1,651 matches
-
Și, te-am iubit, atât de mult în primul meu sărut! Cum m-ai iubi? Cu sufletul, mi-ar fi de-ajuns, tu știi! Iubirea mea cu sufletul curat Te-am căutat mereu, de când mă știu, în norii ce treceau voios deasupra mea. Și azi te chem cât nu e prea târziu, când îi zăresc iar, încărcați de nea. Te-am căutat mereu, de când mă știu, în limpezimea apei de izvor. Și azi te chem cât nu e prea târziu, când
UN CÂNTEC DE LUMINĂ de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360847_a_362176]
-
august 2011 Toate Articolele Autorului un ochi pe față un ochi pe dos, mereu, haina timpului. toamna ruginie, lumină rece, pe drum bătătorit. bântuit de furtuni, suflet-poezie, fulger în dar. ciocârlie-tril, dimineață de vară, muntele-cântec. pârtie de brazi, verdele suind voios vârfuri amare. mângâierea ta crestele munților în plecăciune depărtările inimă călătoare clipă fugară Referință Bibliografică: Gânduri in haiku / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 237, Anul I, 25 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioana Voicilă
GÂNDURI IN HAIKU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360934_a_362263]
-
În lumea în care, se naște iubirea E limpede apă și-i aspru pârjol. Făcută-i din inimi ce-și duc fericirea, Pământului, dându-i ocol. Dragoste de mai Zâmbește soarele în bob de rouă și-un curcubeu se leagănă voios. Pe florile înmiresmate se odihnește zborul cel duios. Zâmbești și tu și-n ochii-ți verzi ce oglindesc natura zgomotoasă poți chiar și liniștea să-ți pierzi, scăldându-te, în viața lor voioasă. E-o primăvară plină de mister pe
IN LUMEA IUBIRII de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360931_a_362260]
-
de rouă și-un curcubeu se leagănă voios. Pe florile înmiresmate se odihnește zborul cel duios. Zâmbești și tu și-n ochii-ți verzi ce oglindesc natura zgomotoasă poți chiar și liniștea să-ți pierzi, scăldându-te, în viața lor voioasă. E-o primăvară plină de mister pe câmpuri, în livezi și prin păduri. Mă-mpodobesc cu flori de măr. Tu, verde drag, iar inima îmi furi! Referință Bibliografică: IN LUMEA IUBIRII / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
IN LUMEA IUBIRII de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360931_a_362260]
-
mai dădui un rând !), Chiar se jură, să-i sară ochii toți, De scris, n-a scris, să nu am nici un gând; La slujbă iar fusei, de curios Și de Ion când popa a-ntrebat, Răspuns-au toți cu glas, așa voios, Zicând că au citit ce li s-a dat! Părinteee-iartă-i, că nu știu ce fac! Strigai din fund, fi'n'că știam precis, Ăștia au mintea pusă pe arac, Capitolu' treizeci Ion n-a scris!.... De-atuncea, de la popă am respect Că
POVESTE DIN SATUL MEU de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364173_a_365502]
-
deplină e frumusețea unică, la care a lucrat numai natura și mileniile. Snopul de in de altădată era un covor țărănesc înfășurat și înflorat, semnificând toată minunea de floră a câmpiei. Ceea ce putem spune și despre artista Anamaria Botezatu. Frumoasă, voioasă, veșmântată în mirabilul port popular din Moldova de sud, dăruită cu har sufletesc și glas cuceritor, artista e născută la Brașov, unde a copilărit. Drumurile dintâi ale vieții sale încep zidirea interiorului sufletesc, pentru ca mai târziu, când va ajunge la
ANAMARIA BOTEZATU, DESTINUL SNOPULUI DE IN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368426_a_369755]
-
ne aducem aminte de romanul „Jocul cu mărgele de sticlă”, al lui Herman Hesse. În esență, poeta atacă aici în modul cel mai subtil una din marile și gravele teme ale poeziei universale. „Priveam la droaia de copii care cântau voios, săreau/ Și pietricelele zvârlite departe, pe mal adunau/ Erau zeci, sute și mii/ și albe și negre, maro, cenușii,/ Dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate și sfere Venind de departe, vorbind de alte ere”// ... „Pioasă, genunchii i-am pus pe pământ/ Și ochii
O CARTE DE POEZIE CA UN AMURG ÎNFLORIT PE DINĂUNTRU de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368468_a_369797]
-
cei 75 de ani ai săi. Dimineața dă ocol peste tot prin gospodărie, inspectând orice colțișor. Face pârtie și vorbește cu toate vietățile ogrăzii. Îmi place când îl văd cu obrajii rumeni , cu mustața albă și când îi aud glasul voios dând binețe și glumind cu vecinii de la distanță, peste garduri. Se uită în cușca lui Negrici și i se pare lui că iarba uscată, pusă ca așternut, s-a cam uzat, s-a cam tocit și se hotărăște să meargă
NIX de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368501_a_369830]
-
revigorantă” din zorii zilei și mi-am început activitatea obișnuită cu drag și spor. Dar drăcușorul cu părul roșu și creț, nici vorbă să uite! Stătea în umbră și își rodea unghiuțele, urzind o răzbunare cât mai valabilă. Eu trebăluiam voioasă prin bucătărie, pregătind o ciorbă de miel pentru mine, căci de Paște nu avusesem ocazia să-mi satisfac această dorință nevinovată și pentru ea, nelipsitele spaghete cu sos de roșii, punând ca ingrediente principale toată pasiunea mea pentru bucătărie, fără
TEMNICER NEIDENTIFICAT de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368522_a_369851]
-
iunie 2016 Toate Articolele Autorului M-asteapta iarbă de acasa m-asteapta codrul înverzit m-asteapta dragii mei prieteni, cu care am copilărit. Și apă rece mă așteaptă cu pietre și cu lespezi mari când la scăldat fugeam cu toții, desculți, voioși, frumoși ștrengari. M-asteapta drumul către școală la noi în sat să-l mai străbat să-mi mai revăd din dragii dascăli, ce să fiu om, m-au învățat. Și orice pas de glie-mama să-l simt sub tălpi, pășind
IARBA DE ACASA de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368541_a_369870]
-
bunicuța Ia copaia și tăvița Pregătește frământatul Mâine este colindatul. Din făină ea va face Colindețe, apoi le coace Să-mpartă colindătorilor În revărsatul zorilor. Atunci, mă-mbrac și eu cu zor M-alătur lor cu drag, în cor Cântăm voioși pe sub fereastră Colinda veche, românească: ”Am venit și noi o dată La un an cu sănătate Maica Domnului s-ajute La colaci și la nuci multe!” Referință Bibliografică: Ajunul Crăciunului / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1453, Anul IV
AJUNUL CRĂCIUNULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367819_a_369148]
-
Paul. Și se îndreptară amândoi către intrare. În ușă erau două femei, între două vârste. - Dacă nu vă supărați, știți cumva situația imobilului vecin? întrebă politicoasă Isabela. Urmează să cumpărăm un apartament din spate. Am plătit și avansul, spuse ea voioasă, neputând să-și ascundă bucuria. - Eu lucrez de mulți ani în școala aceasta - le spuse una dintre femei. Imobilul a fost în litigiu și a fost câștigat în instanță de un bătrân, care se pare că a fost proprietar înainte
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
cu pizărăii? Pizărăi, răiiiii..... Gutuia gălbuie, fereastra descuie. Spre copilărie, la vise mă-mbie. Obraji roz de mere, pergamute pere, Nuci rostogolite, la prunci azvârlite. Pizărăi răiiii....,! Colindam pe văi. În straiță averi, florile de meri. Nămeții pufoși, râdeam toți voioși, Bolta ne zâmbea, binecuvânta. Îngerii din cer, ne-nsoțeau pe ger, Veste ne-aduceau, Pruncul înfășau. Păstorii cătau, steau o urmau, Să aducă dar, drumul aurau. Îngeri și copii, bucuroși, zglobii, Ne vestesc și-acum, ziua de Crăciun. Încă din ajun
PRIMIŢI CU PIZĂRĂII? de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367931_a_369260]
-
farmec îți dau în dar. Vine-mplinirea și îmi alintă visuri și gânduri, în timp ce-ascult săgeți albastre vibrând în țintă și promițându-mi un nou tumult. Vine dorința, mă ia de mână și dăm o raită prin zbor voios, ea preschimbată-n superbă zână, eu părând umbra lui Făt-Frumos. Alter ego Mă opresc privind mereu în urmă și revăd urcușul meu bizar, care chiar dacă-ntr-o zi se curmă, va sfârși făcând din pisc altar. A fost greu. Destinul
VINE... ALTER EGO de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368054_a_369383]
-
S-a întins pisicește, alintându-se, privind cu genele întredeschise către soarele dimineții, care curgea strălucitor în încăpere prin deschizătura jaluzelelor. Razele soarelui i-au transmis o stare de bine și, fără a mai sta pe gânduri, s-a ridicat voioasă din pat, deschizând larg fereastra pentru a privi îndelung afară și a exclama în gând, plină de satisfacție: - Bună dimineața, viață! A pus mâna pe telefon și a format, zâmbind, un număr... - Alo! Bună dimineața! Ce faci, doamnă? - Bună dimi
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368010_a_369339]
-
ci numai cerul, casa mea și a ta! Onestitate Întocmai cum râdeam odată am râs și azi privindu-te, oglinda mea cu ochii verzi, am râs, recunoscându-te! Și ești tot tu, un om onest și sunt tot eu, fata voioasă. Trecut-am azi același test și m-ai găsit, din nou, frumoasă! Dragoste de viață Iubesc ploaia, vântul sălbatic, zăpada, cernând singuratic. Și totuși insist și totuși risc, să privesc soarele în adâncul luminii. Căldura lui mă învăluie și soare
ÎNGERUL PĂZITOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367377_a_368706]
-
frumos am trăit! Îmi ascult uneori, atent, ecoul pașilor gândind că n-au obosit încă. În ei simt trecerea timpului și-mi regăsesc voința de stâncă. Bătăile inimii nu-mi sunt singuratice. Îmi urmează pașii cadențat. Prin anotimpuri mă poartă voios, mereu pe drumuri de neumblat. Îmi simt amintirile încrustate în talpa rănită de dor și văd cum din ele răzbate al dorinței de viață, izvor. Și merg, merg mai departe sângerând. Lacrimile mi le înghit și râd-plângând, hohotind. Ce frumos
ÎNGERUL PĂZITOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367377_a_368706]
-
mele. Știu că este doar o utopie o astfel de biserică, dar... măcar să visez pot :) Cum erau felicitările de Crăciun - cu imaginea unei biserici de sat, pe un fond de noapte, cu zăpadă întunecată, DAR prin geamurile clădirii bisericii răzbat voios înspre afară raze aurii de lumină. Doamne, Lumina a lumii, fa-ma și pe mine o luminița de care oamenii să se bucure. Să vadă chipul Tău în mine. Și să ne luminam împreună din Tine - Lumină lumii. P.S. Iubesc
BISERICA DIN VISUL MEU de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367394_a_368723]
-
făceai, fiind cu tine. Să mergem după lemne amândouă, acolo, în pădurile umbroase, să culegem și ciuperci și flori și să ne-ntoarcem, seara, bucuroase. S-aprindem focul din surcele-n tindă, fierbând o mămăligă pentru lapte, eu să alerg, voioasă-ntr-un picior pe lângă focul scâteind în noapte... Dar unde ești? Te caut tot mereu, iar în grădină mai este câte o floare, fac un buchet, pornesc spre cimitir, să îți aprind, cu lacrimi, lumânare.. Rugăciune Dă-mi, Doamne, tinerețea
FOTOGRAFIE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366855_a_368184]
-
tous mes chagrins ! Je t'aime jusqua’à mourir ; C’est țoi mon vrai destin... ---------------------------------------- Dansează, frumoasa față; Ia-ți salul cu ciuciuri! Pe ritmuri kabile mă poartă... Că îngerii să mă bucuri! Dansează mereu, mai departe; Rotește-ți mijlocul voios! Pieptul plin să-ți tresalte; Fă-mă cel mai norocos! Arată ce tare-ți sclipește Brațul cu bijuterii! Pielea ta mă-nnebunește; Aș vrea să te mângâi... Mă faci să sufăr mai din plin Decât necazurile mele Dar te iubesc
DANSEAZÃ, FRUMOASÃ FATÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366904_a_368233]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > STRADA MEA Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 1884 din 27 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Strada mea Din loc în loc, văd cum răsar gingașii ghiocei, Și mi-amintesc buchetele voioase ce-mi făceai din ei. Primavara iarăși a venit, cerul mi-i senin, S-a șters dorul de tine, s-a stins al meu venin. Frunzele verzi îmi răcoresc din nou sufletul, Răcoarea lor mă-nvață că prețios mi-i
STRADA MEA de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367665_a_368994]
-
lăudam pe Domnul toată viața Puterea poporului va înălța Laudă Lui în ceruri și pe pământ Cântarea de cuvioși vom învăța PSALMUL 149 Să cântați Domnului cântare nouă Lauda Lui în sfere de cuvioși Cei din Israel trec prin lume voioși În psaltire să-I cânte și când plouă Să laude numele Lui în horă Că mult iubește Domnul poporul Său Și va înălța pe cei blânzi peste rău Cuvioșii laudă că-L adoră Laudele Domnului în gura lor Și săbii
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (5) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367760_a_369089]
-
pădurilor de fagi, în unduirea holdelor de grâu, în sudoarea nobilă a țăranului. Citindu-i poezia, meditația, uneori, de profunde pătrunderi filozofice, nu poți să nu simți mirosul fânului de curând cosit. Nu poți să nu auzi ciocârlia și cântecul voios al secerătorului.” În cuvinte pătrunse de împreună simțire creștină, Petru Lascău realizează astfel, o prezentare vie și sensibilă a celui ce a fost Traian Dorz, a acestui om de excepție, care scria: „Isus, Isus noi te-aștepăm/ Cum crinii așteaptă roua
CUM SA VEGHEZI PENTRU A AVEA VIATA DEPLINA, INTR-O CARTE DE ESEURI SEMNATA PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367226_a_368555]
-
spune că, mai târziu, am fost o alună răsfățată. Pădurea era mama mea. În fiecare dimineață mă trezeam în legănatul ei...ce semăna cu o îmbrățișare tandră. Astfel se petreceau zilele copilăriei mele fericite, în foșnet de frunze și tril voios de păsărele. Într-o dimineață, când m-a trezit o pasăre ce cânta chiar la urechiușa mea, n-am mai recunoscut pădurea. Din verde, ajunsese poleită în aur. Eram atât de fericită, încât am început să cânt și eu. Credeam
POVESTEA ALUNULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368684_a_370013]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > MOȘ NICULAI Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului MOȘ NICULAI Când iese voios din Rai, Cică Moșul Niculai E condus cu mult alai De mulțimi de păsărele Spintenele, Voinicele, Ce se cheamă Și se-nhamă Fără teamă, La caleașca-i de argint Ușurică, nu vă mint, Zice-se că nici n-o simt
MOŞ NICULAI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368741_a_370070]