă și, mai ales, pentru că furtuna amenința să vină, bunicul a pornit într-acolo unde se auzea larma cea mai mare. Alături de el, plecaseră nenumărați alți bunici, bunicuțe, părinți ori frați mai mari. Plini de voioșie și de hincuri, toată lumea începu un du-te-vino acum pe uliți, din pâlcuri desprinzându-se ici-colo câte unu, câte doi ori mai mulți. Numai pentru scurt răstimp, firește. Căci dimineața, când razele soarelui vor râde iarăși pe colnice... Deodată, ca la
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și năzdrăvană ar fi răspândit în toată ograda parfumuri dintre cele mai felurite și mai frumoase. Cum ieși din casă, te întâmpină mirosul merelor coapte și al perelor cu obraji îmbujorați care, de pe crengile lor, parcă îți zâmbesc pline de voioșie. Dacă o iei prin grădinița din fața casei, vei face cu siguranță, cunoștință cu aroma pufoaselor gutui. Prunii și zarzării - aflați ceva mai încolo - își unduiesc crengile în sus și-n jos și te cheamă să treci și pe la ei. Iar
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
În noroi până În dreptul burții. De ce era legat la ochi? Și de ce-l biciuiau? Wendy s-a apucat grăbită să-și facă Însemnări În jurnal. Bennie a făcut repede o schiță cu Întreaga scenă. Domnișoara Rong le-a explicat cu voioșie că așa „frământau“ noroiul ca să fie cât mai moale și să-l poată turna În forme. Iar bivolul era legat la ochi ca să nu-și dea seama că se Învârte În cerc. Toți cei doisprezece excursioniști nu-și mai puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
s-a întors în Kumamoto, satul natal al tatălui, și s-a recăsătorit cu fratele mai mare al tatălui său. Când era în clasa a șasea tatăl lui vitreg a murit. Mama e încă bine, sănătoasă și se ocupă cu voioșie de grădina cu legume din apropierea casei. Din cauză că tatăl lui vitreg muncea în construcții, se mutau mai tot timpul, în școala primară s-a mutat de cinci ori și, de prin clasa a opta, s-a stabilit în Kawasaki. Domnul Sakata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
este o femeie ușoară. - Acum mi-ar fi egal! - R, r... - Cel mult, m-ar indispune să capăt din afacerea asta vreo boală. - R... - Când te gândești că i-ai mângâiat burticica plinuță, de om carese pregătește să îmbătrînească cu voioșie... Deasupra și dedesubtul ei, perișor mătăsos, creț! Și tot mecanismul în funcțiune! -R!... I-am dat o palmă. După o liniște lungă, Ioana rostește răspicat: - Așa ceva nu se uită niciodată! Nici eu nu voi uita niciodată gestul meu. Îmi va
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de exemplu, la „modul în care îi vorbim unui străin care nu cunoaște bine limba noastră (sau dacă dorim să-l imităm pe acest străin)“, vom vedea că 134 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 130. dejucăm frecvent - și cu oarecare voioșie - unele reguli ale lim bii vorbite. În consecință, există destule situații în care normele de coerență sunt intenționat suspendate. Acest lucru se întâmplă mai ales când „finalitatea particulară a discursului prevalează în raport cu normele competenței elocuționale“. Iar ceea ce apare absurd la
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
atenți, de exemplu, la „modul în care îi vorbim unui străin care nu cunoaște bine limba noastră (sau dacă dorim săl imităm pe acest străin)“, vom vedea că 134 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 130. dejucăm frecvent - și cu oarecare voioșie - unele reguli ale lim bii vorbite. În consecință, există destule situații în care normele de coerență sunt intenționat suspendate. Acest lucru se întâmplă mai ales când „finalitatea particulară a discursului prevalează în raport cu normele competenței elocuționale“. Iar ceea ce apare absurd la
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
dintre puiandri. Oricum, e un gând, în sfârșit articulat în cuvinte, care mi-a răpit somnul multor nopți și care îmi va mai provoca insomnii. (Cum pot scrie ceea ce tocmai am scris și să fiu totuși fericit? Dar sunt. Fără voioșie, fără veselie, fericit până-n măduva oaselor, iar zelul meu pare incasabil. Adunând amintiri doar despre singura altă persoană pe care am cunoscut-o în viața mea.) Nici nu vă imaginați ce planuri mărețe, dătătoare de satisfacții, am avut pentru spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
frică, rugându-se Îngenuncheată sub icoane. Duminică seară se Îmbăta atât de crunt, Încât din pricina spirtului băut, i se aprindeau mici flăcări albăstrii pe buze. Duminică după vecernie pica lat de oboseală și luni la prânz se scula plin de voioșie, ca un nou-născut. Mestecând bucata de scrumbie, Extraterestrul continuă: - La Stavropol am Întâlnit un anume Fedea Iacuvlovici care fabrica spirt Într-un alambic improvizat dintr-un tranzistor. La Început, văzându-l cum stă ciucit pe vine, cu urechea Înclinată Înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
St George se transformă în profesori cu precădere dezastruoși. Nu e atât din pricină că nu știu nimic despre nimic. (Ceea ce e de altfel adevărat). Nici măcar pentru că sunt atât de mulțumiți de ignoranța lor. (O dată am auzit-o pe Elaine zicând cu voioșie că Boris Yeltsân e „rusul ăla care n-are chestia aia pe cap“.) Adevărata problemă e de personalitate. Invariabil, foștii elevi care se întorc să predea la St George sunt inși cu caractere suspecte - oameni care presupun că lumea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
tribunalelor; politicieni luându-se la întrecere care dintre ei poate părea mai dezgustat. Și asta e ciudat, într-adevăr, având în vedere că versiuni mai palide ale acestor nevoi demne de dispreț sunt atât de răspândite și chiar sancționate cu voioșie în rândul populației bărbătești. Nu au ajuns oamenii de știință să recunoască că atracția bărbaților mai în vârstă pentru femei mai tinere e un instinct al evoluției speciei - un reflex înscris în codul lor genetic? Când un libidinos de vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
care voia să-l protejeze. Las-o baltă, Henry, a spus ea. Du-te să te culci. Dar Henry n-a lăsat-o baltă și nici ceilalți. În următoarele zile, știrea s-a răspândit cu viteza luminii și cu mare voioșie. Toată firma a aflat vestea și, până la urmă, una dintre secretare i-a povestit toată tărășenia surorii ei, care lucra la KDZY. Într-o dimineață, în mașină, în drum spre serviciu, Mary a auzit la radio numele lui Alice și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de veselie încât el, înduioșat de privirea ei, îi sărută mâna stângă de care ea își rezema bărbia. Se simțea iubit. Vorbiră veseli, însă veselia ei era jucată: un cinism ca o lamă subțire de venin i se mișca în voioșia vorbelor adresate soțului; însă cinismul era față de mine, eu trebuia să-i aud vorbirea apoi să văd - parcă ostentativ - ușoara mângâiere a frunții lui cu degetele ei prelungi care ar fi putut fi ale unei pianiste dacă ar fi existat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de mătase mov, pe care a scos-o cu mare atenție de pe fundul coșului ei de răchită. „Bine, dar nici tu, nici eu nu știm să citim“, i-am spus, silindu-mă să zâmbesc, însă părea că-și pierduse toată voioșia. „Am adus asta ca s-o arăt vărului tău, mi-a debitat ea pe tonul cel mai rece. E un tratat scris de un bărbat foarte înțelept din comunitatea noastră, rabbi Ben Yahuda. El spune că un potop se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
domnișoara Jyotsna și domnul Gupta. — Probabil că a trecut printr-o transformare completă și complexă, spuse domnișoara Jyotsna. Uite ce față diferită are acum. Cu siguranță, avea o față mai fericită și mai senină. — Namasteji, îi întâmpină Sampath plin de voioșie din patul său din copac, noua sa poziție de putere. Într-adevăr, își zicea, ținea la ei. Dintotdeauna avuseseră intenții bune, spre deosebire de mulți alții pe care putea să-i numească. — Bună, Sampath, spuse domnul Gupta. De ce nu m-ai luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]