1,129 matches
-
să fii! DEPENDENTĂ Te scriam pe ziduri, în paginile caietelor Rămase totdeauna albe, Pe trunchiuri de copaci tineri, Niciodată pe frunze... Te pictam în aerul ce îl trăgeam în piept, Ca fumul primei țigări După o îndelungată abstinență... Te ascultam vrăjită în muzica lui Mozart Și Paganini, În ritmul picăturilor de ploaie Căzute pe învelișul fierbinte Al trupului mistuit de arșiță... Când, în cele din urmă, Ne-am întâlnit în Orion, Te-am ascuns temătoare între pleoape, Și, de atunci, ca să
PETALE DIN FLOAREA DE LOTUS (1) de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/domnita_neaga_1452765060.html [Corola-blog/BlogPost/380603_a_381932]
-
răspuns să ne vedem de joaca noastră copilărească și să nu ținem seamă de spusele Zgripțuroaicei. Īntr-o zi când Zâna Bună nu era acasă, Zgripțuroaica a venit călare pe o mătură și ne-a stropit pe toți cu o apă vrăjită și ne-a blestemat să rămânem toți înțepeniți cum eram atunci. Eu am devenit un ursuleț de catifea maro umplut cu cârpe, la fel și frații mei și mama o ursoaică împăiată. Eu fiind mai lângă ușă, m-a înșfăcat
LICĂ-URSULICĂ ŞI SIMINA de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 by http://confluente.ro/Lica_ursulica_si_simina.html [Corola-blog/BlogPost/345117_a_346446]
-
învârtindu-și căciulile pe deasupra capului, chiuind, crezându-se fiecare ca fiind cel mai frumos dintre frumoși și cel mai viteaz dintre viteji. Și cum primăvara este plină de viață ca orice fată, într-una din zile împunse cu degetul ei vrăjit bătrânul păr sălbatic din vârful dealului: „Înflorește, domnule!” și părul înflori. Deodată se întâmplă ceva neașteptat. De sub petalele gingașe omizile priveau uluite câmpul plin de flori peste care zburau niște vietăți fascinante. - Sunt îngeri! șoptiră omizile și căzură în genunchi
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1459153401.html [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
ceea ce ai mai bun Si hotărăști să i te dai pe tine însuți. Octavian Paler Ana nu mai avea curajul să se culce, de teamă să nu viseze cine știe ce alte noi trăznăi, ca și mai devreme. Parcă era o cameră vrăjită. Cum punea capul pe pernă și adormea, cum o bântuiau tot felul de vise. Norocul ei a fost că de fiecare dată s-au sfârșit cu happy end. La primul a apărut omul în alb și a salvat-o de
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 by http://confluente.ro/Furtuna_0_1_2.html [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
transformă și, după mai multe exerciții de acest gen, dobândește una din marile și adevăratele bogății ale omului: înțelegerea. Sau, cine știe, pentru cei foarte perseverenți, poate chiar înțelepciunea. Și astfel putem spune că poezia Georgetei Resteman este precum bagheta vrăjită a zânei care a transformat-o pe cenușăreasă într-o prințesă. Fiindcă numai o prințesă a rostirii poetice poate spune: „Steaua viselor din noi strălucind pe-un colț de cer/ Printre astre-și trece clipa ascunzând un tainic dor/ Nu
O PRINŢESĂ ÎN REGATUL POEZIEI. DESCIFRAREA ANOTIMPURILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_o_printesa_i_mihai_batog_bujenita_1343817636.html [Corola-blog/BlogPost/360067_a_361396]
-
-și încerce pasul prin hățișul necunoscut al vieții. Ce vremuri minunate! Nici fulgerul care își făcea apariția pe cerul speranței nu putea tulbura încrederea în ziua de mâine. Asfințitul se „tăvălea” în așternuturi neasemuit de frumoase, iar gândul „feciorelnic” rămânea vrăjit și captiv în culorile timpului trăit. Era doar un joc! Cine își imagina că „amurgul” se va strecura discret - cu fiecare ceas al înserării - în sufletul poetei... care a iubit până la mistuire toate frumusețile vieții. ”Am iubit? Am iubit, am
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_volumul_de_poezie_viata_la_valentina_becart_1348779374.html [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
oceanul ne așteaptă Cu-ntinderile sale necuprinse, Și fiecare leghe e o treaptă Pe valul depărtărilor întinse Cu cântec din adâncuri abisale, Călăuziți de soare și de stele, Îmdepărtate timpuri ancestrale Pe nesfârșite drumuri paralele. Ne vom opri în insule vrăjite, De pretutindeni cântec de sirenă Din ape, din văzduhuri însoțite De fâșâit molatec de carenă. Ieșind din timp, corabia minune Cu marile iluzii înțesată Aleargă, inedită viziune, Uitând de toți, dar și de toți uitată. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Sus
SUS ANCORA ! DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Sus_ancora_de_adrian_simionescu.html [Corola-blog/BlogPost/348187_a_349516]
-
sunt numai roci în jur. Sunt colorate și fiecare are povestea ei. Frumusețea ține de culoarea energiei fiecăruia, iar tu draga mea, poți crea o lume minunată în acel loc, asta dacă vei decide să mă urmezi... Talestri îl asculta vrăjită. Vorbele zeului curgeau lin și ușor pe lângă urechile ei. Vulturul moțăia de zor pe scaunul lui. Din când în când, deschidea ochii somnoroși, privind spre cei doi, ca un spion. Părea că vrea să învețe și el lecțiile zeului... -Daago
VULTURUL, ANTAL ŞI ENERGIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Aga_lucia_selenity_1401570661.html [Corola-blog/BlogPost/365382_a_366711]
-
meu. Am acceptat și iată, mă prăpădesc de râs văzând cum toți renunță pân’ la urmă. Râde în barbă zeul, cu lacrimi: Biată turmă, știam că-s proști, dar nici că astfel îs!... Dar într-o zi, cu spada-i vrăjită, de-mpărat, a dezlegat misterul Alexandru. Și nu mai râse zeul, speriat de-un copilandru ce-n mii de șerpi un nod a transformat. Nu au pierit Nu au pierit prietenii mei buni cu care fericit trăiam minuni. Nu am
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1430044657.html [Corola-blog/BlogPost/353957_a_355286]
-
în: Ediția nr. 936 din 24 iulie 2013 Toate Articolele Autorului CURGÂND PRINTRE MALURI Semi glossă Curgând printre maluri domoale, Râul își duce apele vijelios, Așa au trecut privirile tale, Ca o boare de vânt furtunos! Da, orice clipă trece vrăjită, Se duce cu gândurile sale, Nu se oprește pe vreo orbită, Curgând printre maluri domoale. Totul trece alura nu-și schimbă, Uneori rămâne ceva misterios, Când mintea gândurile-și plimbă, Râul își duce apele vijelios. Dar a rămas o clipă
CURGÂND PRINTRE MALURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 by http://confluente.ro/Curgand_printre_maluri_mihai_leonte_1374654231.html [Corola-blog/BlogPost/345510_a_346839]
-
de fag; Cu pasul măsor îngusta cărare, Pe care o urc de-o vară cu drag. Ulița e-n beznă și pare pustie, Doar pomii aruncă umbre pe cer; Înainte-mi parc-a trecut o stihie, Că toate din juru-mi-s vrăjite și pier. Mă ghidez după steaua polară Și bâjbâi ca orbul cu albul baston În noaptea câlțoasă de vară, Iar inima-mi palmă o țin sub veston. M-apropii cu teamă de casa uitată Sub poala pădurii, pe coastă, în
LA ULTIMA CASĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1422462943.html [Corola-blog/BlogPost/382291_a_383620]
-
întoarse capul, privind-o superior. - N-am idee, cum am ajuns aici. Nu mai face pe deșteptul și spune-mi, ce se întâmplă! Nu-mi amintesc nimic. Băiatul se apropie de urechea ei și îi șopti conspirativ: - Ești în pădurea vrăjită a lui Peter Pan. Îl privi cu neîncredere: - Glumești? Băiatul se încruntă: - Eu, sunt Peter Pan! Ochii fetei se măriră și se uită în jur. O cabană modestă strălucea de curățenie, vopsită în culori vesele! Se apropie de oglinda din
LUMEA DIN OGLINDĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Lumea_din_oglinda.html [Corola-blog/BlogPost/356658_a_357987]
-
de Al.Florin Țene Fiecare lectură a unei cărți reânoiește textul în imaginația noastră In general, biblioteca este o lume văzută prin miile de ochi ale autorilor. Iar Emerson spunea că este un cabinet magic în care există multe spirite vrăjite. Înțelegem lumea prin ochii autorilor și prin spiritul de percepere al cititorului. Când citim o carte, este o întâlnire a acesteia cu cititorul său, atunci se declanșează actul estetic. Altfel cartea este un obiect mort. Însă, remarcăm, că aceeași carte
FIECARE LECTURĂ A UNEI CĂRŢI REÎNOIEŞTE TEXTUL ÎN IMAGINAŢIA NOASTRĂ, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Fiecare_lectura_a_unei_cart_al_florin_tene_1386830240.html [Corola-blog/BlogPost/363228_a_364557]
-
ce servesc drept acoperiș al unei lumi fascinate de poezia neamului, de artă autentică, de valorile nealterate ce trebuiesc prețuite că pe o comoară inestimabila. Îmi place să descopăr locuriși sensuri noi în țara mea, să îmi găsesc inspirația în vrăjitele fereastre către asfințit, căci România are o încărcare sublima, care servește drept scenă pentru rolul tainic pe care natura îl plămădește pentru oameni. “ Articol semnat de “Asociația Culturală REGAL D’ART ” Referință Bibliografica: FUEGO - MOMENTE DE RELAXARE ÎN MUNȚII FĂGĂRAȘ
MOMENTE DE RELAXARE IN MUNTII FAGARAS de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Fuego_momente_de_relaxare_in_rodica_elena_lupu_1365415620.html [Corola-blog/BlogPost/345776_a_347105]
-
prezența a două mari doamne, nu cu pipițe din mahala! Putem lua, uite, exemplul contelui care privea scenele ca și cum ar fi fost în extazul adorației la icoana făcătoare de minuni a Fecioarei. Doamnele mai luară câte o gură din poțiunea vrăjită și, cu ochii scăpărând de fericire, priviră simultan spre conte iar arhiducesa porunci ferm: - Belică, dă fuga la cuhne și adă ceva dă hamos că-i prăpăd! Vezi de-o brânzică de capră cu niște ceapă roșie și nu uita
POLITICA EXTERNĂ LA CEL MAI ÎNALT NIVEL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1472656950.html [Corola-blog/BlogPost/375516_a_376845]
-
fantomatic,cu pas insipid Iar altele,pierdute pe vecie Ne părăsesc în fulger translucid De suferință mută-nnobilate Inimi de dor,mecanic doar mai bat Cu pași de plumb străbat capătul străzii Oftând de focul ce-au avut odat’ Ascult plutind vrăjit zgomotul străzii Cu gândul meu rebel,ce-am regăsit Înfiorat în varii sentimente Numai aici simt că m-am împlinit. Dan Mitrache Referință Bibliografică: STRADA / Dan Mitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1221, Anul IV, 05 mai 2014. Drepturi
STRADA de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 by http://confluente.ro/Dan_mitrache_1399310080.html [Corola-blog/BlogPost/365937_a_367266]
-
frunzele pulsează aplauze neîncetate se rostogolesc iluzii neprinse în cuvânt la cântecul viorii, cu note fermecate. Din depărtarea udă pulsații de lumină s-aprind ca niște felinare prăfuite și-mbracă-n umbre stranii valea plină de sunetul viorii cu coardele vrăjite. Și timpul o clipă s-a oprit s-asculte pe furiș cântecul de vioară în noaptea fără nume, vise toropite de căldură ies din luminiș să vadă pentru cine cântă vioară, anume. Negura ascunde în valuri de ceață zarea și
UN CÂNTEC DE VIOARĂ de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 by http://confluente.ro/Mariana_ciurezu_1399151501.html [Corola-blog/BlogPost/365959_a_367288]
-
locuri comune de genul: freamătul frunzelor, verdele codrului, tristețea norilor, fereastra sufletului meu, freamătul codrului, strunele dorului, pe-a timpului aripă, mirajul fericirii, tandre șoapte, balsam pe răni, castel de vise, cântec lin pe strune de vioară, miresmele florilor, liniște vrăjită, lacrimi - bobi de rouă de pe flori, muguri de lumină, mirific decor, minunat dor, dimineți senine, soarele iubirii, floarea tainică-a iubirii, glasul tăcerii, mantii de culori, roua dimineții, mirajul fericirii, cristalul râurilor, raze de lună, punți de suflet, geana zorilor
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cezarina_adamescu_o_preoteasa_a_cuvantului_si_odiseea_ei_su_none_1327654101.html [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
prințesa își îndemna unicornul, îndreptându-se către poalele muntelui: - Ooh Shokuk beghi, lumina ochilor mei! Vrei oare s-o bagi în mormânt pe sărmana ta doică, de te îndrepți direct către pieire? Nu știi oare preafrumoasă domniță că muntele acela vrăjit nu iartă pe necugetații care se aventurează prea aproape de el, sfidându-i tainele? Dacă nu ne va ucide muntele, cu siguranță mă va ucide tatăl domniei tale, regele David, sărmana de mine! Asta se va întâmpla desigur,pentru că nu te-
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1480199514.html [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
chitară strălucitoare cu corzi din raze de soare, iar pe umeri o mantie străvezie din cer albastru cu puzderie de stele pe umeri și poale. Zâmbea tot timpul și arunca împrejur petale de flori pe care le săruta. Sosise ceasul vrăjit... Deodată, aleile, strada și piața din fața magazinului s-au umplut de bănci capitonate cu iarbă moale ca mătasea. Apoi începură să vină din toate părțile tot felul de jivine și păsări cu penet multicolor care se grăbeau să ocupe locurile
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 by http://confluente.ro/nastase_marin_1488393602.html [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
Acasa > Poezie > Amprente > SĂ FIU UN CUIB Autor: Rodica Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 2175 din 14 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Privesc vrăjită cum mii de fulgi sfioși Dansează menuet pe necuprisul zării, Pe drum se-aud copiii fugind gălăgioși, Doar ei alungă ceața și griul așezării. Deodată sunt atinsă de gândul cel hoinar Adus în faptul serii de îngerul-poștaș, Pe-al meu
SĂ FIU UN CUIB de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 by http://confluente.ro/rodica_constantinescu_1481736667.html [Corola-blog/BlogPost/367007_a_368336]
-
mai bun și hotărăști să i te dai pe tine însuți.” Octavian Paler 13. Furtuna Ana nu mai avea curajul să se culce, de teamă să nu viseze cine știe ce alte noi trăsnăi, ca și mai devreme. Parcă era o cameră vrăjită. Cum punea capul pe pernă și adormea, cum o bântuiau tot felul de vise. Norocul ei a fost că de fiecare dată s-au sfârșit cu happy-end. La primul, a apărut omul în alb și a salvat-o de Umbră
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_c_stan_virgil_1390891950.html [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
că e castel - e lumea lui. Operația de curățire nu cere așadar o recreație, ci numai o exorcizare, o dezvrăjire. Dovadă e contactul cu toate capodoperele artei care și ele izbutesc a descânta, a stabili legătura directă cu dumnezeirea. Vălul vrăjit atunci dispare și lumea - tot aceeași fiind, dar preschimbată, scuturată de farmece - redevine creația dintâi și dă senzația fericirii. Domnul, de altfel, în convorbirea cu Nicodim nu cere omului o nouă naștere trupească, deci o altă facere,și numai să
JURNALUL FERICIRII- DE N.STEINHARDT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Jurnalul_fericirii_de_nstein_ion_ionescu_bucovu_1380203225.html [Corola-blog/BlogPost/364973_a_366302]
-
și să denumească ceea ce cititorul percepe și ar voi sa exprime. De multe ori ne ascundem visele dincolo de granița timpului, uitând de ele și când le regăsim în paginile unei cărți, e o aleasă bucurie. Trăim adesea cufundați în adâncurile vrăjite ale unei cărți, dar ne place și să privim dinafara ei, să o cântărim, să reflectăm asupra valorilor ei și să îi fixăm locul cel mai potrivit în biblioteca inimii noastre. O carte bună este un privilegiu râvnit de multă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/scriitorii-si-scrierile-lor/ [Corola-blog/BlogPost/92502_a_93794]
-
lor încălzea chipul îngândurat și totodată senin al unei femei trecută de varsta tinereții. Își aștepta colindătorii cu brăduțul împodobit , sperând că nu vor uita să treacă și pe la căsuța ei. Era seară de Ajun. Privind lumânările, parcă a fost vrăjita și, în acel moment, a avut sentimentul că le aude vorbind. Șopteau cuvinte nemaiauzite de ea, dar le înțelegea sensul .Una dintre ele spunea că ar fi ars cu mai multă strălucire dacă ar fi luminat chipul a doi îndrăgostiți
MIHAELA MIHĂILĂ by http://confluente.ro/articole/mihaela_mih%C4%83il%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/351129_a_352458]