20,040 matches
-
prin colbul așteptării,ce fin s-a asezat.Din ce în ce mai rar se mai intamplaVedenii slute să mă mai tulbure o clipă,Le-am alungat și le-am gonit să plece inapoiAcolo unde-s numai lacrimi și ochi goi.... XII. FULGI DE ZĂPADĂ, de Edi Peptan, publicat în Ediția nr. 1776 din 11 noiembrie 2015. FULGI DE ZĂPADĂ Cad fulgi, Sunt mari și albi și sunt pufoși. Și cetinile brazilor Se rup sub greutatea lor. Cad fulgi, Și sunt și țurțuri,aici...acolo
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
mă mai tulbure o clipă,Le-am alungat și le-am gonit să plece inapoiAcolo unde-s numai lacrimi și ochi goi.... XII. FULGI DE ZĂPADĂ, de Edi Peptan, publicat în Ediția nr. 1776 din 11 noiembrie 2015. FULGI DE ZĂPADĂ Cad fulgi, Sunt mari și albi și sunt pufoși. Și cetinile brazilor Se rup sub greutatea lor. Cad fulgi, Și sunt și țurțuri,aici...acolo... Se lasă seară Și tot mai picura,cum pică ceară. Cad fulgi Din ce in ce mai rar și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
al României anilor 1950. Situația Majestăților Lor a făcut ca principesele să trăiască toată copilăria și adolescența în case de țară sau de mici orașe, cu grădină ori înconjurate de o fermă. Crăciunul exilului era legat de aer curat, de zăpadă, de dealurile ce le puteai zări pe fereastră, de pădure, de cuibarul cu ouă calde, de tăiatul lemnelor pentru foc, de sobă și fotoliile cu perne moi, de afecțiunea bunicelor, care veneau să stea alături de copii și nepoate. La Săvârșin
150 DE CRĂCIUNURI ALE FAMILIEI REGALE ROMÂNE de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380747_a_382076]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > TORENȚI DE IUBIRE ARD ÎN RÂNDURI Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Îmi urlă pământul nebuniei nopții Dezbracat în sufletul rebel al sorții, Te mai strig uneori prin zăpezi, -Bună seara, mirare, mă tângui și vezi, N-am alt nume, iubito, de cugeți și crezi, Unde pleci, unde ești, ce mai porți? Păcatele le-am agățat într-un colț, Torenți de iubire ard în rânduri, Te caut deseori printre
TORENȚI DE IUBIRE ARD ÎN RÂNDURI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380821_a_382150]
-
MIHAI BATOG-BUJENIȚA VISCOLUL Vântul a bătut cu furie și zăpada a căzut necontenit trei zile la rând. Când zările s-au limpezit, sătenii din Glodeni, cu mic, cu mare, au ieșit din case, să admire peisajul. Mai ales pe vale, la numiții văleni, unde troienele acoperiseră aproape complet câteva locuințe
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
la rând. Când zările s-au limpezit, sătenii din Glodeni, cu mic, cu mare, au ieșit din case, să admire peisajul. Mai ales pe vale, la numiții văleni, unde troienele acoperiseră aproape complet câteva locuințe. Priveliștea era destul de frumoasă, din zăpadă ieșeau câteva hornuri care fumegau, iar din grajdurile acoperite de nămeți se auzeau mugete, răgete, behăituri sau cotcodăceli. În fine, așa cum este firesc la țară! Mulțumite de cele văzute, muierile s-au dus pe la casele lor, să mai dea zăpada
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
zăpadă ieșeau câteva hornuri care fumegau, iar din grajdurile acoperite de nămeți se auzeau mugete, răgete, behăituri sau cotcodăceli. În fine, așa cum este firesc la țară! Mulțumite de cele văzute, muierile s-au dus pe la casele lor, să mai dea zăpada, să facă ceva de mâncare și, în context, să comenteze ce văzuseră, la gura unui păhărel de țuică fiartă. Bărbații, oameni cu simțul socialului în genă, s-au dus la crâșmă, singurul loc unde de fapt se puteau pune cu
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
Pe la prânz sosește de la bufet și consilierul pe probleme de politici sociale care anunță cam împleticit: - Doommm, pimaaa, vin dă la văleni, i-a cam luaaa, dacuuu, că-i sub zăpadăă. - Păi, și ce-o să vin eu să le dau zăpada de pe casă, băi, cuscre!? Aici însă sare secretara primăriei, nimeni alta decât soția edilului. - Gligore, te-a prostit beutura! Păi, nu-ți dai seama ce bine îți pică!? Adică tu, primarul, i-ai ajutat pe bieții oameni, i-ai salvat
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
se cuvine. Spre seară, pleacă. Șefii de la județ îl felicită pe domnul primar. Nevastă-sa îl ia ferm de braț și-l duce acasă. Aici, înainte de a intra în pat, domnul primar spune mulțumit: - Măi, femeie, mulțumim lui Dumnezeu, cu zăpada asta sunt aproape sigur că voi câștiga alegerile. Iar dacă ne ajută și în primăvară cu niște inundații ca lumea, dau acatiste și donez o icoană la biserică! Apoi doamna primar verifică temeinic ce-o fi găsit toanta și bagaboanta
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
ca pe o gimnastică, în timp ce scanda tare tocmai din Eneida, contra olteanului Cioancă, gradatul rău care avea boală pe teteriști: Infandum, regina, jubes, renovare dolorem... poruncești, regină, să reînnoiesc o durere de negrăit!... De ger, recrutul înghețase în contact cu zăpada întărită, în ciuda exercițiului fizic impus. O clipă, se întoarse pe o rână în omătul bătătorit, și, privindu-l de jos, pe gradat, cum își sugea mucul țigării, dincolo de cotor, fără să se ardă, chiștoc pe care-l ținea strâns între
Recrutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10239_a_11564]
-
strâns între două dește, între arătător și cel gros, îi adresă latinește vorbele urâte pe care le rosteau și soldații lui Cezar între o bătălie și alta, jucând rișca... Și le debită așa, gâfâind, cum ședea cu umărul proptit în zăpadă, întors spre ălălalt, ca și cum sergentul le-ar fi priceput, cum le asculta el atent, probabil gândindu-se ce pedepse să-i mai dea indisciplinatului... Dar recrutul trăgea mai departe în el cu vorbele lui, cum tragi niște focuri cu gloanțe
Recrutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10239_a_11564]
-
să-i mai dea indisciplinatului... Dar recrutul trăgea mai departe în el cu vorbele lui, cum tragi niște focuri cu gloanțe oarbe, de avertisment, înainte de a trage în urmărit cu propriu zisele... Ce tot borborosești acolo!? făcu gradatul aruncând în zăpadă chiștocul de nici o centimă, dar care încă mai arse un timp, jos, de-al dracului, de capul lui. Ce ar fi vrut recrutul să spună, nu se putea spune decât românește, ceea ce și zise..." Pagina se termină... neterminată. Ca și
Recrutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10239_a_11564]
-
Probabil a fost destinul Împlinindu-și menirea sa de maestru. Era o lume Strălucitoare Și totuși Întortocheată Precum o spirală Fără de sfârșit... Era o lume rece Al cărei luciu metalic Aducea aminte de ciobul Ce paătrunde În inimi Al Crăiesei Zăpezii. Vroiam să scap Tânjeam după copaci Înfrunziți și Pajiști cu verdeață Să văd cerul liber Fără opreliști... Luciul acestei lumi Rece Nu mă atrăsese niciodată Iar acum, nevoită Rătăceam printre oglinzi, Ciobul din inimă Modela realitatea Și fiecare lucru devenea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
la mormântul 'Poetului Nepereche” Prin ferestre, deși erau duble, pătrundea de afara o hărmălaie de nedescris. Țipete, râsete, strigăte și tot felul de chiote răzbăteau de pe derdelușul din apropiere, unde o mulțime de copii Încropiseră o bătaie cu bulgări de zăpadă, asta așa pentru variațiune Între două Întreceri cu săniuțe. Viscolul din ajun ce ținuse trei zile Îi blagoslovise pe neașteptate cu trei zile de vacanță, școlile fiind oprite din cauza condițiilor meteo nefavorabile. Ceva Îmi răscolise amintirile, spectacolul de afara mă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
condițiilor meteo nefavorabile. Ceva Îmi răscolise amintirile, spectacolul de afara mă dusese precis la „Iarna pe uliță” a lui George Coșbuc și la cartea unui scriitor care cândva făcea parte din lectura școlară obligatorie, lucrarea numindu-se «Comandantul cetății de zăpadă...» Gerul aspru de afara ignorat În totalitate de copii mă făcea să aud lemnele trosnind În sobă și să mi amintesc cu tristețe de un prieten mare iubitor al poeziei, care Într-un moment de deznădejde alesese neantul. Da... deci
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
numește pe acești pensionari "celești", pentru că sunt suspendați aici ca bolta cerească, și nu-i de competența lui, zice, să știe cine o susține. Și apoi mai există el. Când a sosit, acum multă vreme, căzuse o mare cantitate de zăpadă, cu toate că eram în aprilie. Caii de la trăsura care l-a adus de la ospiciul din Bicętre, o simplă berlină acoperită, erau lac de sudoare. A trebuit să-i frecționăm toată seara, de teamă să nu moară. Era un bărbat trecut bine
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
formalităților de intrare. Fratele Pierre-Paul i-a scris numele în registru, Donatien Alphonse François de Sade, și a înregistrat numărul mic de lucruri cu care venise într-un cufăr, dus de un servitor care căsca. Se făcuse deja noapte. Sclipirea zăpezii de afară se reflecta slab în încăpere. Fusesem însărcinat de domnul de Coulmiers să-l conduc pe nou-venit în apartamentul său, la primul etaj al galeriei bărbaților. Cu un felinar în mână, am luat-o înainte pe scări. Treptele scârțâiau
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
înainte pe scări. Treptele scârțâiau sub greutatea lui. Micul servitor ridicase cufărul și ne urma. Totul era calm în jur. Nu se auzea decât zgomotul potcoavelor unui cal care se îndepărta. Am deschis ușa. Apartamentul era curat, proaspăt zugrăvit. Lumina zăpezii pătrundea înăuntru. Bătrânul deschise ferestrele și se aplecă în afară. Râul de jos și o pală de vânt aduseră o undă de viață în încăpere. Am aprins lumânările, i-am arătat apartamentul: o anticameră, o cameră și un cabinet. Servitorul
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
-i întindă o oglindă. Important pare a fi faptul că doamna se uită în zare cu ochi orbi, dar în lăuntrul ei - cu ochi "deschiși". Visînd nu la licornul pe care îl ține în poala ei, ci - cine știe?! - la zăpezile de altădată sau la trubadurul de departe. Sau la un copil (nevinovat, prin definiție), căruia e menită să-i dea naștere și pentru care merită să țină în brațe - tot precum o mamă înțelegătoare, care se sacrifică în tăcere - un
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
bună - pare a i se fi ascuțit și mai tare. Observă fragmentele de mică scânteind în dalele scuarului, excrementele porumbeilor pe care distanța și frigul le-au întărit, preschimbându-le în ceva aproape frumos, cum ar fi niște pete de zăpadă. Îi plac simetria stâlpilor negri de fontă și umbrele lor și mai întunecate, rețeaua de rigole din pietre de pavaj. Coșurile de gunoi care dau pe-afară sugerează mai degrabă abundența decât mizeria; băncile goale din jurul spațiilor verzi par a
Ian McEwan - Sâmbătă by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/10336_a_11661]
-
un rol secund, deoarece prim-planul a fost ocupat, după cum prea bine știm, de alți critici, istorici literari, profesori. în sfîrșit o consemnare stupefiantă a poetei ce-ar dori să ni se înfățișeze "purificată", ca un soi de Albă ca Zăpada a pocăinței: Am ascultat o casetă cu acea nefericită Piață a Universității și cu cîntecelul Ťmai bine huligani decît activiști, mai bine morți decît comuniștiť care, cumva, îmi aduce aminte de cenaclul Flacăra al lui Păunescu". Ce-ar mai fi
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
ÎN VESTIARUL INIMII” (Editură Tiparg, 2011) Stelele, crăpate pe buzele cerului înzăpezit de dimineți neîncepute, îmi aruncă-n vertebre guturaiuri, de parcă zilele mele s-ar soarbe în însetarea pământului, ca într-un cimitir obosit. Poate că sunt un om de zăpadă în care iarna-și taie venele, sinucigându-se. PREZENT a. între noi faptele și pleoapa căzută a istoriei peste mâinile întinse căutând drumul b. sufletul, ultima draperie în spatele căreia memoria caută sensul gramaticii c. genunchii striviți de tăcerea pietrelor cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
salamandra, o rată sălbatică și pe însuși Hefaistos, pus să sufle în foalele gândului. Nu mai pot, alternanta mă strânge-n corsetul ierbos al iubirii, intru veșnică repetiție a ceremoniei tăcerii. Nu mai pot, dar voi merge să mă spovedesc zăpezii! În numele ei voi târnosi bucuria de-a fi! Nu mai pot, dar cu unghii negre de cântec voi trece prin magie porunca-nălțării! Mai frumos că acum nu am fost niciodată! Elogiu luminii! Elogiu arborelui cosmic Yggdrasil, Peridaxionului magic! Sunt gata
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
fi sete? Nu aprinde chibritul! Ușa e la perete... 17 Melhisedec! Melhisedec! Regele Salemului s-audă! Și voi pleca! Unde? Pe calea tarotului? Pe calea triadei? La sanctuarul florii de nap? Doldora de tine, femeie cu coasta strivita de primă zăpadă, Damian Petrescu cu primul și ultimul sărut inventat! N-am uitat! N-am uitat! Și vor rămâne în urmă poeții cântând în Regatul ocult al lumii, cum grădină cea plină de totemuri și amulete suspina, suspina! Fântână albastră va seca
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Doar ceaiul se răstește la oglindă, în roșu, negru, verde Ceylon. Gutuia în sangria se-ntărâtă, crușonul se preface n francmason! Ce vremuri magice trăiesc cu tine, la gură sobei - dor de primăvară, cafeaua da în foc și punch-ul plânge, zăpada râde pentru-ntâia oară! Stingheri de noi devălmășim hotarul și noaptea o-mpărțim ca să se știe: amurgul mie, seara numai ție, a treia straja ochilor din turn, pe la culcate ție, mie să-mi rămâie la cântători, la mânecate-n zori
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]