3,815 matches
-
limpede asta. Intențiile sale se spulberaseră într-o singură clipă doar, întocmai ca un fum repede bătut de vânt. Aici, într-adevăr, este doar mâna zeului, care, atunci când ne aflăm în fața unor lucruri hotărâtoare, pe care le socotim cu adevărat vrednice de importanță, ne frânge cu totul îndrăzneala, tăvălindu-ne mândria în țărână... Astfel, zăpăcit fiind de cursul acestei întâmplări, cu o voce aproape neomenească, în care își adună toată mâhnirea lui, urlă cu putere: Ai învins, Galileene!1 Ei bine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
întotdeauna și cu multă dibăcie șansele și, atunci când acestea mi s-au ivit, nu am făcut altceva, decât să le prind în lațul meu și să le folosesc după bunul plac, este doar o rațiune amăgitoare, necinstită și cu totul vrednică de dispreț. Asta, pentru că mereu am făcut dovada că am avut pe ce mă baza, fiindcă, privind în jos, am putut vedea limpede o puternică și statornică temelie, ce ședea neclintită sub mine și mă înălța peste toți ceilalți. Iar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se pretind a fi prea neimpresionabili, ca să mai poată fi surprinși vreodată de ceva, darămite pentru acest sărman nefericit, atât de sensibil și de fragil, ca un poet... În astfel de situații, să privești la tine ca la un om vrednic de compătimire, lipsit de integralitate trupească și de energie, este o greșeală; este ca și cum te-ai sinucide lent, în fiecare zi, cu un ștreang al cărui laț nu este foarte bine strâns! Totuși, oricât de mult s-ar fi putut
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
eu cu precădere în viață a fost, și încă este - Doamne, de ce?! -, doar aceeași eternă priveliște de la fereastra - blocată și aia - a biroului de lucru. N am avut niciodată prilejul să mă căsătoresc. Cred că, prin purtarea lui, un bărbat vrednic și un soț adevărat nu face decât s-o înalțe pe femeia lui, determinând-o să renască. Nimeni, pe mine, însă, nu m-a înălțat vreodată. Necăsătorindu-mă, n-am avut niciodată prilejul de a avea un copil al meu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ele. Însă Șerban își permitea ușor și fără vreo excepție, mai ales în ultima vreme, să facă glume zeflemitoare despre purtarea, adusă până la extreme, a mamei sale. Pentru dânsul, asta apărea mereu ca fiind un lucru cu totul haios și vrednic de a ajunge ținta sigură a ironiilor lui, ironii la care era atât de meșter întotdeauna! Și așa se și întâmpla, de altfel, de cele mai multe ori! Iar, fie că fiul nu-și putea înțelege și accepta mama așa cum era ea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
stâng. În fața intrării începuseră să se adune cele opt milioane de zei. Pe câmpurile pustiite, oamenii mureau chiar în această clipă. Nu era nimeni pe umărul căruia ar fi putut plânge. Își spuse că, fără îndoială, lacrimile sunt prea puțin vrednice pentru Cea-Care-Strălucește-pe-Cer. Peștera i se păru dintr-o dată neîncăpătoare. Afară, Ama-no-Uzume își începu dansul, lovind cu piciorul în albia de bambus. Sânii ei erau mici. Dezgoliți în noapte, pentru că lumina pierise de când Amaterasu se ascunsese și ferecase intrarea, sânii ei
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
C... să-l angajeze ca grămătic pe proaspăt demisul Gheorghe (a cărui principală calificare era cunoașterea limbii eline), oferind următorul motiv: "îmi trebuia un asemenea slujbaș și nu știu de ce mi s-a părut mie că vei fi bun și vrednic". Oh, my prophetic soul, chiar și astăzi, la nord de Dunăre, se fac angajări bazate exclusiv pe flerul angajatorului... Într-un suprem acces de naivitate, Filimon nu uită să precizeze că "mai toți boierii români luau în curțele lor tineri
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
înfățișat lui Uran. -În această noapte se va da lupta hotărâtoare pentru noi ca nație. Tu, Verona și Angela răspundeți de viața copiilor și a bătrânilor. Dacă nu vei fi în stare amu să lupți, niciodată nu vei putea fi vrednică titlului de prințesă. -Ș-acum vreau să grăim în voie, zise Uran către locotenenții lui, în timp ce Adela s-a închinat și a plecat. Atunci cei trei conducători s-au ridicat din poziția de înfățișare și s-au așezat pentru ascultare, după
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
argument îl punea în directă conexiune cu confesiunea sa ortodoxă, menționată în text cu putere și, de asemenea, utilizând maniera dialogului cu posibilii săi detractori: "Spuneți: Mai aveți ceva de răspuns asupra focului, pe care însăși biserica ni-l arată vrednic de măreția lui Dumnezeu? Atât am avut de zis și cu aceasta cred că voi amuți, nu numai gurile limbuților, dar și condeiele mincinoase ale atâtor bârfitori, cari se socotesc mucenici în fața opiniei publice, iar în biserică ajung la ranguri
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în gunoi, ca pe orice aderență, ci de a-l arde, căci numai focul e demn de El și de purificarea netrebniciilor și neglijenței noastre!... Spuneți: Mai aveți ceva de răspuns asupra focului, pe care însăși biserica ni-l arată vrednic de măreția lui Dumnezeu? Atât am avut de zis și cu aceasta cred că voi amuți, nu numai gurile limbuților, dar și condeiele mincinoase ale atâtor bârfitori, cari se socotesc mucenici în fața opiniei publice, iar în biserică ajung la ranguri
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
moartea Elisei Conta Mult îndurerată familie! Întristată adunare! Iașul, cetatea intelectualității românești, păstrătoarea bunelor tradiții, leagănul adevăraților boieri de baștină și izvor neîntrecut de credință și patriotism, a îmbrăcat astăzi haina cernită a durerii și jelește cu toată sinceritatea pe vrednica ei fiică, pe Elisa Conta, sora marelui filosof, Vasile Conta. Descendentă a unei modeste familii de preot un preot fără blazon boieresc, dar ne-ntrecut în virtuțile sale familiare și cetățenești prin libertatea sa de cugetare, pe care a transmis-o
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Dacă plec la redacția centrală, a spus Manfred, atunci trebuie să mergem toți: Eva, eu și micul Manfred. Noi nu putem să ne despărțim. Dar acolo Eva își va găsi pe un altul. Ea este așa de frumoasă și de vrednică de dorința celorlalți! Va sucomba tentațiilor orașului! Și niciodată nu va fi posibil ca micuțul Manfred să-mi urmeze în scris corespondențelor. Nu, am spus eu. Probabil că nu. Ca să nu mai vorbim despre redacția centrală propriu-zisă, a mai zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în opoziție, și să se ocupe mai bine de hibele noului regim politic, care își avea și el vardarii săi. Nu auzise oare de istoria cu bărcuțele de pescuit măritate pe la pol și ecuator sau de cea cu palatul medieval, vrednic de prințul Dracula, care se înălța în strada Ștefan Mihăileanu? Uite, astea erau subiectele bune de pus pe tapet în noile condiții și de înflorit cât se poate. Iar dacă mai căuta, avea să mai găsească și altele, berechet!... Chiar
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
se isprăvea cu marele mogul al unui trust de presă, nici vorbă. La urma urmelor, și Lumânărescu, și trustul său aveau să dispară la un moment dat din peisaj și poate că locul avea să fie ocupat de alții mai vrednici și mai onești. Se făcea în curând o jumătate de an de când începuse parcă o viață nouă, dar deja Bart avea sentimentul că se cunoștea cu Arm de când lumea și pământul. Frumos și reconfortant sentiment, care îi încălzea pe dinăuntru
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
la îndoială autenticitatea, id est factura de depoziție morală a unor asemenea linii, reținem poza pe care o conturează, fizionomia de personaj pe care o propagă, precum o cheie a lecturii pe care sîntem îmbiați a o utiliza în aprecierea vrednicului profesionist al lecturii care este Tudorel Urian). Sensibil, precaut, evitînd tonalitățile abrupte în favoarea acordului fin, criticul e un inadaptabil ce nu plonjează totuși în abisul incompatibilităților, în infernul sfîșierilor maxime. Postură ce l-ar putea conduce, paradoxal, la o egolatrie
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
Bucureștilor, simbolurile prin care este recunoscut oriunde în lume. Tot un soi de demers recuperator, dar de această dată în interiorul propriei familii face Nicolae Șt. Noica prin publicarea vomului Neamul Noica. O saga întinsă pe mai multe generații de oameni vrednici, dincolo de care se poate zări în filigran un posibil model de dezvoltare a societății românești. Prima întrebare pe care și-o poate pune cititorul acestei cărți destul de puțin uzuale este cui folosește această trecere în revistă a destinelor unor oameni
Ispitele istoriei mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6996_a_8321]
-
printr-o colectă publică organizată la Galați de un comitet condus de publicistul Corneliu Botez. Scopurile colectei erau organizarea unui festival comemorativ, tipărirea unui volum omagial, emiterea unei medalii și 'înălțarea unui monument care să înfrumusețeze orașul și să fie vrednic de cel mai mare poet al neamului'. La 16 octombrie 1911, când a avut loc dezvelirea statuii, au fost prezente la Galați mari personalități ale culturii române, care au semnat un document zidit în soclul statuii', a declarat, pentru AGERPRES
Prima statuie a lui Eminescu din România a împlinit 100 de ani () [Corola-journal/Journalistic/68637_a_69962]
-
și reviste din perioada interbelică. în trecutele vremuri, când la noi în țară nu exista niciun xerox de utilitate publică, Mircea Handoca a fost nevoit să copieze cu mâna un număr enorm de pagini, ca diecii din mânăstirile noastre, de vrednică pomenire, din îndepărtatele veacuri. De un neprețuit ajutor i-a fost însuși Mircea Eliade, pe care a avut fericirea să-l cunoască personal în 1985, întreținând apoi un permanent contact epistolar, și care i-a încredințat manuscrise originale inedite și
Comentarii despre Mircea Eliade by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6757_a_8082]
-
sperie de victoria lui Vlad-Vodă, și încep să se gândească la viitor. Prevăzători, ei trimit o solie,... Să se închine, să-și ceară iertare Și rugându-vă ca la domnie Pe acel să pue Poarta înălțată Care ar fi mai vrednic să-l socoată... „... Vă rugăm să ne scuzați că v-am bătut. Că am avut îndrăzneala să vă aruncăm peste Dunăre. Vlad ăsta e un nebun. Nu-i prima figură pe care ne-o face, — de tras în țeapă, îngăduiți
De l-ar fi sprijinit pe Țepes Europa... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6759_a_8084]
-
trenuri, am văzut cum sunt omorîți oamenii. În Moscova am văzut case distruse și pîrjolite... fețe obtuze și pline de cruzime... Am văzut mulțimi care asaltau intrările băncilor zăvorîte, luate cu japca, cozi ale foamei lîngă prăvălii, ofițeri hărțuiți și vrednici de milă, am văzut fițuici de gazetă unde se scrie, de fapt, despre unul și același lucru: despre temnițe, despre sîngele care curge și în sud, și la apus, și la răsărit. Am văzut totul cu ochii mei și am
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
a forței când ții, apuci un lucru cu tărie și pe urmă slăbești strânsoarea încet-încet și nu mai ții, scapi din mână lucrul acela... Era ca o des-lipire de lume... Parcă tot ce descoperisem eu până atunci, nu mai era vrednic de cunoscut, de păstrat în minte, pierzându-și valoarea... Subsolul plin de atâtea lucruri cunoscute, nu mai avea rost să le cunosc, ori rămâneau utile până la un punct. Pe urmă?... * în dimineața aceea, trezindu-mă, i-am spus femeii sale
Des-creșteri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7455_a_8780]
-
nepărtinitor, L-al său tribunal supune pe războinicii vestiți, Pe despoți și pe miniștri, scriitorii străluciți, Va voi să cerceteze pe acei care întîi, Stătură începătorii româneștei poezii, în rîndul celor de frunte numele tău vom găsi... Sunt mult mai vrednici de slavă acei care au făcut în științi sau meșteșuguri fericitul început, Decît cei ce după dînșii, și de dînși îndreptați, Au ajuns desăvîrșirea de exempluri ajutați". Chiar dacă în poezie stă scris numele tău vom găsi, este evident că Alexandrescu
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
de curgerea grea, neîngăduit de lungă, a textelor lui Pârvan sau Zarifopol, sintaxa lui Ion Papuc este stufoasă și laborioasă, lipsindu-i acea captatio fără de care un cititor nu simte nevoia de a zăbovi asupra unui text. Amănuntul acesta e vrednic de plîns, ținînd seama de substanța scrierilor sale. Căci, cu toate că are atîtea de spus, miezului ideilor sale riscă să treacă neobservate din cauza absenței unui indice de frecare între litera textului și atenția cititorului. Așa se face că, deși Ion Papuc
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
contribuții originale în această privință, dar e un teoretician aiurit, iar comparatismul lui nu-l ia nimeni în seamă. Acum să privim lucrurile și pe un plan mai general. Orice Ťcanonť este provizoriu în timp, imperfect în spațiu. Orice canon vrednic de acest nume este, cum l-am numit eu odată, Ťospitalierť. Orice canon e construit în Ťtrepteť. Sunt destui scriitori români care-și pot avea locul acolo." Și opinia lui Spăriosu: "Teoria lui Bloom (care pornește de la conceptul romantic de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7656_a_8981]
-
mai prind cîte ceva), ar ieși un nostim calambur (nu fonic însă, ci vizual): Cea mai frumoasă parte a zilei este este, -care, pe ungurește, este seară... " Sau: „M-au mirat și-am admirat, mereu, abilitățile strict feminine. Cu-atît mai vrednice de admirația noastră, cu cît femeile-s, prin fire și ursită, ființe mai gravitaționale decît noi, - ce altceva fiind graviditatea?". Sau: „Nu-i pom pe după care să te dai. Nici om pe după care să te dai.". Sau: „E oare un
Regulă și de-reglare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6803_a_8128]