461 matches
-
stătea într-un fotoliu în mijlocul labirintului stilizat, reprezentat de mozaic. Pilaștrii înalți, imitând arborii, se răsfrângeau brusc la nivelul ochilor Bătrânului în arcuri boltice, sculptate ca niște ramuri înfrunzite ce se întretăiau într-un joc grațios de linii, acolade și volute. Vitraliile cerneau o lumină difuză de culoarea șofranului. Mierle negre cu cioc portocaliu zburătăceau pe sub bolți, căutând parcă o ieșire. Dar nu stâlpi de piatră sculptați ca niște arbori erau ceea ce văzuse el, ci două șiruri de trunchiuri groase și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
căruță, circari ambulanți, cu maimuțe pe umăr și șerpi exotici încingându-le busturile, anunțau prin pâlnii de tablă ruginite "Sosirea vestitului circ Coradino în urbe". Pornite din arcuri, săgeți cu cozi lungi de panglici multicolore sfâșiau aerul, înscriind pe cer volute leneșe și grațioase însemne efemere. Iarmarocul era în afara urbei, nu departe. îl găseai ușor după zgomot, după mirosul acru de urină de vite amestecată cu paie sau, pur și simplu, urmând trupul de șarpe format de care, birje și chervane
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mohor proaspăt cosit. Minusculele fracuri ale rândunelelor coborau din cuibul de sub grindă, se lăsau În jos, gata-gata să atingă spinarea osoasă a Evlampiei, treceau prin furcile caudine ale celor două coarne ce se pregăteau mereu să Împungă aerul, făceau o volută prin fața ușii date-n lături și se pierdeau pentru o clipă din vedere, zbenguindu-se deasupra curții pline de tot felul de orătănii gălăgioase, după care se Întorceau făcând aceleași piruete În aer și se așezau, ciripind cu gingășie, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Întuneric. Meduza albă de deasupra Îi răspunse cu un chicotit plin de promisiuni. Acum mânecile se ondulau deasupra sa, executând un dans bizar și voluptuos. Prinsă de fire nevăzute, cămașa de noapte se apropia și se Îndepărta de pat, făcând volute din ce În ce mai grațioase. „Te pomenești”, Își zise Noimann, „că și ființele ce În loc de corp posedă aer sau mai știu eu ce sunt bântuite de dorința de a-și perpetua specia...” „Îhâm”, Îngână, ondulându-se cămașa de noapte aflată acum undeva În dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu nedumerire În ochii bulbucați, rămânând În aceeași poziție. „Curând vă veți primi și voi tainul”, murmură medicul, turnând două degete de coniac din sticlă În acvariu. Peștișorii dădură veseli din coadă și Începură să Înoate, făcând tot felul de volute În apa care prinsese o culoare arămie. Noimann puse În funcțiune acul gramofonului și În Încăpere răsunară intonațiile unui vals de Johann Strauss. Strângând sticla și mâinile la spate, Noimann pășea triumfător, măsurând podeaua În lung și-n lat. Umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de un perete de ciment împânzit de becuri, care dădeau impresia falsă de lumină naturală. În salonul franțuzesc stil Ludovic al XV-lea, în care scaunele și canapelele sunt toate din catifea de culoarea albăstrelei, pe pereții căruia se înghesuie volute de ipsos și suluri suflate în aur, acolo a stat Miss America, îmbrăcată în costumul ei de spandex roz, și a cerut cheia. Cu părul ei ca un ocean blond cu vălurele și cârlionți lovindu-i-se de ceafă, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
limfa pajiștelor pale Se pleacă soarelui ferit Al certei sere animale: Îngână sângelui ivit. Scris, râul trece-n mai albastru Și varurile zilei scad, E rana Taurului astru. Vădita țară, Galaad. AURA Mire, văzut ca femeea, Cu părul săpat în volute, De Mercur cumpănit, nu de Geea, Căi lungi înapoi revolute; La conul acesta de seară, Când sufletul meu a căzut Și cald, aplecatul tău scut Îl supse, ca pata de ceară, Crescut, între mâini ca de apă, Ce lucru al
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
adâncă, Îndoită încă Norului violaceu, Fumat lung, de soare, La ziua-n vărsare, Când pipăie sufletul meu. ÎNFĂȚIȘARE "Lo! 'tis a gala night."1 Edgar Poe Pudrează râul tragic în oglindă, Cu de-amănuntul, cristalin, de bal; Săltate-n coc, volutele să prindă Perucii de argint - un encefal. Privește, este o noapte de gală (engl.). La balul liniștit, de mare gală, De vrei să placi frumosului tău Domn: Treaz, poleiește-ți masca facială Și dinții înverziți de duh de somn; Luminile
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a cărei originalitate era crescută de originalitatea vocabularului pietros, a unei anumite tăieturi a versului, a unei respirații largi și virile, umbrită doar prin oarecare retorism. Plecat de la Sburătorul, I. Barbu a evadat din această poezie cosmică, frenetică, cu largi volute de piatră aruncate peste ape spume-gînde, saturată de reminiscențe clasice; a judecat-o, probabil, retorică și factice. Filonul noii sale inspirații n-a mai pornit nici din rocă, nici din mitologia clasică (Pentru marile Eleusine, Ixion, Dionisiaca, Pitagora etc.), nici
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
prea mult în sânge. Dresajul, măcar al vitezei sale de turație, își punea și aici, vrând-nevrând, amprenta. Continuam totuși să monologhez. Încercam tehnici de comunicare directe și dure, asupra cărora n-am să insist. Dar și atunci, ca și acum, volutele pohetice îmi subminau puterea de respingere totală a dresajului, poate singura în stare să mă scoată din impas. Toate acestea, plus altele, m-au făcut să revin curând la scris. și, ca să nu cad din nou pradă scriiturii, refiguram numai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
alambicată, a unei paralele intermitente Între realitate și mit ― ceea ce amintește de proza lui Joyce sau de poezia lui la T. S. Eliot ―, adică prin travaliul de aducere În modernitate a unui Întreg păienjeniș de rambleuri mitologice, ecluze arhetipale, ample volute simbolistice cu ajutorul cărora, renunțând la efemeritățile coruptibile, Își reconstituie universul interior ca pe o pupilă cauzală sau ca pe un cer recluzionat cu care se acordează poetic-existențial, imaginându-se pe sine. Aceasta este, poate, și-o provocare, chiar și peste
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
era, pur și simplu, tutun. M-a cuprins un atac de panică. În casa aceea nu fuma nimeni, iar pipa lui Barceló, pururi stinsă, era un simplu atrezzo. Am ajuns la sala de muzică și strălucirea unui fulger a aprins volutele de fum ce pluteau prin aer pe ca niște ghirlande din abur. Claviatura pianului alcătuia un zîmbet interminabil lîngă galerie. Am traversat sala de muzică și am ajuns la ușa bibliotecii. Era Închisă. Am deschis-o, iar lumina pavilonului (glorietaă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ce mă călăuzea și pe mine: salvarea cărții. La Început am crezut că Îmi aminteam ruta pe care o urmasem la prima vizită În acel loc, de mînă cu tata, Însă curînd am Înțeles că Întorsăturile labirintului arcuiau culoarele În volute cu neputință de amintit. De trei ori am Încercat să urmez un traseu pe care am crezut că-l memorasem, și de trei ori labirintul m-a Întors În punctul de unde plecasem. Isaac mă aștepta acolo, zîmbitor. — Ai de gînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vedea sufrageria În capătul culoarului și masa Încă pregătită de sărbătoare. Prăjitura era tot acolo, neatinsă, iar vesela aștepta În continuare cina. Silueta tatei se contura nemișcată În fotoliu, iscodind de la fereastră. Era treaz și rămăsese În costumul de oraș. Volute de fum se Înălțau leneș dintr-o țigară pe care o ținea Între arătător și inelar, ca și cînd ar fi fost o unealtă de scris. De ani de zile nu-l mai văzusem pe tata fumînd. — Bună dimineața, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
un diavol. Ușa a cedat precum lespedea unui mormînt, cu un scîrțîit brusc, exhalînd suflul fetid și viciat al interiorului. Am Împins-o spre Înăuntru, dezvăluind un culoar ce se adîncea În Întuneric. Aerul duhnea a Închis și a umezeală. Volute de jeg și de praf Încununau colțurile tavanului, atîrnînd ca niște fire de păr alb. Dalele crăpate ale pardoselii, erau parcă acoperite cu o mantie de cenușă. Am zărit ceva ce părea a fi niște urme de pași care pătrundeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mi-am dat seama că Nuria Monfort mă privea din pragul holului. Mă observa În tăcere, așa cum te uiți la străinii de pe stradă sau din metrou. Își aprinse o țigară și rămase acolo unde se afla, cu chipul estompat În volutele de fum albastru. M-am gîndit că Nuria Monfort avea, fără să vrea, Înfățișarea unei femei fatale, din acelea care Îl ațîțau pe Fermín atunci cînd se iveau din cețurile unei gări din Berlin, Învăluite În halouri de lumini imposibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
care o culese printr-o smucitură. Urmat imediat de unduirile Fetei, Vânătorul porni pe drumul prelungit sub verzile umbre și de din vale, încă o dată, făcu semn de adio. Formând ariergarda temporară a perechii de aborigeni, Fata cu grumaz de volute metalice ocolea fiecare copac, mlădiindu-și șoldurile printre trunchiuri. Trezindu-se singur în foșnetul pădurii magice, Profesorul renunță să mai arboreze vreo urmă de orgoliu masculin. Porni, oftând, să reconstituie incomoda traiectorie a întoarcerii, trăgându-se din ram în ram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
construise o închisoare formată dintr-o sală foarte lungă și înaltă, din peretele căreia 9 pleca o conductă îngustă. Aceasta, pe măsură ce înainta în masivul de piatră, își mărea diametrul și urma larg curba spiralei unei căsuțe de melc. Forma de volută spațială amplifica atât de mult sunetele, prin reflexii multiple succesive, încât din afara sălii se putea auzi bine ceea ce vorbeau cei închiși. Printr-o figură de stil, închisoarea a fost numită „urechea lui Dionysios". Ghizii din Siracuza care conduc astăzi pe
Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
multor... Am înțeles, am înțeles. Sunteți un poet, domnule Gafton. — Paradisul este plan, copile? Tabloul divinității e plan! Diavolul a introdus a treia dimensiune... Un om ca Ianuli reprezintă ceva profund, drept și nobil, să știi, domnule. Dar Emilia e voluta care lipsea... o binefacere. Domnul Gafton se ridicase în picioare. În costum alb, cu părul și mustața albe, perfecte, înlocuia un distins epicureu, de o sceptică și blândă înțelepciune. Ca să vezi, ca să vezi: înlocuitorul Marcel, de necrezut! — Hai să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai ales seduse de picioarele Mamei. Mioara și le mângâia pe ale ei, amintindu-și cât s-au șlefuit în cadriluri, valsuri și tangouri roz, în rock-uri chimono, în menuete îmbrobodite și twist-uri despuiate, desferecate și învolburate, câte volute a făcut stângul, câte degajări, dreptul, când lovea cu furie controlată, precum Pele mingea tăblia ușii, în urma acestor picioare care plecau, fie timid, fie hotărât, cele tinere de ce, nu știa! în salturi de ciută, cele bătrâne ieșeau cu împăcare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
grăbită cu batista. Acela cu chipul de Charles Bronson e cowboy-ul meu, Mitică Petrache. Mersul calm, călcătura greoaie, ticul de a-și aranja zuluful care-i cădea pe frunte, scuipatul printre dinți, aprinderea țigării, acoperind flacăra brichetei cu palma îndoită, volutele largi ale mâinii, gesticulând cu țigara între degete, râsul lui în Sol albastru, sau în La auriu. Doamne, amintirea mea vie, realitatea mea nebună, întruparea lui cvadridimensională, vedeam timpul cum trece prin noi, ca o spadă albă care după ce ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
jocului, a rulării pe scenă a filmului existenței, într-un fel era joc, pentru că se păstra respectul replicii partenerului, nu se interpunea nimeni în fața cuiva, pentru a obtura vederea celorlalți, cu toții își expuneau partitura cu fața la toți. Singurele care-și făceau volutele sublime printre interpreți erau o baborniță și o pisică. Elementele de recuzită, scrumierele înlocuite cu altele, recuzita consumabilă, multiplicată, pentru că primul act nu era nici pe departe la final, sonoritatea liniștitoare a șlagărelor desuete, toate aveau o seducție aparte prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
deschidea geamul cu voma nopții. O umbră care intersecta scena, barmanița. Știa că ajută defuncții să-și păstreze statutul de defuncți, deși era o mumie vie. Și o pisică, singura care nu știa ce este. Doar instinctele care îi trasau volutele printre picioarele de masă. În Epilog încap toți interpreții din toate straturile realității și, deși toate au fost teribil de veridice, teribil de trăite cu pasiuni teribile, toate par o teribilă ficțiune. Creatorul Epilogului își permite oarecari înflorituri, transfigurând transfigurarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un timbru vocal inconfundabil. Am văzut în aceeași clipă barul și de sus și din spatele tejghelei, din spatele meu, de sub picioare. În același timp vedeam prin pisică scheletul ei, numărul de molecule și atomi, stomacul gol, pulsul inimii, urma albastră a volutelor înscrise printre picioarele meselor cărora le știam structura fibrelor, greutatea, gramajul și gustul băuturilor din pahare, analiza chimică a frunzelor tocate din țigări, constatând uimit lipsa tutunului, am făcut cubajul camerei, dimensiunea în țoli a țevilor, precum și structura moleculară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
îl surprinde lăsat pe spate, într-o poziție care pare incomodă, și totuși el se simte foarte bine așa... Câte o lăbuță pusă sub obraz ca un om sau în sus, rezemată de perete... Și coada lui caraghioasă, care face volute ca un șarpe. Câteodată, când merge, și-o aruncă în sus ca o rachetă. Noaptea doarme pe așternutul meu, drept pe piept, și de multe ori mă simt înțepenit, dar nu îndrăznesc să-mi schimb poziția, căci mi-e milă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]