866 matches
-
unii de alții, ca verigile unui lanț. „Se pare că merg Într-adevăr Înainte cu planul,“ conchise el, posomorându-se. Poate că șovăiala Îi provenea din sfială, dar nu se putea convinge că trebuia să devină un agitator brutal, care zăpăcea oamenii, stârnea tulburări și transforma orașul Într-un infern. Își pierduse tot respectul față de Koroku. Nu voia să-l servească pe Dosan și nici să aibă de-a face cu Yoshitatsu. Dacă avea să fie aliatul cuiva, atunci urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nerăbdător. Poruncile sale Îi iritau Întotdeauna pe vasali. Încercau să fie Înțelegători, dar, de cele mai multe ori, erau derutați, fiindcă tânărul lor stăpân era pus pe șotii și imprevizibil. O fire total opusă era Ichikawa Daisuke. Când impetuozitatea lui Nobunaga Îi zăpăcea pe vasalii săi, un singur cuvânt al lui Daisuke făcea ca soldații și caii să se alinieze ca straturile dintr-o orezărie. Pe chipul lui Nobunaga se așternu o expresie de satisfacție. Își Întoarse oamenii spre Castelul Nagoya și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
că a fost Învins de Groza n-o să-l Înveselească, remarcă cineva din suită. Temându-se de inevitabila sa proastă dispoziție alergară spre el, derutați. Unul dintre ei Îl ajunse pe Nobuga Înaintea celorlalți și, Îngenunchind În fața acestuia, care era zăpăcit, Îi oferi un polonic lăcuit pentru a bea apă. Doriți puțină apă, stăpâne? Era Tokichiro, recent avansat la rangul de purtător al sandalelor. Deși nu părea o slujbă prea importantă, a fi avansat din rândul slugilor În rândul ajutoarelor personale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pernei, cu sticla lăcuită de sake În fața lui, Tokichiro privea fix chipul lui Nene, atât de albă În lumina pâlpâitoare a lămpii. Când ochii ei se Îndreptară, pe neașteptate, În direcția lui, Își trecu o mână peste chip și spuse, zăpăcit: — Ei, am cam băut În seara asta. Roși, când Își dădu seama că era mult mai conștient de propria lui comportare decât Nene. Încă o dată Își spuse că, la sorocul cuvenit, chiar și el avea să se căsătorească. Iar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
să se ferească de lovitură, dar primul soldat Îl apucase de gleznă, Împiedicându-l să se miște destul de repede. Sabia celui de-al doilea soldat Îl despică pe Jinnai drept În două. — Stăpâne! Vă rugăm, plecați imediat! Oamenii noștri sunt zăpăciți și nu pot controla inamicul. O retragere e regretabilă, dar nu este decât temporară. Chipul soldatului era mânjit cu sânge. Celălalt, complet acoperit cu noroi, sări În picioare și amândoi Îl zoriră pe Yoshimoto să plece: — Acum! Repede! Stăpâne! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
privit În jur, mă aflam aici, În grupul Înălțimii Voastre. Tokichiro nu se osteni să-i chestioneze și pe ceilalți. Probabil unii din oamenii lui muriseră În luptă, iar alții de amestecaseră prin alte unități. Dar nu numai soldații se zăpăciseră În toiul bătăliei. Unitatea lui Tokichiro era despărțită de grosul armatei și de regimentul lui Mataemon și nu avea idee unde se afla. — Se pare că lupta s-a sfârșit, murmură el, În timp ce-și conducea oamenii Înapoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
-și ascuțeau atât auzul, cât și mintea, ar fi putut distinge sforăiturile lui Ieyasu, generalul Învins, care visa - Însăși inima acelei porți fără porți - În fort. Yamagata spuse: Cred că i-am urmărit așa de repede, iar inamicii s-au zăpăcit atât de tare, Încât n-au avut timp să Închidă poarta castelului și acum stau ascunși. Ar trebui să atacăm imediat. Nu, așteaptă, Îl Întrerupse Baba. Avea reputația de a fi unul dintre cei mai inteligenți tacticieni din armata lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
acum? — La Castelul Choteiken din Fuwa, unde am o rudă Îndepărtată. — Mă Întreb dacă Watanabe Tenzo s-a Întors, spuse Hideyoshi, Încercând să schimbe subiectul, dar Nobunaga era vulpoi bătrân și nu se lăsă amăgit. — Ce vorbești?! Vezi că te zăpăcești. Nu mi-ai spus chiar tu că Tenzo va veni abia peste trei zile? Hideyoshi se Înroși la față ca focul. Nobunaga părea mulțumit de acest lucru. Dorise să-l vadă arătând stânjenit și tulburat, o vreme. Nobunaga o invită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nu, am să le duc chiar eu, În dimineața asta. — Ce?! La urma urmei, Hideyoshi stârnise supărarea stăpânului său și ar fi trebuit să se căiască. În dimineața aceea, mama lui Începu să aibă Îndoieli În legătură cu el și, curând, se zăpăci aproape complet de Îngrijorare. — Stăpâne? Veniți? Hanbei sosise să-l grăbească pe Hideyoshi, care, În sfârșit, părăsi parcela cu vinete. După ce se terminară pregătirile de călătorie, Hideyoshi le ceru mesagerilor să-l Însoțească la Azuchi. Deodată, se opri. — O! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
fapt, nici chiar În familia lui Nobunaga nu era nimeni care să poată Înfrunta această atitudine. Dacă generalii veterani ca Shibata Katsuie și Nobumori surprindeau privirea furioasă a lui Nobunaga, păleau ca moartea. Oameni căliți, ca Niwa și Takigawa, se zăpăceau și Îngăimau scuze. Cu toată Înțelepciunea lui, Akechi Mitsuhide nu știa cum să-i facă față, și Întreaga afecțiune a lui Nobunaga nu-i folosea la nimic nici chiar lui Ranmaru. Dar modul lui Hideyoshi de a rezolva situațiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
adevărat. Neșovăitori la vârsta de cincisprezece ani, și mai neabătuți la nouăsprezece sau douăzeci, dar la patruzeci, Încep Încet să se destrame. Ei bine, atunci ce se Întâmplă cam pe la vârsta venerabilei bătrâneți? — Când ajungi la cincizeci-șaizeci de ani, ești zăpăcit de-a binelea. — Și la șaptezeci sau optzeci? — Atunci, Începi să uiți că ești zăpăcit. Râseră cu toții. Se părea că ospățul avea să dureze până seara, dar starea lui Katsutoyo se agrava. Subiectul de conversație se schimbă, iar Hideyoshi propuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
la patruzeci, Încep Încet să se destrame. Ei bine, atunci ce se Întâmplă cam pe la vârsta venerabilei bătrâneți? — Când ajungi la cincizeci-șaizeci de ani, ești zăpăcit de-a binelea. — Și la șaptezeci sau optzeci? — Atunci, Începi să uiți că ești zăpăcit. Râseră cu toții. Se părea că ospățul avea să dureze până seara, dar starea lui Katsutoyo se agrava. Subiectul de conversație se schimbă, iar Hideyoshi propuse să se mute În altă cameră. Fu chemat un medic. Acesta Îi dădu imediat lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
n-a fost o zi În anul acesta În care să nu mă fi gândit la dorința de a vă Întâlni. Înainte de toate, sunt extrem de mulțumit să văd că o duceți bine cu sănătatea. Ce spirit rău v-a putut zăpăci mințile, stăpâne, și ne-a Împins să ne luptăm Între noi? De azi Încolo, veți fi stăpânul meu, la fel ca Înainte. — Hideyoshi, te rog, ridică-te. Îmi piere graiul la vederea pocăinței tale. Amândoi am greșit. Dar, mai Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
contractul; cereri inutile, actul era în regulă și deja pus la loc sigur. Unchiul, simulând o uimire profundă, răspunde cu gravitate: "Eram cu adevărat de bună credință, nu știam că datorez o astfel de sumă; am fost întotdeauna atât de zăpăcit; și apoi această frumoasă copilă nu trebuia măritată?" "Pe naiba!" strigă nepotul păcălit și puse imediat să bată telegraful pentru a se plânge capului familiei. "Plătiți, răspunse augustul tată, și nu vă mai lăsați păcălit." Cât despre preafericiții soți, putem
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
într-un asemenea delicat domeniu, fapt ce provoacă prozatorului, bun cunoscător al situației grație perspectivei franco-române de care dispune, o iritare cu greu stăpînită: "Îmi pare rău, dar libertatea nu le-a ascuțit mintea conducătorilor culturii române. Dimpotrivă, i-a zăpăcit! și, vă rog să mă credeți, fac eforturi să rămîn în limitele politeții...". Nicolae Breban se referă la o criză a jurnalisticii care în loc de-a culturaliza, se străduiește, în mărginirea ei cu substrat pecuniar, a satisface gustul unui public
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
spiritului a căzut. Severitatea gestului pulvinar e drastică, în contrast cu aparenta lui grosolănie. Ca în orice ritual, la Junimea avem habotnici respectînd orbește ighemoniconul: ștersul Gheorghiu are scaunul lui inalienabil, și dacă un nou-venit i-l ocupă din neștiință, bigotul se zăpăcește, înroșindu- se de fîstîceală și dînd tîrcoale scaunului pînă cînd intrusul i-l eliberează. Scaunul obscurului Gheorghiu e, în mintea lui, lăcaș de strană. Mirmilik își roade mustața de încordare, Eminescu tace în prostație contemplativă, ambele atitudini trădînd intensitatea ritului
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]
-
în text ca o adolescentă slăbuță și sălbatică fascinată de rigoarea monahală adusă în casă de Josefina (Ardeau pădurile pe Tîmpa), liceană prietenă cu intransigentul Peter, vagabond însetat de cărți (Sieglinda), studentă îndrăgostită de bărbatul nepotrivit (Minunații cai verzi), soția-scriitoare zăpăcită în ziua premierei (Seara premierei), Domnița, femeia dezinhibată, inteligentă și spirituală ajunsă la sanatoriu cu soțul ei și fără scăpare. O altă recurență este preferința scenelor de festin: mesele milităroase în care copiii strigă "Gu-ten-Ap-pe-tit", mesele pline de povețe, cu
Dantelărie de cristal by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17175_a_18500]
-
înjură pe toate canalele mediatice? În sfîrșit, pentru a-ți apropia diaspora nu trebuie să le pretinzi oamenilor alt ajutor decît cel pe care ți-l pot da și nici să faci fel de fel de comitete care să-i zăpăcească sau să le provoace rîsul, ci să pui niște bani la bătaie pentru a-i sprijini cultural, pentru că de acest lucru au nevoie. Trebuie să fim foarte fericiți că românii s-au realizat ca indivizi în țările în care s-
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
fără să propună nimic, nu puțini s-au murdărit între ei mai rău chiar decît a izbutit să o facă fosta securitate. Diverși scriitori nu sînt străini de valurile de ură și intoleranță care s-au abătut asupra unei populații zăpăcite în primii ani postrevoluționari. Și nici de imaginea falsă pe care o are o parte din lume despre slujitorii acestei profesii. Nu trebuie să uităm faptul că, la un moment dat, în Parlament, erau peste treizeci de scriitori, dar nici unul
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
provocările tale un poem, o prietenie, o credință, textul ăsta fonfăit? "Realitatea era alta cu marionetele lui General Motors și Rațiunea pură. Cortizon și Dumnezeul care și-a luat zborul, cu Fanon cel viu, cu Kavafis, Yacine. Totul te-a zăpăcit în sfîrșit. Deșertul ardea, vapoarele duse-n larg, scufundate sub povara cenușii (în vreme ce tu ai dormit într-una), sprijinit de cărți, cu teatrul sub țeastă de aici pînă la Marea Neagră: nerepatriat, călătorit pietriș stupid în zori dus pe totdeauna la
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
între trei dame cam depășite de situație, poartă pe panglica pălăriei inscripția Le Formidable. Într-un accident pe nava cu pricina (ale cărui ecouri le prinde Ioana Pârvulescu din presa vremii), un elev-marinar își pierde capul. La propriu. Lui Goe, zăpăcit și îmbătat de perspectiva de-a ajunge repede om mare, îi zboară doar pălăria. Oricum, în sine călătoria cu trenul e asumarea unor peripeții, care par oarecare, însă sunt, pentru eroii lor, mai ceva ca o epopee. Amicul din C.F.R.
Lucruri nelalocul lor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2802_a_4127]
-
urmă văzui pe chipul lui semne de tulburare, sprâncenele îi tresăreau nervos... și nu-și găsea cuvintele, dar răspuns n-am primit. Sunetul unei sonerii, unul cu totul obișnuit, nu deosebit de tare. Nu știu de ce am tresărit. Profesorul D. se zăpăci și mă privi neputincios. Era dintr-o dată complet pierdut, părea micșorat, de-a dreptul ridicol. Mă cuprinse atunci o dorință irezistibilă de a deschide eu însumi ușa și a-l lăsa să intre. Mă grăbesc spre camera de oaspeți, în
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]
-
brillante cuvinte". Poetul se-mbată de sentimentul domol al domesticității, cultivînd universul în propria-i odaie precum o plantă în ghiveci: "Să-mi închiriezi pe tine un loc unde să-mi gospodăresc privirea/ să citesc ziarul în vreme ce mișcîndu-te prin odaie zăpăcești aerul (...) o ascundea prin sertare apoi le dădea drumul hainelor ei să/ plece acasă plănuia o călătorie un așternut boțit de bucurie/ de valuri crețe spumoase și dese pe care să plutească înecați/ umflați învinețiți de plăcere printre peștișori meduze
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
în viața mea decât trei zile într-o mănăstire și n-aș reîncepe pentru nimic în lume o experiență asemănătoare. Ceea ce mă uimea la Noica era nevoia lui de a fi înconjurat de admiratori pe care îi ajuta și îi zăpăcea. În Evul Mediu, ar fi fost un strălucit torționar, ca toți aceia care se interesează prea mult de ceilalți. Nu ne-am întâlnit niciodată fără să-mi reproșeze că fac ceea ce fac sau, mai precis, că sunt ceea ce sunt. Cenzor
Un text inedit by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3643_a_4968]
-
să manipuleze patru buletine, dar acolo, de bine, de rău, ei mai înțeleg chestia cu primarul și consilierii locali și pe urmă președintele Consiliului Județean. Să mai ia și buletinele privind Parlamentul, senatori și deputați, deci la șase buletine se zăpăcesc săracii ca să le descifreze, să descopere ce și unde să pună ștampila", a explicat Iliescu.
Iliescu: Comasarea alegerilor este o şmecherie () [Corola-journal/Journalistic/46669_a_47994]