2,178 matches
-
aflat acum în Orașul Luminilor, Paris -, se uita neîncrezătoare la babalâc și spuse: Am să aflu imediat! Și se apropie de fiecare momâie privind-o îndeaproape în ochi, ca atunci când te uiți într-o casă prin ferestre, de afară. După ce zăbovi timp de un ceas pe la fiecare, se rezemă obosită de tocul ușii și, lăsându-și trupul înnobilat cu mătăsurile pure să se scurgă pe podea, spuse: N-am văzut nimic. Ăștia sunt morți, nu respiră! Sunt trupurile lor astrale, Mioara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
orgasm matern pe care nu l-aș putea niciodată imita, și cu atât mai puțin să-l simt. Însă trebuia neapărat să răspund, și-atunci ziceam „e frumos”, pe deplin conștient că eram complet pe dinafară, mai cu seamă când zăboveam în fața reconstituirilor de sacrificii umane. Cu toate acestea, părinții mei păreau încântați de opinia mea. Am conchis că gândeau la fel și că nu aveau bun-gust. În muzee domnea un miros de mumie. Chiar în absența cadavrelor, lucru rar prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
siguranță, pregătindu-se să coboare. Sînteți sigur că v-au recunoscut? întreabă Sena trăgînd frîna de mînă. — în situații de-astea, zice domnul Președinte, nu ți se dă prea mult timp de gîndire. — Sper că n-aveți de gînd să zăboviți prea mult pe-aici, își plimbă Sena privirea de-a lungul și de-a latul clădirii Ministerului Apărării. — Numai cît este nevoie, îl anunță domnul Președinte. Sau te grăbești undeva? Ai cumva altceva mai bun de făcut? — Deocamdată nu, zice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se mai poate ține, că o să facă pe el dacă o să mai dureze mult. A pornit șontîc-șontîc tîrîndu-și piciorul, a deschis fără nici o problemă ușa closetului și a intrat. Problema care ne-a îngrijorat pe toți a fost că a zăbovit prea mult înăuntru. I-o fi venind mai greu ca de obicei să se dezbrace, s-a gîndit Broscoiul, îl incomodează ghipsul, nu-și poate lăsa pantalonii pe vine cum trebuie, nu se poate așeza bine pe colacul veceului, ne-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cîte vreun număr dintr un ziar pe care îl avea în plus, fie cu știri, fie cu scandaluri mondene. În schimb, Angelina simțea de fiecare dată nevoia să se revanșeze cu ceva. Cînd Poștășică era grăbit și nu putea să zăbovească mai mult îi făcea în viteză măcar un ceai sau o cafea fierbinte. Dacă nu erau presați de timp, nu stătea pe gînduri să pună mîna pe telefon și să comande de mîncare ori la restaurantul Melodia de vizavi, ori
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pînă să nu mai știe de el. — Nu e bine să subabreciezi pe nimeni, încercă Timișoara să-i atragă atenția, și băiețașii ăștia fac parte din sistem. — Halal sistem, spuse Poștășică, dar hai să n-o mai lungim, că am zăbovit destul. Mă așteaptă clientela cu vești proaspete. — Poate că pînă la urmă dacă totul o să iasă bine te răzgîndești și tu, spuse Timișoara, făcîndu-i loc să iasă. Măcar de dragul meseriei. Deocamdată rămîne cum am stabilit, spuse Poștașul, pășind în stradă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
amfibiu făcut bucăți, cu turela așezată deoparte, plăcile blindate frontale scoase și ele, încît puteai să vezi fără nici o problemă înăuntru în camera de conducere, din care se ițeau mulțimea de pedale, manete și robineți. N-ai timp să mai zăbovești pentru că trebuie să te orientezi cît mai rapid cu putință. Dacă te afli în fața punctului de întreținere tehnică, înseamnă că înaintea ta de cealaltă parte a aleii ai rampa de spălare, rezervorul de apă și stația de pompare. Spre stînga
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
râgâie; scapă pârțuri; le stâlcește în pâlnia spațiului dintre trompele uterine; pot să-mi închipui orice. Nimeni nu cumpără scornirile mele și n-are ce face cu astfel de născociri. Mi se va întoarce spatele. Mi se va zice că - zăbovind suspendat deasupra putorii - eu însumi încep să put de neadevărul de fragilitatea de lipsa de interes a viziunilor“ etc. etc. Ar fi o greșeală să considerăm publicarea unei asemenea cărți o impietate față de ideea de mamă. Nu așa trebuie pusă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a făcut viroză?! „Virgil Diaconu își scrie poemele ca și când s ar opri timpul și versurile sale vor rămâne dincolo de perdele.“ Care perdele?! „Angela Macarie vine cu acest volum cum vine o rândunică în primele zile ale primăverii și fără să zăbovească prea multă vreme caută o streașină de casă...“ În realitate, poeta menționată nu are nimic de rândunică. Ea recurge la titluri de genul Sinestezii, Emanații elegiace, Devoțiuni native, care numai a ciripit nu seamănă. „Poezia doamnei Doina Vodă este alcătuită
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Moșu’ a fost cel dintîi care, Într-o vacanță, a băgat de seamă că-mi slăbise vederea. M-o fi urmărit la joacă și o fi Înțeles că nu mă mișc cu aceeași siguranță, cu aceeași sprinteneală ca Înainte, că zăbovesc cercetînd În jur, că mă Împiedic. Mi-a pus În față un ziar ca să-i citesc din el. Literele obișnuite din corpul articolelor Îmi scăpau. Abia am putut să-i descifrez un titlu, pesemne al rubricii de reportaje, n-am
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
gratiile Cortinei de Fier și a aterizat În cele din urmă În Statele Unite. Acolo, alte cortine, alte fierătanii, alte straturi de rugină. A supraviețuit, Încropindu-și mici trupe de jazz și de café-concert prin mai toate statele. Mai mult a zăbovit În California și-n Illinois. Îmi mărturisea că, din toată America, cel mai bine se simțise la Chicago, nu numai datorită culturii jazz sănătoase a publicului, ci și din pricina unui loc mai aparte unde muzicienii, după ce cîntau la concerte contractate
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
bandajat pe celălalt la repezeală cum a putut, l-a cărat În cîrcă pînă jos și l-a depus În casa unui țăran din vecinătate, ca Îndată să se grăbească și el pe urmele camarazilor săi. Contingentele românești n-au zăbovit mult la Pișcari, văzîndu-și mai departe de front În Ungaria, iar soldatul rănit a murit după cîteva zile. Nu mai apucase să rostească vreun cuvînt coerent, acte asupra lui nu s-au găsit, iar de la ofițerii trupei, sătenii nu-i
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
bălai și gros, puternic ca un taur, ajutor potrivit la scosul căruței sau al saniei din cîte o capcană ori la oblojitul cailor, dacă se Întîmpla să se rănească vreunul. Se Întorceau Într-un octombrie de la stația de poștă unde zăboviseră mai mult din pricina nevoii de a Înlocui un cal cu unul de Împrumut și a-l lăsa pe cel beteag În grija unui om priceput pînă la următoarea lor misiune. Îi prinsese Întunericul pe drumul spre casă. După cîteva pahare
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
înțelegere deopotrivă istorică și teologică fondul patristic al gândirii lui Dumitru Stăniloae, pornind de la traducerile, introducerile, lucrările și câteva dintre mărturisirile sale. Într-o primă parte, voi trece în revistă autorii foarte vechi de care s-a ocupat. Apoi, voi zăbovi asupra a patru „segmente” patristice dragi inimii sale: Filocalia; Pseudo-Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul și Grigore Palamas. În final, aș dori să punctez idiosincraziile și „scăpările” sale voluntare sau involuntare. Într-un interviu din anul 1989, publicat într-o revistă italiană
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
iar el să aibă o droaie de frați mai mici ca să aibă cu cine se juca: "voi sunteți prea mari pentru asta", ne spunea râzând (dar noi știam la ce se gândea) și, iată, venise pe neașteptate Ziua. N-a zăbovit mult. Când a ieșit, purta la gât crucea bunicului. O cruce simplă, de lemn, înnegrită și ca vai de lume de veche ce era... Crucea era transmisă odată cu secretul, doar șnurul se schimba de fiecare dată, după voia stăpânului. Stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vedeam și pe Maria, mi-era bine, cald, nu mai aveam greutatea aceea în piept, eram cu adevărat fericit... aș fi fost fericit pe deplin dacă n-ar fi fost atâta jale în casă. Veniseră și vecinii... dar n-am zăbovit mult să mă uit la ei. În jurul meu era lumină și cald și primăvară și ce voce caldă avea El... Ei da, L-am văzut pe El, prietenul nostru... Eu nu fusesem atunci când îi povestea Mariei iar Marta căuta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
aspru, ars de soare și de vânt... cine știe, poate că o să mă ierte... După un timp, a continuat: De aceea străinii de acolo își spuneau unii altora : Pacea Lui Cristos să fie cu tine. M-a mângâiat și a zăbovit o clipă cu mâna pe creștet: Da, pentru ca să fii cu adevărat Liber, în bucuria și iubirea Tatălui, Pacea Lui Christos să fie cu tine ! * ...Nici nu mai știu cum a trecut ziua aceea... Parcă zburam. Mă uitam la pescăruși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să-l rugăm pe Cel de Sus să ne țină sănătoși - a răspuns Gruia. ― Dacă așa stau lucrurile, nu avem decât să-i așteptăm pe musafiri... ― Ar mai fi ceva, iubiților - a intervenit Petrică. ― Te ascultăm. ― Spuneți-mi dacă mai zăbovește vreun birjar prin Piața Unirii? Așa, la vreme de seară? ― Din câte știu eu, Își mai duc veacul vreo câțiva, dar prea puțin Întrebați. Dar care ar fi nevoia ta de birjă? - a Întrebat profesorul. ― Păi, să-i plimbăm pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
trapul Întins al calului. Gruia a urmărit pasul Ducipalului... I-a plăcut. A alergat spre locul unde s-a oprit birja. ― Bună seara, stimate domn. Unde doriți să vă duc? - l-a Întâmpinat birjarul. ― Bună seara. V-aș ruga să zăboviți câteva minute, până sosește trenul de Dorohoi. Atunci vom pleca spre Sărărie. ― În Sărărie mergem, stimate domn, dar... ― ??? ― Un aconto... ― Cât ar trebui? ― Vreo zece lei... Gruia i-a oferit banii ceruți și a alergat pe peron. Chiar În acea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de atâtea ori la <Hanul din Buciumă. Acolo, În foișorul unde dormea de multe ori pe un braț de fân proaspăt cosit, acolo și-a Încărcat sufletul cu tot ce spune În <Sara pe deală” - gândea Gruia. „Cu ce ocazie zăbovea Eminescu nopțile la Hanul din Bucium, vecine?” - l-a atacat gândul de veghe. „O urma pe Veronica, al cărei soț, Ștefan Micle, era prieten și coleg cu profesorul universitar C.V. Ionescu, proprietarul hanului”. „Asta ar Însemna că, În cerdacul Bojdeucii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să-i dai acum și zestre!... Atunci rămâi sănătos, cuscre, că eu am plecat, am treabă!... vesti grăbit Grigore Gospodin și ieși afară din curte. Amintindu-și în ultima clipă că îi promisese mai demult cuscrului său niște bani, mai zăbovi câteva clipe ca să-i spună că putea veni pe la el pe acasă peste vreo săptămână, fiindcă avea de gând să-i dea ceva parale cu împrumut. Stelian îi mulțumi din nou și îl refuză, motivând că acum, când își recăpătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aflată la îndemână, și-l goli repede, dintr-o singură înghițitură. Ei, să ne fie de bine! plescăi satisfăcut poștașul, săltându-și tolba la spinare și pregătindu-se s-o ia din loc. Stelian însă îi făcu semn să mai zăbovească puțin. Vreau să te-ntreb ceva, îi ceru el, că dumneata trebuie să știi... Pentru cine trag clopotele de la biserică? Nu cumva... Poștașul se arătă surprins de întrebare și zâmbi pe sub mustață, înveselit că tocmai el, domnul Stelică, cel atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care răsună în văzduhul nopții, stârnind și câinii de prin curțile vecine. Hai, bade Vasile, ieși afară, că ți-a venit nepotul!... Ușa căsuței se crăpă cu un scârțâit stins și din dosul ei se ivi umbra unui bătrân, care zăbovi puțin în prag, încercând să deslușească cine era la poartă. Tu ești, mă, Petre? întrebă, cu o voce răgușită, stăpânul casei, părând să se dumirească. Apucând un toiag sprijinit lângă ușa casei, el deschise ușița cerdacului și coborî încet în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
salcâmilor și al mărăcinișurilor uscate, care se înșiruiau în dreapta podețului, ducând cine știe unde, nu răzbătea nici un zgomot de roți de căruță și nu se vedea nimic care să arate că badea Petre o apucase într-adevăr pe acolo. Buimăcit, Culae mai zăbovi o vreme, cercetând cu îndărătnicie locurile, fără să vadă nimic altceva decât izlazul pustiu, presărat cu mușuroaie de cârtițe și cu tufe uscate, rămase din toamna trecută. Apoi el își duse mâinile pâlnie la gură și hăuli prelung, ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
curând, îl îmbrățișă și îl sărută frățește pe oibraji, apoi se grăbi să plece, fiindcă începuse să se însereze. Ajunse înapoi acasă noaptea târziu frânt de oboseală, dar mulțumit că se descurcase cu bine. Înainte de a intra în casă, mai zăbovi puțin în curte, ca să fumeze o țigară, cu ochii la cerul cerul plin de stele. Mare parte din acea iarnă trecuse fără nămeți, fără mari geruri și fără probleme deosebite. Nu era chiar așa de rău! 7 De aceea, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]