1,530 matches
-
toți vitejii, nu-l voi convinge că am, totuși, intenții lăudabile, zise Mărțișor. Să vină... N-apucă să termine vorba, că ajunse până la el vuietul tunetelor și trosnetelor făcute de Uragan de Foc. Încă nu se deschisese ușa 666, că vuietele se revărsară până la ei ca o avalanșă de zăpadă, prăvălită într-o vale fără fund. Și aceste zgomote infernale reverberau cu cele din cuptoare și se amplificau, de credeai că nu cerul, ci întreg Universul, cu stele cu tot, se
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1423776427.html [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
aveam pe atunci nici televizor, nici calculator, ci doar un mic casetofon la care uneori mai puneam câte o casetă. De obicei eu citeam mult, iar Costel rămânea dus pe gânduri, în acele seri lungi de iarnă, auzeam în răstimpuri vuietul vântului de iarnă și foșnetul crengilor înghețate a unui cireș mare ce bătrâna îl avea în curte, uneori acele crengi mișcate de vânt atingeau geamul înghețat scoțând un zgomot ce tulbura linștea camerei. Într-o seară Costel îmi spuse: Poți
BUCURIILE OAMENILOR SIMPLII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1487328388.html [Corola-blog/BlogPost/376787_a_378116]
-
Articolele Autorului Nu vă-ntristeze ale lumii patimi Și nici chemarea ei înșelătoare În liniște să stați ca-ntr-un adânc de ape Iar voi, zăpezi imaculate în suflete s-aveți, Și-n inime, Lumină! Nu vă-ntristeze-al mării vuiet Ci stați precum o stâncă solitară Izbită-n grea furtună de-nverșunate valuri Iar voi, zăpezi imaculate în suflete s-aveți, Și-n inime, Lumină! Nici nu v-aprindeți iute, în bucurii deșarte Nu fiți un foc de paie care arde
ZĂPEZI IMACULATE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihai_condur_1486394961.html [Corola-blog/BlogPost/344180_a_345509]
-
înșelată în dragoste care își mărturisește suferința fetelor mării și se aruncă în valuri de unde metamorfozată în sirenă vine să-și alăpteze feciorul. Într-o veche legendă Crăiasa apelor se spune că în Delta Dunării, pe vremuri, exista credința că vuietul care însoțește revărsarea apelor primăvara „e glasul Dunării care cere un om pe care să-l înghită. În timpul nopții aceleia crăiasa apelor se plimba pe valuri [...] așteptându-și prada.” Un pescar mărturisește că într-o primăvară topirea bruscă a ghețurilor
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 by http://confluente.ro/elena_trifan_1468678906.html [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
care cere un om pe care să-l înghită. În timpul nopții aceleia crăiasa apelor se plimba pe valuri [...] așteptându-și prada.” Un pescar mărturisește că într-o primăvară topirea bruscă a ghețurilor a provocat un zăpor foarte puternic precedat de „vuietul acela de neexprimat, uriaș, de parcă toată delta, toată noaptea gemea. Și mi se părea că deslușesc în acest vuiet cosmic o voce .” Un tânăr se prăbușește în apă unde o întâlnește pe crăiasa apelor ce se afla într-un car
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 by http://confluente.ro/elena_trifan_1468678906.html [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
-și prada.” Un pescar mărturisește că într-o primăvară topirea bruscă a ghețurilor a provocat un zăpor foarte puternic precedat de „vuietul acela de neexprimat, uriaș, de parcă toată delta, toată noaptea gemea. Și mi se părea că deslușesc în acest vuiet cosmic o voce .” Un tânăr se prăbușește în apă unde o întâlnește pe crăiasa apelor ce se afla într-un car fermecat: „Era făcut dintr-o uriașă frunză de nufăr încărcat cu flori de deltă și trasă de patru moruni
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 by http://confluente.ro/elena_trifan_1468678906.html [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
la limita dintre viață și moarte. Tot timpul aiurase ceva despre Crăiasa apelor, despre Radu și o crăpoaică. Și totuși el este convins că a fost în lumea apelor și aduce drept argument semnul dintre sprâncene, iar de câte ori se aude vuietul apelor simte durere în frunte și un dor nemărginit de a se întoarce la Crăiasa apelor. În sprijinul ideii de autenticitate a trăirilor vine și faptul că naratorul întâmplărilor a fost și protagonistul lor. Tot motivul sirenei se află și
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 by http://confluente.ro/elena_trifan_1468678906.html [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
06 mai 2012 Toate Articolele Autorului Beatitudine Binecuvântate, eterne anotimpuri! Sinteze miraculoase de culori Lire izbăvitoare de suspinuri Inepuizabile, nostalgice așteptări E zvon sedus de împrimăvărare Încununat de ciripit corupt Ce urcă în amețitoare Zăpezi de cântec neîntrerupt. Este un vuiet de verde abil Ce cutremură liniștea somnoroasă E un tărâm de speranță, un tril De dimineață aurie, luminoasă. E inundație de alb, de argint În ramurile de soare înfometate Care în țipăt de patimi sclipind Se leagănă lin, neînduplecate. Este
BEATITUDINE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 by http://confluente.ro/Beatitudine_elena_armenescu_1336308938.html [Corola-blog/BlogPost/357904_a_359233]
-
și apucându-se din nou de lucru. Ăluia îi fu de ajuns gestul omului ca să ia foc. Începu să zvârle amarnic cu sudalme. Gealații îi țineau isonul în nechezatul cailor zmuciți în turbare... O luară din loc apoi, tot în vuiet și colb, lăsând în urmă-le zvoana amenințării ,,...să pleci până la apus!”. Veni și vremea prânzului. Omul era negru la față și-n suflet. Mâncă. Mulțumi Domnului. Udă copăcelul, părându-i-se că aude bombăneala femeii sale, își plimbă privirea
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1407004320.html [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
ca un limb mișcător atârnând din plafon, mă uimește că nu m-a izbit, ating în viteză pereții, pe degete, în palme și pe corp, la locul de contact, simt un lichid vâscos, sunt absorbit de un tunel elastic, inelar, vuietul șuierător se amplifică, cad în gol, mă izbesc, un miros insuportabil ca de intestin în putrefacție, tubul prin care sunt aspirat devine tot mai strâmt, ca un lumen care se strânge, mă simt imobilizat, mă zbat să mă desprind din
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Aer_proza_scurta.html [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
ca mătasea mângâiate de aripile nevăzute ale zefirului într-un voluptuos și lung sărut de ape în care femeile își înmoaie glesnele de bronz sânii și umerii într-un iordan binefăcător botezându-se a doua oară se-aud harfe ciudate vuiet de ape cerul prădat de cântecele gâzelor care au luat în stăpânire cosmosul și-l descîntă mângâindu-l o evadare triumfală a vieții ca un puls al naturii spre reverie tot mai vale e pe vale și pădurile foșnesc a
REÎMPRIMĂVĂRARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 by http://confluente.ro/Reimprimavarare_ion_ionescu_bucovu_1392474925.html [Corola-blog/BlogPost/342085_a_343414]
-
timpul în loc să învățăm. Dar să lăsăm fotbalul deoparte pentru altă povestire deoarece, mai presus de plăcerea miuțelor, era cea a pescuitului. Ieșeam flămânzi de la școală dar, în drumul nostru spre casă era răul satului, care curgea la vale cu un vuiet ca de simfonie adormitoare. Trecând pe lângă râu și privind în apă, deodată ți se părea că, aproape de mal, mijește un păstrăv. La așa ceva nu putea rezista niciun copil. Lăsam ghiozdanul cu cărțile pe mal, suflecam pantalonii de școlar până mai
PĂSTRĂVUL MEU de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1403762513.html [Corola-blog/BlogPost/371070_a_372399]
-
adăposteau Bulgari opalescenți prin care lumina pictă Umbre răsfrânte în adânc. O! fluviu despletit Care înconjori toată țara Havilla, Prin apele tale zglobii Înnoată pești șăgalnici Care sar curcubeul Cel care arcuiește lumină. Fără număr erau turmele Ce coborau cu vuiet la vale Pe sub bolti săpate în cetini Buciumul cerbilor vestea Eternă dimineață. Pe nesfîrșita catifea a serilor Stelele țintuiau apusul Pe acolo vulcanii erupeau viță-de-vie Și în struguri răbufneau. Iar vinul curgea că dintr-o coasta împunsa Aici ploile erau
VIŢA-DE-VIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihai_condur_1475303398.html [Corola-blog/BlogPost/380849_a_382178]
-
dalie roșie care înflorise mare în fața casei”, iar la Kyoto admirase “cameliile în plină floare”), cât și în stare de trezie (întins în pat lângă trupurile fetelor adormite, Eguchi aude zgomotul valurilor din apropiere ca venind de departe), în romanul Vuietul muntelui natura este o însoțitoare permanentă, cel puțin pentru bătrânul Ogata Shingo, prin florile de cireș (“Shingo contempla cireșii înfloriți din grădină”), prin crinii negri pe care Kikuko, nora lui Shingo, îi aranjează în vază, prin copacul din vechiul parc
YASUNARI KAWABATA ŞI DRUMUL PROZEI SALE DE LA MODERNISM LA CLASICISM de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/George_petrovai_yasunari_kawabata_si_george_petrovai_1353829803.html [Corola-blog/BlogPost/351195_a_352524]
-
nora lui Shingo, îi aranjează în vază, prin copacul din vechiul parc imperial “spre care Shingo se simți atras”, prin murmurul valurilor și conturul arborilor care “desenau în aer mici munți” în nopțile cu lună plină, dar mai ales prin vuietul micului munte, de fapt “o colină ce pornea din curtea casei”. În Autobiografie literară, Kawabata prezintă viața ca “un vânt și un curent al apei pe care plutim”. În consecință, completează Stanca Cionca, “evenimentele se succed molcom în povestirile sale
YASUNARI KAWABATA ŞI DRUMUL PROZEI SALE DE LA MODERNISM LA CLASICISM de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/George_petrovai_yasunari_kawabata_si_george_petrovai_1353829803.html [Corola-blog/BlogPost/351195_a_352524]
-
personajele feminine. Dar nu fragilitatea singură, ci asociată fie cu tandrețea, așa ca în cazul doamnei Ōta, unul din cele mai reușite personaje feminine ale scriitorului, fie asociată cu nevinovăția și o nemărginită capacitate de îndurare, amestec din care în Vuietul muntelui se conturează modesta și preasupusa Kikuko, cea care aduce cu sine o adiere de poezie și prospețime în acest roman al totalei nerealizări. Având parfumul și strălucirea zâmbitoare a unei flori, iată motivul pentru care sensibilul Shingo își iubește
YASUNARI KAWABATA ŞI DRUMUL PROZEI SALE DE LA MODERNISM LA CLASICISM de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/George_petrovai_yasunari_kawabata_si_george_petrovai_1353829803.html [Corola-blog/BlogPost/351195_a_352524]
-
moarte, ba la sinucidere, mai ales când în dimineața de după ultima noapte petrecută la pensiune, el descoperă că una din cele două frumoase murise în somn, moarte care vine după aceea a unui bătrân client. --------------------------------------- Bibliografie: 1.Kawabata, Yasunari - Sembazuru●Vuietul muntelui, Editura Minerva, București, 1973 2.Kawabata, Yasunari - Frumoasele adormite, Editura Humanitas, București, 2009 3.Șōnagon, Sei - Însemnări de căpătâi, Editura Univers, București, 1977 George Petrovai Sighetul Marmației noiembrie 2012 Referință Bibliografică: George PETROVAI - YASUNARI KAWABATA ȘI DRUMUL PROZEI SALE
YASUNARI KAWABATA ŞI DRUMUL PROZEI SALE DE LA MODERNISM LA CLASICISM de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/George_petrovai_yasunari_kawabata_si_george_petrovai_1353829803.html [Corola-blog/BlogPost/351195_a_352524]
-
vas de croazieră. Printr-un hublou se vede oceanul nesfârșit. Dreptaciul îngenunchiază, se închină cu mâna pe care o are la Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, așezată în partea dreaptă. În surdină se aude un cântec bisericesc, împletindu-se cu vuietul valurilor. Se roagă.) Dreptaciul: - Îți mulțumesc Doamne că mi-ai lăsat mâna dreaptă. Să pot a mă închina în fața icoanelor tale. Se închină). Bun ai fost și ești cu mine. M-ai învățat să seamăn grâul, să îngrijesc recolta, să
PIESĂ DE TEATRU ÎNTR-UN ACT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1455017826.html [Corola-blog/BlogPost/340580_a_341909]
-
comun în această privință. În ciuda faptului că nici percepția tuturor nu sesizează adevărul din unele fenomene și lucruri, ci în raport cu exprimarea sensitivă și optică a acestora, fiindcă nu xistă deosebire în aplicarea percepției în existență. (După o pauză. Se aude vuietul oceanului de parcă ar fi o muzică interstelară.) - Doamne am început să gândesc cu glas tare și singur. S-au vorbesc cu Tine!? Grea este și călătoria aceasta. Grea este și despărțirea de patrie. Dar Dumnezeu când a creat Pământul nu
PIESĂ DE TEATRU ÎNTR-UN ACT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1455017826.html [Corola-blog/BlogPost/340580_a_341909]
-
cele din urmă descoperi o potecuță pe care pășeși atent la tot ce se întâmplă în jurul său. Se depărtă de puhoiul de apă și desluși trilul păsărelelor care nici nu se sinchisiră de prezența sa. În urechi îi persista acel vuiet continuu și armonios produs de micile cascade. Simți în păr și pe obraji adierea răcoroasă a vântului ce-i revigoră forțele. Mergea pe firul apei, iar după câțiva zeci de metri se împotmoli în iureșul cascadelor care erau din ce în ce mai înalte
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Comoara_blestemata_ion_nalbitoru_1385371298.html [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
doar noi , Rătăcind haotic prin destinul Dintre uitările îmbibate cu ploi .... Am plecat din așteptările În care existăm visând , Când semănai furtună - n tăcerile Ce-au țâșnit cu primul tău gând .... Am plecat din cuvintele ce împletesc Strigătele mute cu vuietul uitărilor , Din ochiul amintirilor încă te privesc Cum îmi frângi zborul aripilor.... gabrielaenerusu Citește mai mult Am plecatAm plecat din timpulIn care am fi existat doar noi ,Rătăcind haotic prin destinulDintre uitările îmbibate cu ploi .... Am plecat din asteptarileIn care
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/gabriela_rusu/canal [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
care am fi existat doar noi ,Rătăcind haotic prin destinulDintre uitările îmbibate cu ploi .... Am plecat din asteptarileIn care existăm visând ,Cănd semănai furtună - n tacerileCe-au țâșnit cu primul tău gând .... Am plecat din cuvintele ce impletescStrigatele mute cu vuietul uitărilor ,Din ochiul amintirilor încă te privescCum îmi frângi zborul aripilor....gabrielaenerusu... IX. ADUNA-MA LA PIEPTUL TĂU, de Gabriela Rusu, publicat în Ediția nr. 2214 din 22 ianuarie 2017. Aduna-ma la pieptul tău Aduna-ma la pieptul tău
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/gabriela_rusu/canal [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
alunecă-n noapte pe pleoapa-mi de os se-ntoarce-ntre ciuturi pe câmpu-i mănos i-i jilț vizuina ori slobod pripas? înmugure fuga-n colind părinții mei albi, nestinși fără glas vă văd câteodată venind și tresar- e-un vuiet surd pe la porți ca o rugă ciuta gonind vânătoru-și alungă... Referință Bibliografică: Vânătoare inversă / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 242, Anul I, 30 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate
VÂNĂTOARE INVERSĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 by http://confluente.ro/Vanatoare_inversa.html [Corola-blog/BlogPost/361414_a_362743]
-
ochi și o viziune de dincolo de trup și timp, de dincolo de bine și de rău, de dincolo-i spațiu ne privește distorsionând metalul și timpul. Este, dacă dorim, o călătorie în zona crepusculară drept un indiciu. Mă cheamă strămoșii cu vuiet de val Tunând îndelung. ... . Povestiri doar cu început sau cu carte ce nu se poate scrie singură. Opiniile criticilor noștri converg către ideea că se scrie tot mai puțină proză dar și mai puțină proză scurtă ... de calitate. Scriitorul, copilul
FEMEIA CU LUNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Femeia_cu_luna_0.html [Corola-blog/BlogPost/359528_a_360857]
-
frumusețe, câtă sălbăticie și măreție totodată, este pe mare. Ca într-un vis. Cum am putut visa ceva ce nu am văzut niciodată”. Valurile erau imense. Veneau val după val, precum companiile unei armate pornită la atac. Se auzea un vuiet precum urletul puternic al oștirii în plin atac, când valurile se spărgeau de digurile ce protejau petecul de nisip al plajei. Tone de apă treceau peste stabilopozi, Împrăștiindu-se pe platforma digului. Razele soarelui, ce se strecurau timide printre norii
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 by http://confluente.ro/Furtuna_0_1_2.html [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]