1,218 matches
-
acestui fenomen am trecut prin diferite faze: de la binecunoscută strângere de stomac(de milă-prostească de altfel) , apoi prin teamă de a nu fi vreodată în locul lor(exarcerbarea instictului de supravețuire) sau nevoia de a fi generatoare de ”deșeuri” în mod voit (generozitate falsă?!) până la detașarea căpătata privind acea sticlă (prin care vedeam acest tablou ) și a mecanismului care-mi deformă înțelegerea. Alchimizarea propriilor trăiri m-a făcut să cred că, în sfârșit, fac parte din categoria celor care au venit în
VIEŢI RECICLATE de DALELINA JOHN în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345801_a_347130]
-
Fox despre sultanul din Ada Kaleh și eram surprins despre multe aspecte pe care nu le știam. Era oare insula o copie a poveștilor orientale din 1001 de nopți? Se prea poate! Atunci cu mulți ani în urmă, după scufundarea voită a insulei s-a încercat strămutarea vestigiilor pe insula Șimian. Dar nu s-a reușit din diverse motive. Conducerea României din anii 1970 când insula Ada Kaleh a început să fie evacuată a lăsat libertatea vechilor locuitori să-și aleagă
INSULA ADA KALEH VA TRĂI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345851_a_347180]
-
mulți dintre semenii noștri apelează la această atitudine de izolare mai mult ori mai puțin motivată, mai mult ori mai puțin înțeleasă de cei din jur. Acești oameni sunt, adeseori, singuratici cu adevărat, adică se izolează de societate în mod voit, preferă să trăiască în afara evenimentelor acesteia deși sunt și ei, independent de voința lor, parte integrantă a ei. Sunt oameni care doresc și decid, în cele din urmă, să trăiască departe de alte persoane iar atunci când nu reușesc își modifică
FENOMEN SOCIAL? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 845 din 24 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345976_a_347305]
-
cu cea a fânului de curând cosit, răspândind un aer dumnezeiesc în toată grădina. Respirăm adânc, însetați de purificarea cu aerul înmiresmat, și o senzație de infinită fericire ne străbate pentru câteva secunde, senzație rară, care nu vine la chemări voite, ci apare fulgerător în împrejurări unice, ca cea de acum. Ne împărtășim reciproc această imensă bucurie. Cu siguranță că Eminescu a respirat aceste arome sfinte, amețitoare sub acest cer senin al cărui albastru unic în văzduhul clar, te fac să
IPOTEŞTII MITICI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346022_a_347351]
-
Dingo aduși special nu a rezolvat dezechilibrul, deoarece acum câinii nu aveau dușmani. Tocmai din aceste exemplificări se vede extraordinara putere a Divinității care, fără intervenția omului, poate controla întreaga natură. Cu toată înalta știință acumulată de om, intervențiile sale voite sau nu asupra naturii nu a dus decât la dezastre sau dereglări serioase în lanțul trofic. Omul are, din punct de vedere trofic, un singur dușman și acesta este omul. Chiar dacă vă supără constatarea, omul este canibal prin armele sale
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 2 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347797_a_349126]
-
profondément expérimental, réalisé en 1961 mais diffusé seulement en 1967 et de façon restreinte. Très particulier, conçu comme une alternance de textes poétiques dadaïstes et de textes théoriques, ayant pour protagonistes leș auteurs mêmes. On y entend et on y voit Jean Arp, Marcel Duchamp, Râul Hausmann, Richard Huelsenbeck, Walter Mehring, Hans Richter, Kurt Schwitters, Virgil W. Vogel, Georges Ribemont-Dessaignes. Parmi eux - et cela justifie la présence de Hans Richter dans cette édition sur l'avant-garde roumaine - nous découvrons dans deux
AVANGARDA REVIZITATĂ EDIŢIA A IV-A SESIUNEA A IV-A de IGOR MOCANU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347893_a_349222]
-
atenției sporite, al analizelor obiective, dincolo de aprenta subiectivă, al grijii de a nu violenta prin atitudine și verb ceea ce a slujit “o viață întreagă”, prin haina de militară, adică România profundă, dincolo de cosmetizări și contorsionări, mai mult sau mai puțin voite. Titlurile propriu-zise ale discursurilor (dincolo de numerotarea lor, ca un antet, de la “Întâiul discurs” până la “Al doisprăzecelea discurs”) sunt tot atâtea laitmotive, în juror cărora, și în numele cărora, Mircea Chelaru, adună, sortează și analizează tematic, “starea națiunii”. Peste tot în aceste
ROMÂNIA MOLUSCĂ DE MIRCEA CHELARU, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347888_a_349217]
-
atenției sporite, al analizelor obiective, dincolo de aprenta subiectivă, al grijii de a nu violenta prin atitudine și verb ceea ce a slujit “o viață întreagă”, prin haina de militară, adică România profundă, dincolo de cosmetizări și contorsionări, mai mult sau mai puțin voite. Titlurile propriu-zise ale discursurilor (dincolo de numerotarea lor, ca un antet, de la “Întâiul discurs” până la “Al doisprăzecelea discurs”) sunt tot atâtea laitmotive, în juror cărora, și în numele cărora, Mircea Chelaru, adună, sortează și analizează tematic, “starea națiunii”. Peste tot în aceste
„ROMÂNIA MOLUSCĂ” DE MIRCEA CHELARU de RĂZVAN DUCAN în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347934_a_349263]
-
Dingo aduși special nu a rezolvat dezechilibru deoarece câinii nu aveau acum dușmani. Tocmai din aceste exemplificări se vede extraordinara putere a Dumnezeirii care, fără intervenția omului poate controla întreaga natură. Cu toată înalta știință acumulată de om, intervențiile sale voite sau nu asupra naturii nu a dus decât la dezastre sau dereglări serioase în lanțul trofic. Omul are, din punct de vedere trofic, un singur dușman și acesta este omul. Deși omul poate fi mâncat de multe animale mai sprintene
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 5 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347961_a_349290]
-
la cu totul altceva? De câte ori mergem pe stradă, fără să conștientizăm frumusețile naturii, sau zâmbetul candid al cuiva, sau cât de mult auzim ciripitul păsărilor care ne încântă auzul atât de minunat? Suntem distanțați de toate acestea parcă în mod voit, suntem prea mult preocupați și afundați în propriile noastre gânduri și la toate acestea își mai aduc aportul și alți factori care ne distrag atenția, și care ne ” scot ” din aici și acum, deturnându-ne atenția. Dar atenție mărită! Atunci
CLIPE MAGIGE! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347410_a_348739]
-
desen cu valoare de judecată profundă, spirituală, condensată la maximum, dar emitentă de înțelesuri multiple. Cam în același stil precum aforismele, sau dacă vreți epigramele, în care Dorel Schor este la fel de priceput. Aceasta este o mică indiscreție făcută, în mod voit, cu scopul bine precizat de a stimula o nouă apariție, de alt gen, a autorului. Aforismul, ca stil literar este, am spus-o și o voi mai face ori de câte ori voi avea prilejul, extrem de dificil, un examen pentru orice scriitor care
ZÂMBETUL ÎNŢELEPTULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348819_a_350148]
-
Cerc / Străpung până la tine Infinitul / Spre Timpul Magic. Mai încerc / Perfecțiunea tainică. Fecund e spiritul. Pentru ea dialogul constituie prezența permanentă a puterii divine în conținutul cuvântului, pe care îl fermentează lăsând ca din el să se nască forma, înțelesul voit a ceea dorește să transmită și erupe precum Etna acoperind răul și lăsând lumina să descopere adevărul vieții din taină. Conștientă, om fiind, de trecerea timpului teluric și de faptele îmbătrânirii materiei, nu însă a cuvântului ideii, se roagă trecerii
ST. LUCIAN MURESANU CRONICA SEMNELE TIMPULUI AUTOR ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346831_a_348160]
-
spațiu // ce rămâne la fel de abstract. Aleargă, aleargă! // Nu te opri... între viață și moarte.// Izvoarele vor duce mai departe // taina începutului.” ( Cuvântul răsună în spațiu). Întâlnim în unele poezii cuprinse în acest volum o anumită simplificare și naivitate căutate... Prozaismul voit , versul abrupt nu știrbesc cu nimic din lirismul încărcat de emoție , din valoarea poetică. „Și totuși, cum arată „gloria”? // „Nu știi!” // mi s-a părut că-mi șoptește la ureche / ceva... // venit ca dintr-un vis.// „Ascultă cu atenție!”// Mai
BIANCA MARCOVICI CRONICĂ LITERARĂ LA VOLUMUL VALENTINEI BECART DOUĂ LACRIMI DE CER , EDITURA ALFA, IAŞI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346840_a_348169]
-
sugerând un mod al imaginației: voind să fie realist în observație, poetul e un fantezist în reprezentare. Precizia, minuția hiperrealistă cu aparență de descriere pozitivistă împing detaliile spre incertitudine, spre explozia convulsivă. Imaginea finală fiind de misterium. Observația și descrierea voit selectivă sunt forme de recuperare sunt forme de recuperare a omogenității prin cumul, prin aglutinare fabuloasă. La marian barbu viziunea e stilul. Semnele acestei revărsări le găsim și în volumul „ Aproximări soresciene“, prin determinarea unei valori soresciene.În “Fără pecetea
MARIAN BARBU ÎNTRE VIZIUNEA EXISTENŢEI ŞI A LITERATURII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346426_a_347755]
-
revista. Aș lua articolul tânărului doctorand ca un ,,blestem”, care ar suna cam așa: atunci să se oprească aparițiile revistei ,,Izvoare codrene”, când Izvorul Șomeșului se va opri din cursul său! Mereu, mereu îi vor urma urmașii! (iertare pentru pleonasmul voit). Așa să fie, spre bucurie, mândrie și laudă în întreaga țară a Codrului! III. Performanța nu vă este străină, domnilor membri fondatori! Știți să apreciați valoarea și arta. Aveți idealuri sănătoase și prin astea un viitor sigur, și demn de
REVISTA UNEI ISTORII. REVISTA IZVOARE CODRENE de VASILE BELE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348309_a_349638]
-
Spune-le că se rezolvă problema, doar că va trebui să mai cumpere încă 3.000 de ghete pentru piciorul drept. Isteț, nu? Doar că această atitudine putea avea două tăișuri: relația putea fi stopată pentru totdeauna în urma acestui incident voit, cu scopul de a determina beneficiarul să majoreze comanda. Cu siguranță că Nea Mitică a știut să tragă învățăminte din această întâmplare, rămânând la latitudinea sa, să decidă dacă merită sau nu să uzeze de astfel de tehnici în derularea
DACĂ VREI SĂ REUŞEŞTI ÎN VIAŢĂ FĂ-ŢI CEL PUŢIN UN PRIETEN EVREU (CAPITOLUL XX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345099_a_346428]
-
preajmă, aveam să renunț la aerul meu nenorocit și preocupat, acesta mă invita cu insistență să dansez, îmi adresa cu stângăcie, întrebări la care, din complezență, mă simțeam obligată să răspund corect, îmi istorisea cu de-amănuntul, exagerând în mod voit, întâmplări monotone, ce nu mă interesau. Când s-a turnat șampania în pahare, acesta a ciocnit cu mine și mi-a spus hotărât, privindu-mă în ochi, de parcă tocmai ne făcusem planuri mari, împreună: - Știi pentru ce! - Desigur, i-am
LOGODNICUL MEU, FRED (PARTEA A TREIA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377913_a_379242]
-
meticulos. Astfel, în deplină viețuire, asta neînsemnând că nu pregătită de o tranziție semnificativă: „mâna ta/ aruncă în sobă/ pantofii mei deveniți mici/ acum totul se leagă/ tocul tocit/ talpa pe jumătate decojită/ șiretul în palma mamei.” (Prietenei mele). În voită contrapunere cu algoritmicul: „Morții uită repede/ că nu e cale de întoarcere,/ degetele lor se încleștează/ de batista albă abia călcată/ precum buzunarul cusut de haină/ ei nu sunt decât sclavii vieții/ dorind să profite de fiecare ocazie/ și iată
DANIEL MARIAN DESPRE KÁROLY FELLINGER de BAKI YMERI în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378022_a_379351]
-
să producă sculpturi. Locuia în Italia la Pietrasanta lângă numeroase cariere de marmură. Munca lui devine recunoscută, căutată și expusă în toată lumea. După anii ’80 Botero preferă sa facă sculptură care se aseamănă picturilor sale. Obsesia obezității Admirator al deformației voite, întâlnită la Pierro de la Francesca și la Picasso, ea devine la Botero referența, standardul unei noi estetici și frumuseți găsită în obezitate. Botero expune o operă eclectică, influențat de expresionism și abstract dar dezvoltă în timp un stil personal, în
FERNANDO BOTERO SAU CULTUL OBEZITĂŢII EXTREME de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376100_a_377429]
-
preluată și de Elena Armenescu, versificată onest și sensibil, induce credința, între altele, că cel ce cutează cu ardoare spre piscul greu, nevăzut și enigmatic al poeziei, poate fi luat nesperat și miraculos sub ocrotirea lui Orfeu: „Fără ducerea mea voită, acolo-n înălțimea clară/ Unde puteri fantaste păzesc și întinderea măsoară/ N-aș fi ajuns miraculos, unde mă țin de mână, eu/ Copil nostalgic după cer, cu zeul poeziei, cu Orfeu.“ În periplul concret sau imaginar al autoarei, temele culturale
ACTUALITATEA UNUI MIT de VICTORIA MILESCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376639_a_377968]
-
dureros este că unii tineri cu anumite capacități extraordinare în loc să li se ofere o mână de ajutor pentru a fi promovați au fost priviți cu indiferență de cei care îi puteau ajuta sau mai rau uneori încurcați, opriți în mod voit de a nu ajunge în locul ce li s-ar fi cuvenit în societate. Personal cred în existența providenței divine ce este la cârma tuturor lucrurilor din lumea aceasta și poate ridica și înaltă ființă umană din cele mai de jos
PORTRETE DE EMIGRANTI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376767_a_378096]
-
devină mai bună, mai puțin egoistă, mai inventivă, mai... pentru el. O surprinsese atunci când începuse remarcile nefavorabile în legătură cu înfățișarea ei, dar și pentru asta făcuse multe. În zadar! Se izbise de un sloi de gheață refractar la comunicare în mod voit. Interpretase comportarea bărbatului ca pe o pedeapsă... o pedeapsă pentru propriile-i frustrări... Măcar să-i fi zis de ce merită sancționarea! Ori poate nu era vorba de vreuna?! Să nu fi fost nici el omul, bărbatul pe care-l crezuse ea
CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
-
viitor./ Dacii merg spre niciodată, dacii plâng în nicăieri,/ Să mai nască înc-odată țara lor din zi de ieri./ Dacii noștri-și sorb tăria de din cronici și mereu/ Dau în leagăn România ca pe-un unic Dumnezeu/ În zadar voiți a-i smulge, în zadar mitraliați/Dacii nu pot fi nicicum din țara lor concediați”. Emoționant!..Cuvinte care fac să tremure fibrele oricărui suflet de român! -dacă suferința poetului arde-n sfeșnicul rugăciunii molcom și senin în majoritatea poemelor sale
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
și eu de una, de alta ... Dar am venit în interes de serviciu. Sper că nu vă deranjez? Am văzut că nu mai așteaptă nimeni, așa că am intrat. Știți ce ne interesează pe noi? Martin încremeni. Surâsul prefăcut și privirea voit candidă a individului, îi dădură fiori. Nu avu nici o reacție. - La dumneavoastră vin tot felul de oameni. Unii vă povestesc din viața lor personală. Deh, nu mai e ca pe vremuri, când omul de rând mergea la popă, își spunea
MAGDALENA BRĂTESCU [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]
-
și eu de una, de alta ... Dar am venit în interes de serviciu. Sper că nu vă deranjez? Am văzut că nu mai așteaptă nimeni, așa că am intrat. Știți ce ne interesează pe noi?Martin încremeni. Surâsul prefăcut și privirea voit candidă a individului, îi dădură fiori. Nu avu nici o reacție.- La dumneavoastră vin tot felul de oameni. Unii vă povestesc din viața lor personală. Deh, nu mai e ca pe vremuri, când omul de rând mergea la popă, își spunea
MAGDALENA BRĂTESCU [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]