791 matches
-
că trebuie să caut roșul macilor din lanul cu grâu pârguit, doar el va reînvia dorința devenită amintire. Încep să mă curăț prin ruga-spovedanie iubind mai presus de orice taina cuvântului nerostit, sfințesc fiecare gând cu lacrima, Dumnezeului Cuvânt, ca vrerea să-și recapete suflul și să se prindă în hora albastră alături de visuri surori. Citește mai mult Mă trezesc și buimacă privesc aripile rămase dinzborul oniric,sunt încă ude de lacrima regretuluivenit cam târziuși înțeleg că trebuie să caut roșulmacilor
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
lacrima regretuluivenit cam târziuși înțeleg că trebuie să caut roșulmacilor din lanul cu grâupârguit,doar el va reînvia dorințadevenită amintire.Încep să mă curăț prin ruga-spovedanieiubind mai presus de oricetaina cuvântului nerostit,sfințesc fiecare gând cu lacrima,Dumnezeului Cuvânt,ca vrerea să-și recapete suflulși să se prindă în horaalbastrăalături de visuri surori.... XI. DOR DE DUCĂ, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2251 din 28 februarie 2017. Surâzător îmi bate soarele în geam Și-o rază mică în palma
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
Cu creanga desfrunzită ce va-nverzi-ntr-o clipă, Pe când a mea suflare va duce grea povară De nu voi rupe lanțul ce strânge a mea aripă. Am să aștept cocorii când se întorc în stoluri Și voi zbura cu ei țipându-mi vrerea-n lume, Departe de-amintiri, fără regrete-n gânduri, Purtându-mi visul alb spre cuibul fără nume. Citește mai mult Visez din nou să zbor și să mângâi cuvinte,Dar sunt captiva sorții legată strâns de ieri,Și-ntreb ades
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
merge-n primăvarăCu creanga desfrunzită ce va-nverzi-ntr-o clipă,Pe când a mea suflare va duce grea povarăDe nu voi rupe lanțul ce strânge a mea aripă.Am să aștept cocorii când se întorc în stoluriși voi zbura cu ei țipându-mi vrerea-n lume,Departe de-amintiri, fără regrete-n gânduri,Purtându-mi visul alb spre cuibul fără nume.... XXX. , de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2113 din 13 octombrie 2016. Motto - Esența lumânării nu este ceara care lasă urme, ci
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
Manole Publicat în: Ediția nr. 1973 din 26 mai 2016 Toate Articolele Autorului Am să găsesc un drum al inimii- Cea mai frumoasă zi atunci va fi, În care vor cânta toți îngerii Și gâzele plăpânde s-or îndrăgosti. Nestăvilita vrere nu mă înspăimântă- Am aruncat din pene puful slab, Și-acum, rotindu-mă-n văzduh, se înfiripă Dezinteresul de-a iubi tot ce e drag; Și într-o zi am s-o ascult pe ea, Mai înalt decât atâtea sfaturi
UN DRUM AL INIMII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378966_a_380295]
-
timpul, valul s-a îngroșat Căci milioane au pierit Uciși mișelește Merg înainte, dar privirea-mi țintită la potopul roșu care mă urmează... Văd chipuri cunoscute, Acoperite de durere Ochi goliți de vedere Membre stoarse de putere Cadavre plutind fără vrere Vreau să scap! Revolta mă strivește Alerg nebunește Inutil, dâra roșie mă urmărește! Oare până când? BOGAȚI ȘI SĂRACI Nici o îndoială, suntem bogați În lumină, În cultură, În dragoste de natură și țară Suntem bogați în oameni luminați Savanți cu renume
LIRICE (4) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379062_a_380391]
-
de dor și nerăbdare. Se rupe ziua-n geamuri, ce stau în priveghere, Când ruginia dâră dispare în uitare, Iar golul din tăcerea ce-alunecă-n mistere, Se risipește-n albul din necuprinsă zare. Astfel nimic n-atinge gând ce-și înalță vrere, Nu-i tulbură mirarea din luminânde sfere, Doar clipa efemeră se stinge-n nepăsare, Când ruginia dâră dispare în uitare. https://www.youtube.com/watch?v=UG8bDdKC6Wg Referință Bibliografică: Rondelul liniștirii / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2274
RONDELUL LINIȘTIRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379080_a_380409]
-
nu mai plâng, Când trec prin spini cu tălpi rănite Și-n viforul păgân mă frâng? Când toate-mi par a fi tardive Și ochiul viselor e gol, Trăirile îmi sunt infirme Și zori de tină-mi dau ocol? Nici vrerea nu mai știe drumul, Avântul mi-e prădat de hoți; Cum să trăiesc eu fără tine, Învață-mă, de crezi că poți! Îngenunchez lângă icoană Și-ascult tăceri cum se întind; Oriunde ochii i-aș întoarce, Eu te zăresc mereu
PROMISIUNE de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379838_a_381167]
-
-și putea imagina că este refuzată de un sărăntoc. Pe fața ei apăru dintr-odată mânia. Dar se trezi repede din amorțeală. În sine își zise că nu-l va plăti pe Nerun până ce acesta nu va face totul după vrerea ei. Doară banii erau la ea și ea era stăpână în acel conac! De aceea, din ziua aceea, începu să se poarte mai aspru cu Nerun. Îl mustra mai des, uneori chiar fără rost. Îl întorcea de la capăt cu lucrările
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
simțit că obosesc, Și-n amurg și pe înserat , M-ai lăsat să te privesc. Citesc discret pe chipul tău, Brăzdat de umbră și lumină, Că noaptea ne va fi călău Vom învăța cum se suspină. Ne va însoți tumultul vrerii, Și lângă corul de dorinți , Vom da în patima plăcerii, în șarmul nopților fierbinți. Iubesc profund tot ce-mi oferi, Din zbuciumul des răvășit, Simt liniștea unor poveri Tu ești tot ce mi-am dorit! Referință Bibliografică: TU EȘTI TOT
TU EȘTI TOT CE MI-AM DORIT de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380083_a_381412]
-
de grâu, între două palme nu lipite, ci doar alăturate? Calde sau înghețate, ele își simt căldura și redevin vii mereu... Nu aleg. Las să fie ceea ce este să fie cu bucurie și lumină deplină în suflet, inimă, gând, după vrerea Lui. Flacără vie, imensă ești și așa să fii și să-mi fii mereu. Ioan: - Te voi înmulți dacă știi să te împarți cu mine și-ai să înveți răsăritul soarelui vara și capriciosul răsărit de lună, și multe le
FRAGMENT DIN ”CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381951_a_383280]
-
SĂPTĂMÂNII Acasa > Poezie > Vremuri > GEORGE PETROVAI - BALADE TRISTE Autor: George Petrovai Publicat în: Ediția nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului BALADA SFERTULUI DE VEAC RATAT Că viața-i scurtă știm și noi, românii condamnați la somnolență prin vrerea unui orb destin și-a ticăloșilor cu ștaif demență. Demența de-a fura cu sacii din tot mai firavul buget - un ritual atotpolitic ce-ngroapă țara-ncet, încet. Un sfert de veac s-a tot furat și se mai fură
BALADE TRISTE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380588_a_381917]
-
devenit coșmar sadea. De parcă nu erau de-ajuns acele mari comunități de musulmani fanatizați din tot olatul apusean, ce-i umilesc la ei acasă pe băștinașii timorați prin legea lor nelegiuită (fățiș atac interior la ordinea constituită), că azi - prin vrerea unor șuți la cârmă-n astă făcătură - Evropa-i cu asalt luată de neomigratori arabi. Și-această cruciadă musulmană, organizată și dușmană cu tot ce stă sub semnul crucii (nici Roșa Cruce nu-i ferită!) are ca scop să cucerească în
BALADE TRISTE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380588_a_381917]
-
om în felul lui vrea să citească-n viitor, deși acest segment de timp este-ncifrat de Creator. Netaină-i numai pentru El, Cel care toate le-a făcut - fiind un permanent Prezent, El e la modul absolut! Nemuritorii-s zămisliți de vrerea Lui atemporală, divin amestec de lumină și dragoste spirituală, ce-i pentru timpul fragmentat un existent de neatins; dar viitorul se deschide doar Unicului necuprins... De fapt, ar fi de vreun folos pentru sărmanul muritor să știe scrisul timpului ca să
BALADE TRISTE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380588_a_381917]
-
toamnă unei poete În prag de toamnă se îmbracă cerul Cu irizări, din visele uitate Culorile vor întregi misterul Trăirilor, prin chip, nevinovate Cad frunzele pe lezpezi de tăcere Și-n drumul lor recheamă infinitul Rămân apoi de stana, fără vrere, Cănd “amintirea”-și caută iubitul Ades sub razele ce își măsoară Trecutul, calculat în ani lumină, Răsună în neștire o vioară- Tremolul ei apune în surdina Aleargă-n toamnă frunzele pierdute De gânduri și visări la lungi popasuri La poarta
ÎN PRAG DE TOAMNĂ de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380620_a_381949]
-
el că este mai bine ca să poată fi auzit. În versuri de o vibrație înaltă autoarea confirmă îndeplinirea rugii sale către Creator. Mi-ai auzit dorul plângând /și-ai venit, Doamne, să-mi dai rouă, în zori. M-ai umplut vrerea cu cântec arzând / și m-ai pus să stăpânesc peste flori./ Mi-ai auzit mersul stingher / și mi-ai dat, Doamne, toiag de măslin, / să pot măsura iubirea în calea spre cer, / s-ascund în speranță gândul senin. M-ai
POETA DANIELA POPESCU ȘI VERSURILE SALE DE INSPIRAȚIE DIVINĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379415_a_380744]
-
pus să stăpânesc peste flori./ Mi-ai auzit mersul stingher / și mi-ai dat, Doamne, toiag de măslin, / să pot măsura iubirea în calea spre cer, / s-ascund în speranță gândul senin. M-ai auzit și, Doamne, îmi vezi / înceata vrere cum urcă spre Tine / și, în dogoarea atâtor amiezi, / Te-oprești la fântână să stai de vorbă cu mine. Deși cu sufletul căzut în melancolie, stare specifică adevăraților poeți, doamna Daniela Popescu trăiește cu speranța renașterii: Și, totuși, o sevă
POETA DANIELA POPESCU ȘI VERSURILE SALE DE INSPIRAȚIE DIVINĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379415_a_380744]
-
țării de sus,/ crucificându-i trupul în cărări../ Așa cum codrii doar cu frunza scriu/ și cântă doar cu foșnetul de vânt,/ tot astfel tu, tărâm al Herței, viu/ ești românesc în crez și legământ../ E timpul de speranțe și de vreri,/ ne mai desparte doar un singur pas./ Lupta-vom pentru trupul tău de ieri,/ căci clipa nu-i departe, ci îi azi../ Sărut aceste lacrimi care curg/ pe-al Herței chinuit și sfânt obraz!/ Sărut și Timpul-Demiurg/ ce ne va
BUNA VESTIRE A BASARABIEI SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380965_a_382294]
-
favorabilă unui scrutin completamente ilogic: 1)Despre ce democrație mai poate fi vorba într-o țară în care este ignorată de autorități însăși coloana vertebrală a acesteia - voința poporului concretizată în rezultatul unui plebiscit? Neaplicându-se până în clipa de față vrerea cetățenilor exprimată prin referendumul din 2009 (la el au participat peste 50% dintre românii cu drept de vot și peste 80% dintre aceștia s-au pronunțat pentru un parlament unicameral cu maximum 300 de membri), în România ulterioară acestei grave
CÂND VOTUL LA TÂLHARI E DAT, DIN LAC ÎN PUŢ AI AVANSAT ! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381032_a_382361]
-
Și să schimb, de vreau, prin glas, Clipa, ziua, anotimpul. Să fac eu numărătoarea Clipelor care se scurg, Să nu-mi mai pun întrebarea De ce timpul nu-i mai lung. Să-l pot chiar încetini, Dacă așa mi-ar fi vrerea Sau din contră l-aș iuți, Că doar eu dețin puterea. Să amestec sori cu stele, Luna să nu facă baie, Să mă țin, când vreau, de rele, Să-i fac culcuș în odaie. Să-mi apună soarele Dis de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
de neinstruiți și obedienți), urmând tainicul îndemn de-a se pune în slujba năpăstuiților, adică de-a fi astfel mai folositori semenilor, nu doar că se abat cu bună știință de la unele dintre dispozițiile necalificaților cu rol decizional prin atotputernica vrere a politicului, dar, prin cumințenia deciziilor luate în anumite situații delicate, ei contribuie la corectarea actelor normative emise de alți necalificați. Cât privește ruga-angajament din regina conglăsuirilor cu Atoatefăcătorul, pe care Mântuitorul o întărește cu porunca de-a ne ierta
CUM TOATE SUNT LA NOI PE DOS, HOŢUL DIBACI E VALOROS ! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381048_a_382377]
-
adică taman ceea ce așteaptă alegătorii de la el, în schimb, înzestrat de Constituția noastră anapoda cu toate cele necesare unui simplu „maestru de ceremonii”. Da, căci România nu este nici republică parlamentară și nici pe departe una pezidențială, însă - prin atotputernica vrere a nevrednicilor ei cârmuitori - ține morțiș să rămână în continuare patria democrației originale de tip iliescian. --------------------------- George PETROVAI 22-23 aprilie 2017 Sighetu Marmației Referință Bibliografică: George PETROVAI - TIRANIA MAJORITĂȚII PARLAMENTARE / George Petrovai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2317, Anul
TIRANIA MAJORITĂŢII PARLAMENTARE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381047_a_382376]
-
piept, învață dezghețarea spre amiază! Atunci, când soarele se arată, răsărit din gândul tău departe, mă amețește... aroma de afinată, pusă din vară, în cămara visului, deoparte! Și ne ating fulgi albi, jucând a nopții horă, scânteie, sub a cerului vrere, rătăciri printre mii de stele, în traiectorii precise a dorurilor grele. Citește mai mult Se răscolește timpulîn zăpeziși ne topim,de drag de viață.Sloiul nostru,inima din piept,învață dezghețareaspre amiază! Atunci,când soarele se arată,răsăritdin gândul tău
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
nostru,inima din piept,învață dezghețareaspre amiază! Atunci,când soarele se arată,răsăritdin gândul tău departe,mă amețește...aroma de afinată,pusă din vară,în cămara visului,deoparte!Și ne atingfulgi albi,jucând a nopții horă,scânteie,sub a cerului vrere,rătăciriprintre mii de stele,în traiectorii precisea dorurilor grele.... XV. ÎN IARNĂ, de Lia Zidaru , publicat în Ediția nr. 2200 din 08 ianuarie 2017. Tratăm efecte, fără a lua în seamă cauze. Facem răul celebru, cu forța actualității, artei, impactului
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
de a vieții vină, Sclipească ca și roua-n zori. S-aducă numai bucurie, Să ne unească om cu om, Privirea curată ne fie, Înfloriți, frumoși ca un pom. Dimineți mohorâte Dimineți mohorâte de toamnă, Frunze veștede și flori, Clipa, vrerea o răstoarnă Și aduce numai nori. Încătușată-n lutul vieții, Cu aripile ne-nălțate-n zbor, Doar gândul sfărâmă pereții, Lumina împrăștie un nor. Mă încălzește în visare, Fug pe-alei și-mi este dor, De valuri sunt luată în uitare, Peste
NU-MI FRÂNGEŢI ARIPILE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/381469_a_382798]