KorAP: Find »[drukola/base=vomita & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...45 >

1,110 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543

și gura cu o mască, a dat drumul la aparatul de purificat aerul și a scotocit În rucsac după diferite produse Împotriva microbilor. Celelalte femei s-au așezat pe vine și și-au Îngropat nasul În mânecă Încercând să nu vomite. În latrina pentru bărbați, Moff a emis un jet atât de puternic că ar fi putut dezlipi o gumă de mestecat lipită de trotuar, În timp ce Harry, de la celălalt capăt al jgheabului, s-a concentrat cât de tare a putut, și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
carte. Plus că nu vedea să-i pese vreunuia dintre adulți de moartea unui cățeluș. „E doar un câine“, ar spune ei. „Există oameni care o duc mult mai rău.“ Auzise scuza asta de atâtea ori că-i venea să vomite. Nu le păsa de alți oameni, doar de călătoria lor tâmpită, dacă o să merite banii pe care i-au plătit, În țara asta sau În cealaltă. Nici cu mama ei nu putea să vorbească despre asta. Mama ei Încă Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
Nu-l țineți! Vocea Îi era atât de autoritară că se mira și ea. —Luați-l de lângă foc. Aveți grijă să nu fie nimic ascuțit pe jos. Și după ce se opresc convulsiile, Încercați să-l Întoarceți Într-o parte, În caz că vomită. După un minut, se termină. Bennie zăcea nemișcat, gâfâind. Heidi Îi luă pulsul. Era amețit, iar când realiză ce se Întâmplase, gemu și Îngână: —La naiba, Îmi pare rău, Îmi pare rău. Avea senzația că dezamăgise pe toată lumea. Acum știau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604

simțeam ușurat. „A mai trecut o zi de muncă!“ Acum nu mai e așa. Începutul a fost mai greu. Cel mai mult uram bețivii. După ce se îmbată, devin prea prietenoși sau puși pe ceartă. Unora li se face rău și vomită. În zona Kasumigaseki nu sunt locuri pentru distracție, deci nu am avut parte de multe astfel de incidente. Doar din când în când. — Înainte să te angajezi îți doreai să devii conductor. Ai dat vreun examen, ai diplomă? Nu, n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
întins pe Takahashi pe locul din spate. Lângă el a mai fost urcat un coleg (domnul Ohori). Și el se simțea foarte rău. Avusese grijă de Takahashi tot timpul. Cum a ieșit la aer, i s-a făcut rău. A vomitat. A mai fost urcat și domnul Sawaguchi, un alt coleg de-al nostru. Toți trei au fost transportați la spital. „Știi să ajungi la spital?“, l-am întrebat pe șofer. Pentru că răspunsul lui a fost negativ, am hotărât să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Nu-mi aduc aminte deloc fața șoferului sau a doamnei care mi-a întins batista. Nimic, nici o trăsătură. Nu am fost atent la detalii. Nu aveam timp să mă gândesc la ce se întâmpla. În drum spre spital, Ohori a vomitat. Asta îmi aduc bine aminte. Spitalul nu era deschis când am ajuns noi. Nu știu cât era ceasul. Probabil că nu era încă 9:00, dacă spitalul nu era deschis. Am lăsat targa jos și m-am dus la recepție. Am intrat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
la adresa cadrelor medicale. Sawaguchi a rămas la recepție. Eu și șoferul ne-am întors la stația de metrou, la aceeași ieșire A11. Mă mai liniștisem sau, cel puțin, îmi impusesem să mă calmez. I-am cerut scuze șoferului pentru că Ohori vomitase pe scaunul din spate și îl murdărise. El mi-a răspuns cu o voce blândă să stau liniștit, că nu era nici o problemă. Chiar am reușit să leg o conversație simplă. Nu prea îmi amintesc ce s-a întâmplat după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-mi încordez stomacul, dar tot nu mă opream din tremurat. Am luat un prosop din dulap. Pe când mă întorceam și, mă ștergeam pe față și m-am înmuiat de tot. Dintr-odată m-am prăvălit la pământ. Îmi venea să vomit. Respiram foarte greu. Eu și Hishinuma am căzut cam în același timp. Ne văitam simultan de aceleași dureri. Și acum îmi mai răsună clar în urechi vorbele lui: „Aoleu, ce rău mi-e!“. Ceilalți din jurul nostru spuneau: „Rezistați! Am chemat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Un bărbat, aproape leșinat, de-abia mai stătea pe scaun. O altă femeie stătea ghemuită, cu fața spre podea, cu mâinile încolăcite în jurul genunchilor. Apoi am simțit un miros ciudat. Prima oară m-am gândit că era vreun bețiv care vomitase prin metrou și de aceea mirosea așa. Nu era un miros foarte puternic, era un pic dulceag, aducea cu mirosul de mucegai. Nu era miros de diluant. La muncă vopsim, așa că știu foarte bine cum miroase. Nu are un miros

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
metroul a plecat având încă la bord pachetele. Am avut noroc că nu m-am așezat exact unde era gazul sarin, ci pe scaunul din dreapta, deci curentul bătea în direcția opusă. După două-trei minute, trenul a demarat. Mai întăi a vomitat cineva și m-am gândit: «Trebuie să fie din cauza pachetului aceluia învelit în ziare de lângă ușă.» Erau ziarele și - pe lângă pachet - mai era un lichid. Oricum ai privi lucrurile, faptul că angajatul nu a scos afară pachetul, cu toate că îl văzuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
fost ajutat să urc scările și să ies la suprafață. Aer curat! Când am respirat aerul acela, am simțit că fusesem salvat. Imediat ce am ieșit, mi s-a făcut foarte rău. M-am așezat. Îmi era greață și mi-am vomitat și mațele din mine, până mi s-a golit stomacul. Se vedea clar că mă simțeam rău. Mulți trecători au venit lângă mine. Ceilalți erau așezați pe jos sau prăbușiți. Mulți își țineau batistele la ochi. Nimeni nu înțelegea nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
S-a întâmplat ceva ciudat. Să fi fost în jur de 9:30, îmi continuam treaba, dar mă simțeam din ce în ce mai bizar. Nu-mi puteam concentra privirea. Nu puteam citi deloc. Mi s-a făcut rău și mi-a venit să vomit. Dar era o zi importantă și trebuia să îndur, trebuia să rezist. Orice auzeam îmi intra pe-o ureche și îmi ieșea pe cealaltă. Nu pricepeam nimic. Mă prefăceam că ascult și spuneam: Da, da», însă îmi era rău, eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
cealaltă. Nu pricepeam nimic. Mă prefăceam că ascult și spuneam: Da, da», însă îmi era rău, eram scăldată într-o sudoare rece, îmi era foarte greață. Pentru că și în timpul răcelii avusesem cam aceleași stări, nu făceam diferența. Nu, nu am vomitat. Doar aveam senzația de greață. După ora 11.00 toți au ieșit să ia masa de prânz, dar eu nu eram în stare să mănânc și i-am refuzat. M-am dus la dispensarul din firmă și acolo, în cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
la documentare despre incidentul Matsumoto sau atacul cu sarin în care se încearcă să se descopere adevărul, prima întrebare care îmi vine în cap este: Ce a făcut poliția până acum?» Nu mă gândesc la Aum.“ „Domnul de lângă mine a vomitat sânge. Îmi aduc aminte că am văzut sânge.“ Hirayama Shinko (24 de ani) S-a născut și a crescut în inima Tokio-ului. Părinții au cumpărat un apartament într-un complex din prefectura Saitama și, când era ea în clasa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
pare că am inhalat sarinul în stația Kodemmachō, deoarece, cum a plecat trenul din stație, am început să mă simt din ce în ce mai rău. Mă sprijineam de bară și stăteam în picioare cu ochii închiși. Îmi era greață. Nu îmi venea să vomit, aveam o senzație ciudată în coșul pieptului. Capul îmi amorțise. Cunoașteți expresia «mi s-a rupt filmul», ei bine, era ceva în genul ăla. Parcă mi se pusese un văl pe creier. Încercam să mă gândesc la ceva și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
mai rămăseserăm decât noi în stația Hatchōbori. În total eram treisprezece persoane. Toate păreau să fie salariate. Printre ele se afla și o femeie. Și ea se așezase în spatele meu la coada de la telefon și tușea. Domnul de lângă mine a vomitat sânge. Îmi aduc aminte că am văzut sânge... La început am stat cu toții lungiți pe jos, apoi observatorii au luat scaunele din metrou și ne-au întins pe ele. «Stați aici!» Ne-au scos afară. S-au gândit că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
rele nu pot să țin nimic în mâini și mă cufund în scaun. Asta mi se întâmplă cam o dată, de două ori pe săptămână. În sfârșit, de curând am început să dorm neîntoarsă. Înainte aveam adesea coșmaruri. Oamenii din jurul meu vomitau, leșinau și strigau: «Ajutor!» Cam asta visam. Retrăiam atacul. Nu aveam mereu același vis, dar toate erau cam la fel. Îmi era foarte teamă. Pentru că imediat după atac aveam mintea încețoșată și nu mă puteam concentra la nimic, după ce mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Când am mirosit, am respirat adânc. Substanța aceasta, alcoolul isopropilic, nu este periculoasă. Am zărit o persoană prăbușită în stația Kodemmachō. Un bărbat. L-am observat când am trecut de barieră. Zăcea lângă un stâlp, avea spume la gură și vomita. Era doar unul singur și m-am gândit că nu se simțea bine. Am ieșit afară și m-am hotărât să merg pe jospână la Nihombashi. Apoi am început să mă simt rău: aveam o senzație de greață și eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
am spus să mă examineze pentru că mi-a crescut brusc tensiunea. Speram încă să fie o simplă problemă de tensiune. După ce am terminat de vorbit la recepție, mi s-a făcut și mai rău. M-am dus la toaletă. Am vomitat. Mi-au dat o pastilă sublinguală și mi-au zis să stau puțin întins. M-au dus într-un salon liber și m-am așezat pe un pat. Unul din simptomele intoxicației cu sarin, în cazul meu, a fost creșterea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
mi-am propus să fac adineaori. E posibil ca asta să aibă legătură și cu moartea soției. Cu toate acestea, am impresia că, după atac, s-au schimbat foarte multe lucruri.“ „Nu mai aveam nimic în stomac. Totuși continuam să vomit. Am impresia să am văzut și sânge.“ Miyazaki Seiji (55 de ani) S-a născut în orașul Takadashi, prefectura Niigata, o zonă în care ninge foarte mult. A fost al treilea băiat dintre cei șase copii ai unei familii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
fiu, cu o seară în urmă cam exagerasem cu băutura. Am băut cu oaspeții mei din Hokkaidō. Credeam că îmi este rău din cauza mahmurelii. Îmi era rău de la stomac. Aveam o stare de greață. Îmi era penibil, nu putem să vomit în fața oamenilor. Putea să mă vadă cineva. Muream de rușine dacă mă vedea un cunoscut. Am coborât din metrou și am luat-o la fugă. «Trebuie să vomit afară, nu se poate să fac asta aici.» Doar asta aveam în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
stomac. Aveam o stare de greață. Îmi era penibil, nu putem să vomit în fața oamenilor. Putea să mă vadă cineva. Muream de rușine dacă mă vedea un cunoscut. Am coborât din metrou și am luat-o la fugă. «Trebuie să vomit afară, nu se poate să fac asta aici.» Doar asta aveam în cap. Am trecut de barieră. Fugeam și mai tare. Pe la jumătatea scărilor mi s-au înmuiat picioarele. Mi s-a făcut și mai rău. Nu mai puteam să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
jumătatea scărilor mi s-au înmuiat picioarele. Mi s-a făcut și mai rău. Nu mai puteam să alerg. Dar, până acolo am gonit. Cred că asta mi-a făcut bine. Faptul că am ieșit afară imediat. Nu voiam să vomit în fața celorlalți. Consider că datorită băuturii viața mi-a fost cruțată. Am ieșit la suprafață. Am vomitat acolo unde era gardul viu. După aceea nu mai puteam să stau în picioare. Dădeam să mă ridic și nu puteam. M-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
să alerg. Dar, până acolo am gonit. Cred că asta mi-a făcut bine. Faptul că am ieșit afară imediat. Nu voiam să vomit în fața celorlalți. Consider că datorită băuturii viața mi-a fost cruțată. Am ieșit la suprafață. Am vomitat acolo unde era gardul viu. După aceea nu mai puteam să stau în picioare. Dădeam să mă ridic și nu puteam. M-am prăbușit și am rămas întins pe-o parte. După aceea am mai vomitat de câteva multe ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
ieșit la suprafață. Am vomitat acolo unde era gardul viu. După aceea nu mai puteam să stau în picioare. Dădeam să mă ridic și nu puteam. M-am prăbușit și am rămas întins pe-o parte. După aceea am mai vomitat de câteva multe ori. Vomitam și iar vomitam, dar răul nu-mi trecea. Aveam o geantă pe care am pus-o sub cap, în chip de pernă. Stăteam întins cu capul pe ea. Era foarte frig. Cu toate astea, transpirația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]