KorAP: Find »[drukola/base=votant & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...24 >

595 matches

Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567

situația de a alege între două partide care se află de aceeași parte cu el, însă la distanțe diferite de punctul neutru, îl va prefera pe cel mai îndepărtat de punctul neutru, chiar dacă celălalt partid se află mai aproape de poziția votantului. Această asumpție se face în virtutea faptului că un partid care pune mai mult accent pe o anumită politică în alegeri este mai probabil să o promoveze intens în cazul în care este ales decât un partid care îi acordă o

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
politica respectivă, și nu o atitudine moderată 10. Așadar, în acest model, centrul este în general gol, tendința partidelor fiind aceea de a se poziționa spre extremele axei, spre deosebire de partidele din modelul downsian, pentru care poziția dominantă era cea a votantului median, plasat în centrul axei . <footnote id="10"> Cu cât poziția unui partid față de o anumită problemă se află mai aproape de punctul neutru, cu atât partidul susține mai puțin problema respectivă și cu atât problema este mai puțin relevantă pentru

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
puțin problema respectivă și cu atât problema este mai puțin relevantă pentru partid. Același lucru este valabil și pentru votant. Cu cât este mai aproape de centru, cu atât este mai puțin interesat de acea problemă. Astfel, dacă în modelul proximității votantul alegea partidul cel mai apropiat de propria poziție, în modelul direcțional votantul are stimulentele necesare pentru a vota partidul care se află cel mai departe de propria poziție, cu condiția ca partidul să se afle de aceeași parte a punctului

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
partid. Același lucru este valabil și pentru votant. Cu cât este mai aproape de centru, cu atât este mai puțin interesat de acea problemă. Astfel, dacă în modelul proximității votantul alegea partidul cel mai apropiat de propria poziție, în modelul direcțional votantul are stimulentele necesare pentru a vota partidul care se află cel mai departe de propria poziție, cu condiția ca partidul să se afle de aceeași parte a punctului neutru ca votantul. Important de menționat este faptul că, pe această axă

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
cel mai apropiat de propria poziție, în modelul direcțional votantul are stimulentele necesare pentru a vota partidul care se află cel mai departe de propria poziție, cu condiția ca partidul să se afle de aceeași parte a punctului neutru ca votantul. Important de menționat este faptul că, pe această axă, autorii consideră că fiecare partid are o poziție unică, valabilă pentru toți votanții. Această poziție unică este o poziție mediană calculată pentru fiecare partid. Motivul pentru care autorii renunță la o

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
indică gradul de compatibilitate între candidat și votant este cea a produsului scalar. Considerând doi vectori P și V, unde vectorul P indică direcția și intensitatea cu care partidul susține un anumit aspect, iar V direcția și intensitatea cu care votantul susține aceeași problemă, compatibilitatea între poziții va fi dată de produsul dintre lungimea vectorului P, lungimea vectorului V și cosinusul unghiului dintre cei doi vectori. Dacă spațiul este unidimensional, unghiul dintre cei doi vectori poate fi doar 0 sau 180

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
spațiul este unidimensional, unghiul dintre cei doi vectori poate fi doar 0 sau 180, caz în care cosinusul va putea lua doar valorile 1 și -1. Așadar, formula se reduce la produsul simplu dintre pozițiile agenților. În cazul în care votantul sau partidul se află în punctul neutru, lungimea vectorului respectiv va fi 0 și produsul va fi 0, rezultând o compatibilitate nulă între cei doi. Deși asumpția de bază a modelului direcțional este aceea că votanții se vor orienta spre

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
sancțiunii variind în funcție de aceasta. Așadar, funcția de calcul al sancțiunii este dată de dimensiunea regiunii de acceptabilitate R și de lungimea vectorului de intensitate P a poziției partidului. În ceea ce privește sancțiunea aplicată, autorii fac precizarea că aceasta poate varia în funcție de poziția votantului care o aplică. Un votant extremist care simpatizează un partid extremist, aflat dincolo de limita regiunii de acceptabilitate, poate să nu sancționeze deloc partidul sau să îi acorde o sancțiune mai mică decât alți votanți (Westholm, 1994). Însă dacă pentru sancțiune

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
păstrează asumpția conform căreia atât regiunea de acceptabilitate, cât și poziția partidelor pe continuum sunt unice pentru toți votanții, rezultă că sancțiunea este identică pentru oricare din votanți, indiferent de poziția acestora față de partid. Așadar, asumpția că sancțiunea variază în funcție de votantul care o aplică este inconsecventă cu asumpția unicității regiunii de acceptabilitate și a poziției partidelor pentru toți votanții. Doar în cazul în care acestea variază pentru fiecare votant în parte sancțiunea devine dependentă de poziția votantului. Un model integrat de

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
că sancțiunea variază în funcție de votantul care o aplică este inconsecventă cu asumpția unicității regiunii de acceptabilitate și a poziției partidelor pentru toți votanții. Doar în cazul în care acestea variază pentru fiecare votant în parte sancțiunea devine dependentă de poziția votantului. Un model integrat de competiție electorală Încercările empirice de a utiliza modelul proximității și pe cel direcțional RM pentru a explica opțiunile de vot ale alegătorilor (Rabinowitz și Macdonald, 1989; Merrill, 1993, 1995) au condus 66 Teorii și modele ale

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
modele, matematic acestea pot fi reprezentate în același mod, permițând astfel testarea statistică a noului model. Modelul integrat se compune din două parți, una deterministă di și una probabilistică Xi, astfel încât Ui = di + Xi, unde Ui este utilitatea obținută de votantul i atunci când alege să voteze un anumit partid. Componenta deterministă di se compune la rândul său din cele două utilități, cea de tip downsian și cea de tip direcțional, astfel încât di= 2(1 - β)Udi - βUpi, unde Udi este utilitatea

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
voi trata cele două alianțe ca fiind actori unitari și, de asemenea, voi folosi versiunea unidimensională a modelelor, întrucât nu există date cu 16 . Din păcate, la data redactării capitolului, nu existau date mai recente cu privire la România. privire la poziția votanților și a partidelor față de diverse politici, ci doar pe axa stânga dreapta. Structura datelor ridică însă o primă problemă, și anume aceea că, deși opțiunea de vot a fost contabilizată pentru alianțe, plasarea pe axa stânga-dreapta s-a făcut separat

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
partidelor să fie cea corectă. Ipoteza de lucru este aceea că modelul proximității generează predicții mai bune cu privire la modul în care votează românii decât cel direcțional sau, altfel spus, cu cât poziția partidului pe axa stângaădreapta se apropie de poziția votantului, cu atât probabilitatea ca votantul să opteze pentru partidul respectiv crește. Metoda statistică utilizată pentru analiza datelor este un tip de model liniar generalizat, și anume modelul logistic condiționat (conditional logit). Acest model este un model de regresie specific pentru

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
Ipoteza de lucru este aceea că modelul proximității generează predicții mai bune cu privire la modul în care votează românii decât cel direcțional sau, altfel spus, cu cât poziția partidului pe axa stângaădreapta se apropie de poziția votantului, cu atât probabilitatea ca votantul să opteze pentru partidul respectiv crește. Metoda statistică utilizată pentru analiza datelor este un tip de model liniar generalizat, și anume modelul logistic condiționat (conditional logit). Acest model este un model de regresie specific pentru situațiile în care variabila dependentă

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
oraș mediu, oraș mare; vârsta: în ani împliniți; nivelul de educație: nici un fel de educație, ciclu primar terminat/ neterminat, ciclu secundar terminat/neterminat, școală profesională, liceu, studii universitare terminate/neterminate; venitul: 5 trepte de venit; partidul cu care se identifică votantul: partidul de care se simte cel mai apropiat; utilitatea downsiană/direcțională, calculată pentru o singură dimensiune, axa stânga-dreapta, cu 11 trepte, 0-10, utilizând poziția autodeclarată a votanților pe axă și o poziție unică pentru fiecare din cei trei competitori: poziția

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
universitare terminate/neterminate; venitul: 5 trepte de venit; partidul cu care se identifică votantul: partidul de care se simte cel mai apropiat; utilitatea downsiană/direcțională, calculată pentru o singură dimensiune, axa stânga-dreapta, cu 11 trepte, 0-10, utilizând poziția autodeclarată a votanților pe axă și o poziție unică pentru fiecare din cei trei competitori: poziția 4 pentru alianța PSD + PUR, 5 pentru UDMR și 7 pentru alianța DA. În modelul utilizat, opțiunea de vot pentru alianța PSD + PUR este luată drept categorie

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
luată drept categorie de referință, motiv pentru care coeficienții estimați pentru celelalte două alternative, alianța DA și UDMR, vorbesc despre probabilitatea de a alege fiecare dintre aceste alternative în raport cu probabilitatea de a alege alianța PSD + PUR. Cum partidul cu care votantul se identifică, vârsta, educația, sexul, venitul și mediul de rezidență sunt caracteristici individuale, modelul estimează pentru acestea un set de coeficienți specifici fiecărei alternative în parte. În schimb, pentru utilitate este estimat un singur coeficient global, utilitatea fiind privită ca

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
logaritmul probabilității ca o persoană În ceea ce privește variabilele incluse în model și efectul pe care acestea îl au, se poate observa faptul că utilitatea downsiană are un efect mic și pozitiv, cu alte cuvinte, pe măsură ce utilitatea downsiană crește, adică pe măsură ce poziția votantului se apropie de poziția partidului cu care a votat, șansele ca votantul să prefere partidul respectiv cresc. De asemenea, mai trebuie observat faptul că cel mai mare și de altfel și cel mai semnificativ efect îl are apartenența partizată, identificarea

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
pe care acestea îl au, se poate observa faptul că utilitatea downsiană are un efect mic și pozitiv, cu alte cuvinte, pe măsură ce utilitatea downsiană crește, adică pe măsură ce poziția votantului se apropie de poziția partidului cu care a votat, șansele ca votantul să prefere partidul respectiv cresc. De asemenea, mai trebuie observat faptul că cel mai mare și de altfel și cel mai semnificativ efect îl are apartenența partizată, identificarea cu partidul crescând șansele ca votantul să aleagă să voteze respectivul partid

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
cu care a votat, șansele ca votantul să prefere partidul respectiv cresc. De asemenea, mai trebuie observat faptul că cel mai mare și de altfel și cel mai semnificativ efect îl are apartenența partizată, identificarea cu partidul crescând șansele ca votantul să aleagă să voteze respectivul partid. În ceea ce privește celelalte variabile incluse în model, trebuie precizat faptul că acestea nu sunt semnificative și au un efect minor asupra opțiunii de vot. Pentru a înțelege mai bine relația dintre utilitatea downsiană și probabilitatea

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
vot. Pentru a înțelege mai bine relația dintre utilitatea downsiană și probabilitatea de a vota cu un partid sau o alianță, reprezentarea grafică a modelului se dovedește foarte utilă. Astfel, setând toate variabilele la valoarea lor medie și lăsând poziția votantului să varieze pe axa stânga-dreapta, se poate constata că probabilitatea ca votantul să aleagă alianța PSD + PUR scade pe măsură ce votantul se deplasează spre dreapta, în timp ce probabilitatea de a alege alianța DA sau UDMR crește. Această observație este în concordanță cu

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
de a vota cu un partid sau o alianță, reprezentarea grafică a modelului se dovedește foarte utilă. Astfel, setând toate variabilele la valoarea lor medie și lăsând poziția votantului să varieze pe axa stânga-dreapta, se poate constata că probabilitatea ca votantul să aleagă alianța PSD + PUR scade pe măsură ce votantul se deplasează spre dreapta, în timp ce probabilitatea de a alege alianța DA sau UDMR crește. Această observație este în concordanță cu predicțiile modelului downsian, dat fiind faptul că alianța PSD + PUR se situează

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
alianță, reprezentarea grafică a modelului se dovedește foarte utilă. Astfel, setând toate variabilele la valoarea lor medie și lăsând poziția votantului să varieze pe axa stânga-dreapta, se poate constata că probabilitatea ca votantul să aleagă alianța PSD + PUR scade pe măsură ce votantul se deplasează spre dreapta, în timp ce probabilitatea de a alege alianța DA sau UDMR crește. Această observație este în concordanță cu predicțiile modelului downsian, dat fiind faptul că alianța PSD + PUR se situează la poziția 4, fiind un partid de centru-stânga

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
are în continuare identificarea cu partidul/alianța respectivă. Utilitatea direcțională are un efect pozitiv, însă în continuare redus, indicând faptul că, pe măsură ce utilitatea direcțională pe care un votant o resimte cu privire la un partid/o alianță crește, crește și probabilitatea ca votantul să opteze pentru respectivul partid/respectiva alianță. Concluzii și limite Modelele spațiale de competiție electorală au deja o lungă tradiție în știința politică, tradiție care a debutat cu Downs ([1957Ț 2009) și care continuă și astăzi. Deși scopul principal al

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
Deși scopul principal al acestor modele este acela de a explica și de a propune strategii prin care partidele să își maximizeze suportul electoral obținut în alegeri, o componentă principală a oricărui model de competiție electorală rămâne modul în care votanții își formează opțiunile electorale. Din acest motiv, utilizând asumpțiile modelelor spațiale, fie acestea de tip downsian, direcțional sau mixt, se poate explica nu doar comportamentul partidelor aflate în competiție, dar și comportamentul electoral al votanților. Explicarea comportamentului electoral al votanților

Modele spaţiale ale competiţiei electorale. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]