1,091 matches
-
tinerilor pe ulița principală, peste unduirile sonore, vesele și totodată tânguitoare, ale unei armonici, peste oamenii adunați, peste întrebări, peste gloata copiilor necunoscuți. Și va fi nevoit, pentru a îndura veselia chinuitoare, să dea de dușcă un pahar zdravăn de votcă, apoi încă unul... Să nu se mai întoarcă deloc? Gândul ăsta i se păru deodată cât se poate de posibil și abia atunci băgă de seamă că drumul, drumul acela bine cunoscut, până la cea mai măruntă cotitură, se schimbase. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
sau potențial). Ei erau activați prin parolele de activare (cuvintele cheie) "trigger" (trăgaci). Suicidul colectiv Între 23 și 25 martie 1997, 39 de membri 153 ai unui grup de cult apocaliptic/OZN, numit Poarta Raiului, sau sinucis cu fenobarbital și votcă, În Rancho Santa Fe, o suburbie a orașului San Diego. În 1966, sub umbrela CIA-eului, Anton Szandor LaVey (19301997), de origine maghiară, fost angajat În Departamentul de Poliție din San Francisco, a fondat Biserica Satanică În Comunitatea maghiară din San
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
eliberarea unor produse alimentare în contul salariilor. În cazurile mai disperate (iar Republica Moldova este astăzi un stat al disperaților, un azil al săracilor, cum afirmă presa din străinătate), un vot se obține cu o pâine sau cu „o sută” de votcă. Când aceste „mici pomeni” electorale nu pot fi făcute, se recurge la minciuna sfruntată, așa cum procedează comuniștii, care promit o revenire la ordinea de până la dezmembrarea U.R.S.S.-ului, când tot omul avea un loc de muncă și-și asigura
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
murdar pe jos, cu miros de bere stătută, cu ospătărițe șleampete și soioase, cu proletari zgomotoși, cu fum de țigară să-l tai cu cuțitul, cu înjurături peste mese. Acolo se retrăgea, la o masă sordidă, cu un păhărel de votcă ordinară alături, pe care, la răstimpuri, îl golea mecanic, cu mișcări de manechin, în timp ce citea Croce, Emilio Cecchi sau Eliot. Era plin de ciudățenii. Dacă te vedea luând un medicament, te ruga să-i dai și lui „să guste“ o
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
urlă copilul în brațe, bluza neagră nu are mîneci, nici guler, foaie de ceapă! vreau să o ajut, că merge în partea mé și e de culoarea mé, de unde, că n-ai tenul ei întunecat, îi cumpăr un pahar de votcă, gînd să o încălzesc, ai doi copii? de ce trece prin oamenii în perioada fertilă, anume prin cei care au copii, anume este acești copii! Vișeu de Sus, vînd mîine brînză în piață, pentru sărbătoare m-aș duce la Moisei, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
3 mii de lei mai puțin decât hrana celor 71 de soldați citați mai sus, adică 14.410 lei! Cum și caii de la comandament trebuiau tratați ca niște învingători, tot în ziua când i-au fost servite supica, fripturica și votca tov-ului general, a fost cumpărată de la cetățeanul I. Caracaș o cantitate de ovăz nespecificată în valoare de 8.000 de lei. Deoarece unul dintre ofițerii ruși rămăsese fără geamantan, statul român l-a „împroprietărit” cu unul cumpărat de la prăvălia lui
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
fel de inspecție anuală el și tovarășul Gheorghiu. Era un om mai vârstnic, cam în jur de 50 de ani, cu un chipiu pe ochi așa, à la Stalin, și o mustață la fel, și avea un miros vag de votcă, sau de ceva... oricum de alcool, că noi care eram acolo nebăuți, nefumați, sesizam duhoarea imediat. Și dădea cu cravașa pe cizmă: Are cineva de raportat câte ceva? Ce aveți de raportat? Așa că-i bine la Jilava? Totul e ca lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
jidovești” de lângă târgul Soroca (nordul Basarabiei), unde se „fierbea” horilcă, al cărei import era oprit <endnote id="(479, p. 173)"/>. Nu Întâmplător, mulți termeni din acest domeniu sunt de origine slavă : „cârciumă” („crâșmă”), „podgorie”, „povarnă”, „horilcă”, „butelcă”, „ploscă”, „vadră”, „velniță”, „votcă” etc. În acea epocă, Țările Române nu numai că erau „grânarul Constantinopolului” (cum remarca, pe la 1785, consulul austriac Ignatius Stefan Raicevich ; <endnote id="cf. 378, p. 113"/>), dar - fiind vasale Imperiului Otoman - erau și obligate să-și vândă turcilor, la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
s-au cunoscut că pricinuesc multe lucruri fără de cale, fiind Într-adins femei și fete tinere”. În folclorul polonez apare foarte adesea imaginea soției cârciumarului evreu, pe care o cheamă, de regulă, Haia - o evreică frumoasă, veselă, care vinde clienților votcă, dar și dansează și cântă cu ei. Câteodată ea se iubește cu un client creștin, ba chiar fuge cu acesta În lume, luând cu ea toată averea soțului <endnote id=" (127, p. 87)"/>. De altfel, se pare că În epocă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
avut succes. Mai mult decât atât, el a fost întâmpinat mereu cu mare ostilitate, mulți ruși considerându-l un trădător, principalul vinovat de distrugerea URSS. Suntem în plin paradox: pe de o parte rușii înșiși, în frunte cu iubitorul de votcă și de țară, Elțîn, au cerut independența Rusiei, adică desființarea Uniunii Sovietice, iar pe de altă parte, îl urăsc pe Gorbaciov pe motiv că ar fi dus de râpă aceeași Uniune Sovietică. Explicația nu poate fi găsită decât în istoria
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
de mult, și anume că unele mari regiuni rusești ar cam vrea să se separe de Moscova. Guvernatorul regiunii Omsk -regiune cu o întindere mai mare de câteva ori decât România și Președintele Parlamentului regional, după câteva pahare bune de votcă, se înfuriau pe guvernul de la Moscova și ziceau că abia așteaptă să se separe. Dimineața "uitau" ce-au spus seara, dar la următoarea recepție, după alte câteva pahare de votcă, o luau de la capăt. Nu cu mult timp în urmă
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
România și Președintele Parlamentului regional, după câteva pahare bune de votcă, se înfuriau pe guvernul de la Moscova și ziceau că abia așteaptă să se separe. Dimineața "uitau" ce-au spus seara, dar la următoarea recepție, după alte câteva pahare de votcă, o luau de la capăt. Nu cu mult timp în urmă se prăbușise elicopterul în care se afla generalul Alexandr Lebed, guvernatorul regiunii Krasnoiarsk, fost comandant al armatei ruse în Cecenia și al Armatei a 14-a din Transnistria. Gurile rele
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
aici. Noaptea părințelul stăpânește de unul singur peste vastitatea acestui dormitor amintind de o sală de clasă amenajată pentru Îngrijirea răniților pe timp de război, În care el se oblojește În tihnă cu hârțoagele și sticlele lui de rom și votcă, risipite câteva pe sub masă, dar cele mai multe rătăcindu-se și prăfuindu-se printre fiarele din hangar. După ora unu n-am mai fi putut să stăm afară pe zăpușeală nici la umbră și fără să facem nimic. În timp ce vreo cinci zilieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o cuvertur) dintr-o țes)tur) colorat) pe saltea, o gr)mad) de manuscrise cu urme de cești de cafea. N-ar strică puțin) c)ldur), Ins) acest lucru nu e neap)rât necesar, ne vom Inc)lzi cu votc). Votca israelian) este foarte bun). La fel si șlibovița, rachiul și țuică - chiar și aquavitul este aici b)ubil. Dennis desface cutiile de sardele, scoate brânză, chiflele și sticlele. Hârtiile și c)rțile nu sunt luate de pe mas), ci doar Împinse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
cizme și joben englezesc pe capul s)u de evreu; și iat) și copilașii, turiștii, profesorii și ghizii. Adesea ei dau explicații cu glas tare chiar În pragul ușii noastre, În fața Mishkenot Sha’ananim. În drum spre cas), resimțind efectele votcii b)ute cu Silk și Schimmel, trec printre șirurile de turiști. Ins) tocmai am petrecut câteva ore odihnitoare cu doi poeți, care m-au eliberat de s)pt)manile de preocupare fâț) de aprigele probleme - ucig)toarele probleme politice. Mintea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
le cunoștea, desigur (apăruseră în decembrie 1899 în Uni versul), corespondentul „oficial“ al Națiunii române, „un om cu un nume binecunoscut în societatea noastră, binecrescut, afabil și inteligent, dar boier scăpătat“ trimisese din Turnu Măgurele următoarea depeșă „cifrată“: „Medoc fini. Votca, Tzuica, dedans“ tăl măcită astfel de Caragiale: „Medoc - Plevna; fini. - luată; Votcă - rușii; Tzuica - românii; dedans - înăuntru“ (v. I.L. Caragiale, Opere, vol. III, ediție critică de Al. Rosetti, Șerban Cioculescu, Liviu Călin, Ed. pentru Literatură, București, 1962, p. 387 și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
al Națiunii române, „un om cu un nume binecunoscut în societatea noastră, binecrescut, afabil și inteligent, dar boier scăpătat“ trimisese din Turnu Măgurele următoarea depeșă „cifrată“: „Medoc fini. Votca, Tzuica, dedans“ tăl măcită astfel de Caragiale: „Medoc - Plevna; fini. - luată; Votcă - rușii; Tzuica - românii; dedans - înăuntru“ (v. I.L. Caragiale, Opere, vol. III, ediție critică de Al. Rosetti, Șerban Cioculescu, Liviu Călin, Ed. pentru Literatură, București, 1962, p. 387 și notele, p. 724). Imprudența jurnalului lui Damé și Caragiale a fost blamată
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
farfurii și oglinzi, se dărâmă tablouri, se ia tabla depe case, se scot stâlpi dela gard, se dă cu toporul în uși iar alții mai inteligenți (?!?, sic!, n.n.) conduc pe soldații ruși la diverse prăvălii și le spun: <<aici este votcă>> (subl.ns.). Soldatul asistă, plebea se repede în ușă, lacătul sare și sutele de pierde vară intră în depozitul de zahăr. Saci se zahăr, unul câte unul, iau drumul la periferie unde locuiesc acești buni gospodari (sic!, subl.ns.). Astfel
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
minutelor. 25 TC "25" \l 1 Spaniolu, Gămălie și Pușcărie stăteau tolăniți pe malul Dunării, pe nisipul cald, și mâncau cu poftă salam tăiat felii și franzelă, întinse pe un ziar pus pe o piatră. Beau dintr-o sticlă de votcă „genocid“, pe care și-o treceau din mână în mână. Se simțeau grozav, ca-n sânul lui Avram. Se cunoscuseră cu puțin timp înainte. Neștiind unul de altul, toți trei călătoreau cu trenul, fără bilet: n-aveau unde să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
e sărăcie... Spaniolu și-a întrerupt confesiunea și l-a zgâlțâit pe Pușcărie care tocmai adormise și începuse să sforăie: -Scoală, bă! Acu zâi și tu, de unde ți se trage numele de Pușcărie!.. Pușcărie s-a interesat dacă mai e votcă. -Nu mai e, zâi! Fără cine știe ce mare chef, Pușcărie le-a îndeplinit dorința tovarășilor săi: -La mine e simplu, mânca-v-aș gura. Mi se zice Pușcărie că am stat mai mult în pușcărie decât pe-afară. A bătrână, săraca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Era o sâmbătă de toamnă târzie, zi în care, ajungând acolo, am hotărât să ne informăm, pe cât era posibil, la cârciuma satului, situată la șosea. Un local care este, desigur, "Bar", într-o baracă improvizată. Erau destui bărbați acolo, bând votcă. Intrarea noastră a produs oarecare neliniște, mai ales că eu aveam un aer cam "oficial" din cauza unui impermeabil militar. Repede a fost ascunsă sub tejghea, o condică. I-am intrigat și mai mult când am întrebat de un bărbat care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
-mă "să-l iert". Aproape în convulsii, lovindu-și fruntea de podea, țipând la mine: "De ce îmi dați, ca să mă insultați, asta-i, că v-am furat păhărelul, clopoțelul, și faceți pe mărinimosul!..." L-am liniștit, dându-i suplimentar niște votcă. Mi-a mărturisit, cinstit, când s-a liniștit, cum mi-a furat clopoțelul, păhărelul, din ochii mei, pe când scriam nu știu ce. Se mai liniștise, dar iarăși a luat-o repede de la capăt cu fabulația... Că nu știu cine i l-a confiscat, i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
să repete totul, cu un ton patetic, să mă convingă... "Am rămas în stare de motan maidanez trei nopți și patru zile, până când m-a învățat un alt motan (dar acela era un motan natural) să mă pun pe băut votcă pentru a sparge blestemul"... Deși îl ascultam atent, omul m-a cuprins, respectuos, de umeri: "Dacă nu am doza necesară, iar îmi scade "volumul", iar devin o jivină blestemată, un motan... Dacă ați ști... lucruri extraordinare, mari secrete de stat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
strecor pe sub masă la Protocol, barul nostru central... Uite, iar mă încearcă senzația de comprimare osoasă, parcă nu mai sunt om, devin iarăși o jivină blestemată... Domnule, cu toată rușinea, ca intelectual distins, mă înțelegeți, am urgentă nevoie de niște votcă... altfel, iar mi se schimbă statutul, nenorocitul de mine..." L-am ajutat să-și păstreze statutul, am fost cu el la Protocol, ba și la o mică locantă, improvizată într-un vagon metalic, reformat de mult, denumit "La ultimul leu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cea mai potrivită a timpului nostru de tranziție. Este un Mitică păsăresc. Acasă, la t.v., se prezintă pe larg trei criminali (paznici), care au omorât, cu poftă, cu sadism, un nefericit vagabond surprins că a furat o sticlă de votcă dintr-un supermarket ieșean. Crimă "de plăcere", de paznic, victima lovită, măcelărită sistematic, într-o încăpere rezervată acestui gen de descărcări sadice. Nici o diferență între această crimă, într-un fel ordonată de un patron, și exercițiile similare din nu știu ce lagăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]