596 matches
-
ferestrele aflate la înălțimea trotuarului, v-am văzut râzând, sărutându-vă, stingând mucurile în scrumieră. Eram un bărbat de cincizeci și cinci de ani, elegant și singur, care se plimba noaptea, iar voi erați acolo jos, dincolo de ferestruicile acelea cu zăbrele, unde câinii se opresc să amușine, erați atât de tineri, atât de uniți. Sunteți frumoși, Angela, vroiam să ți-o spun. Foarte frumoși. V-am pândit, aproape rușinându-mă, cu aceeași curiozitate cu care un bătrân ar privi un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lumină. Și, în lumina aceea puțină a lumânării, mă privea cum mănânc. Cu brațele încrucișate, ca o iubire în noapte. Mă oprisem acolo, pe porțiunea de asfalt stropit cu nisip, dincolo de un șir de oleandri. Priveam poarta întredeschisă, și printre zăbrelele ei, casa. Acoperișul de ardezie și pereții foarte albi, fosforescenți în claritatea luminii abia născute. Nu intrasem în casă, rămăsesem în mașină, să mă pătrundă umezeala. Trecuse o bucată de timp, nu știu cât de lungă, în care poate adormisem. Mașina Elsei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o alta, de care nici nu auzise. — Te face să te întrebi pentru ce am luptat în război, a spus Harry într-o seară în timp ce mergeam pe Fulton Street. Vântul tăios bătea dinspre East River și ne lovea cu putere. Zăbrelele de fier zăngăneau la ferestrele magazinelor închise. Un brad de Crăciun uscat se înălța dintr-un tomberon. Ce vrei să spui? — Vreau să spun că am trimis milioane de băieți acolo ca să îl bată pe Hitler, dar nimeni nu ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fiicei mele m-a țintuit lângă pătuț ca o forță a gravitației. Am stat și m-am uitat câteva minute la ea. În cele din urmă, am tras balansoarul lângă pătuț, m-am așezat și mi-am strecurat mâna printre zăbrele. Pielea ei trebuia să fie atât de caldă? Și-a tras piciorușele spre piept. A plescăit. Mânuța ei s-a strâns în jurul degetului meu. Ar fi putut la fel de bine să răsucească o cheie în ușa odăii. Nu puteam părăsi camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și educația unitară a celor care nu s-au născut încă, va stârpi din suflete buruiana răului, crescută în fiecare dintre noi din sămânța nedreptății. - Bravo! întrerupse încântat piticul dinlăuntrul meu și recăzu să adoarmă iar, cu căpățâna rezemată pe zăbrelele coastelor mele. Până atunci, cugetai întunecat, vom crăpa ca ploșnițele, înăbușiți de gaze, contaminați de ciumă. În orașele cu hecatombe de cadavre, moartea obosită, dominând din înălțimea stârvurilor împuțite, va rânji, trecând prin coasă caravanele de șobolani înspăimântați de uraganul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
uscate au primit strânse, ușoara mușcătură a gurii mele dornice, și ceafa i-a scârțâit feciorelnic. În clipa aceea sub sânul ei micuț și pe deplin rotund, părea că o pasăre abia prinsă își izbea ciocul, înnebunită de spaimă, de zăbrelele unei colivii, cu sălbatic dor de ducă. Câteva zile mai târziu, ne-am despărțit. La gară, în fața vagonului cu care Bianca și Maria se înapoiau spre Triest, mă uitam neconsolat la amândouă, fără să le pot deosebi, așa cum ele salutau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a mai văzut vreodată. Accentul l-a așezat ca o mînă Răzvan Dumitrescu la SOTI pe ceea ce s-ar putea numi sperietură. „Veți vedea acum niște imagini cutremurătoare.” În imaginile cutremurătoare se vedea un bărbat care se hîțÎna, după niște zăbrele. Avea și căciuliță. Nu era opozant. Era un simplu nebun. Și toate astea atunci cînd, În mod cît de cît normal, ar fi trebuit prezentat măcar un singur om internat abuziv prin clinicile de psihiatrie. Dară nu, acestor redactori scoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Îi Întîmpină și Îi conduse În mare viteză pe autostrada Pomona. Jumătate din magistrală era pe piloni: puteai vedea șinele traseului California Central, cu un singur tren gonind spre nord, un mărfar, Al treilea vagon era cu deținuți - ferestre cu zăbrele, uși Întărite cu bare de oțel. Străzi În jurul Fontanei - pînă la dealurile care se Învecinau cu calea ferată - și o mică armată În așteptare. Nouă mașini de patrulare, șaisprezece oameni cu măști de gaze și aruncătoare de gaz. Pe Înălțimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
a fost prea rău, nu e cum vezi prin filme. Am dormit Într‑o cameră Împreună cu altă fată, absolut neagresivă, care fusese arestată pentru ceva la fel de stupid. Gardienii au fost foarte drăguți - n‑a fost mare lucru. N‑am avut zăbrele sau alte chestii de‑astea. A râs, dar râsul ei mi s‑a părut forțat. Am digerat toate astea câteva momente și am Încercat să mă Împac cu imaginea micuței hippie Lily, Încolțită Într‑o celulă Îmbâcsită de urină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Richard tresărind. Deci, unde a ascuns Paula porcăria aia de sită? Richard pare dintr-odată mai bătrân. Linia Încruntată dintre sprâncenele soțului meu, cândva un semn de exclamare amuzat, s-a adâncit și s-a transformat Într-o ușă cu zăbrele fără ca eu să observ. Minunatul și glumețul meu Richard, care mă privea cândva așa cum Dennis Quaid o privea pe Ellen Barkin În Polițiști corupți, iar acum, după 13 ani de parteneriat caracterizat de egalitate și sprijin reciproc, mă privește așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
răspund. Uite, tot vorbind, am ajuns la școală. Nu ești prea încântat, te simt. Nici nu mă mir! Cum ar pu tea să se armonizeze mintea ta liberă, de artist, cu această clădire posomorâtă, cu gratii la ferestre, ca niște zăbrele de închisoare? Dar asta-i școala mea. Mult beton, puțină culoare. Aici îmi pe trec eu jumătate din viață. în uniforma asta searbădă, cu bentița pe cap. Halal moacă de scriitoare, ce să zic! Aici totul se reînchide în matcă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mă atinge atinge și carnea mea sângerândă, cu inima mea neliniștită și sufletul meu neclar, și mintea mea scormonitoare. Nu pot vedea bine în afa ră pentru că ochii mei văd înăuntru, iar când privesc dinăuntru în afară văd doar prin zăbrelele făcute din inimă, și suflet, și minte. în aceste zece interminabile zile care au trecut de la olimpiadă, pe lângă faptul că am așteptat un semn de la Eduard și pe lângă anosta - dar asidua - mea viață școlărească, am mai făcut ceva: i-am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
demult, în podul palmei, să înceapă lucrul la morișca lui de vânt. Vorbele, fără noimă, ale lui Iov i-au intrat pe o ureche și-i ieșiră pe cealaltă. După ce mașina cea albă, ca laptele, s-a dus rânjind din zăbrelele-i argintii, el a uitat de străini. Trepădând pe trei picioare (înainta cu membrele inferioare zgârcite sub el, ca la cosaș, sprijinindu-se pieziș, pe mâna dreaptă, în care purta o mănușă de protecție, făcută din piele de vițel), s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să plătească pentru ceea ce a făcut. Unde am ajunge dacă fiecare ia legea în mână și o aplică după capul lui? Replicile se amestecă în țăcănitul continuu, ca rafalele unei mitraliere, al mașinii de scris. Obosit, locotenentul Răducu privește printre zăbrelele ferestrei mari din spatele locotenentului major, către foișorul de pază al unității, dar fără să-l vadă. "Mda, își spune în sinea lui, Armata Roșie eliberatoare știe să se folosească de legi așa cum un pește profită de munca târfelor lui. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mică, metalică, pe care o cimentaseră la rândul lor în perete. Urcai pe ea și pe urmă te sprijineai de barele proaspăt instalate; era chiar mai ușor, parcă pășeai pe trepte până jos. Gardul așa arată și astăzi, peticit cu zăbrelele alea de nezdruncinat. N-am pomenit de grădina de zarzavaturi: ea a dispărut prima, călcată-n picioare; a doua oară, când s-a replantat, s-au furat toate legumele. Uneori, epuizați de efortul depus pe traseu, muncitorii mai opreau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
minte subiectul? Dumneata n-ai vrut... — Dar cum să desenez și pe cine? Din subiect reiese că acest „cavaler sărman“ Viziera oțelită Nu și-o ridica defel 43. Atunci, ce fel de chip îmi putea ieși? Ce să desenezi, niște zăbrele? Un anonim? — Nu pricep despre ce zăbrele vorbești! se enervă generăleasa care începuse să înțeleagă prea bine în sinea ei cine este „cavalerul sărman“ desemnat de această expresie (probabil de mult stabilită). Dar cel mai mult o scotea din sărite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cum să desenez și pe cine? Din subiect reiese că acest „cavaler sărman“ Viziera oțelită Nu și-o ridica defel 43. Atunci, ce fel de chip îmi putea ieși? Ce să desenezi, niște zăbrele? Un anonim? — Nu pricep despre ce zăbrele vorbești! se enervă generăleasa care începuse să înțeleagă prea bine în sinea ei cine este „cavalerul sărman“ desemnat de această expresie (probabil de mult stabilită). Dar cel mai mult o scotea din sărite că și prințul Lev Nikolaevici se fâstâcise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
instituții-mamă; erau niște invitații pe care, nefiind un practicant al soluției Bukovski, le-am acceptat cu mare neplăcere. Și totuși, nu se poate face nimic, vom rămâne În continuare prizonierii adevărurilor fabricate cândva de Big Brother, În căsuța lui cu zăbrele la ferestre? Nu e cazul să fim atât de pesimiști, iar soluțiile există. Jandarmul trebuie lăsat la vatră sau trimis să caute infractori, În piață, iar arhivele, dacă nu li se poate garanta chiar un statut independent și un buget
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Iankilevski, Bulatov, Steinberg, Iakovlev, Neizvestnîi. Cântecul devine neoficial cu Galici, Okudjava, Vîsoțki. Teatrele Taganka și Sovremennik prezintă spectacole moderniste. în sfârșit, operele unor scriitori ca Soljenițîn, șalamov, Bradsky, Voinovici, Vladimov, Zinoviev, Axionov, Venedkit Erofeev își fac cu greu drum printre zăbrelele cenzurii, și mai multe dintre ele rămân interzise. Unii creatori își asumă imposibilitatea publicării sau expunerii operelor lor în URSS, preferând libertatea avantajelor bănești ori de statut. Operele lor literare circulă în samizdat sau sunt publicate în străinătate. Cât despre
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
nu ne încape nimic, gîndirea antropomorfă animal mecanicist, guri de aer de maimuță în boxa amorțitei ierne, la cușcă mai înfundată motivul nostru viața, Domnul ține partea cuștilor, între noi și închidere motiv decorativ floral maimuța, tălpile-n sus pe zăbrele / De-mi zîmbea-ntristat cu ele, cu toatele în matematica instinctul, etiologie este matematica, pe mitul eternei întoarceri, abstractizăm din instinct sinucigaș, puii nu-și dau rînd în cușcă, maturi, refuză meseria de la părinți, leul fătat alături are labele din față strîmbe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Nu putem încheia capitolul dedicat lui Radu Gyr fără a aminti una dintre cele mai cunoscute poezii ale sale, „As-noapte, Iisus”, poezie care a făcut înconjurul închisorilor din România, inclusiv a celor de femei: Unde ești, Doamne ? - am urlat la zăbrele. Din lună venea fum de cățui. M-am pipăit, și pe mâinile mele Am găsit urmele cuielor Lui... În această poezie s-au regăsit foarte mulți dintre cei întemnițați printr-un act de profundă nedreptate de către regimul comunist, care a
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
se schimbă: apare lefegiul, a cărui viață, mai precis leafă, e mai ieftină decât armura, mai ales că aceea Îl face pe luptătorul căzut de pe cal client sigur al rafinat de macabru denumitului „merçi dieu“, stiletului strecurat de adversar printre zăbrelele chivărei. Cam ce-au pățit cavalerii Apusului la Nicopole... Dar cei scăpați de acolo au aflat de la armurierul care le Îndrepta săbiile și platoșele, că loviturile le primiseră pe piept, nu pe picioare. Și renunță la oarece greutate păstrând doar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și constituții, precum cavalerul În armură. Și știi ce pățea acela, odată căzut de pe cal? Rămânea lat, dând din mâini și din picioare ca un gândac până ce turcul lăsa cangea cu care-l trăsese jos și-i strecura hamgerul printre zăbrelele vizierei... dacă nu-l vindea la târg. La Nicopole ori Varna s’au Îmbogățit... - Ce, voi n’aveți legi? - Ba da, dar ale noastre sunt nescrise, și tocmai de asta respectate cu strictețe. Natura, cea care le a dat, nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și în aceste vase de lemn băteau laptele ca să se aleagă untul. De asemnea erau niște coșuri împletite, tot vechi, care vor fi folosit la căratul anumitor alimente. Ne-am îndreptat spre camera craniilor. N-am putut privi decât printre zăbrelele ușii de la intrare. Nu-i plăcut să vezi așa ceva, dar interesant. Craniile îngrămădite unele peste altele, prăfuite de vreme și ele, erau mărturia unui trecut îndepărtat al vieții ascete a atâtor călugări. De ce sunt păstrate oare? Nu știu. Ar fi
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
către acesta să insufle și altora dorința de a visa, au aplicat pravila care nu cuprinde nimic despre vise. Căci pravila criminală, după cum știm, e încă nedesăvârșită! Dar, iată versurile poetului: O temniță-adâncă îmi e locuința. Prin dese, prin negre zăbrele de fier, O rază pierdută îmi spune ființa Cerescului soare, seninului cer. Și frigul mă-ngheață, e umed pământul; De ziduri, de lanțuri, eu sunt ocolit: Aici suferința așteaptă mormântul, Căci legile lumii așa au voit. Adus ca o crudă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]