944 matches
-
peste vâlvătaie. Dar mare îi fu mirarea când flacăra se înălță până-n tavan și scaunul se făcu scrum. - Să-mi aduci jilț de aur în locul ăstuia de lemn! În cele din urmă, după ce mai bolborosi câteva cuvinte, trânti ușa, trase zăvorul și se tolăni în pat obosită după atâta trudă. A doua zi Leta lui Mandache își duse gâștele la apă, dar, cu cât se apropia, cu atât i se deslușea mai clar un trup într-un colț noroios al gârlei
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
lucrare. Când mîinile se prind de cer prin aer fortificându-se marea coroană a puterii. Zilele își pun bețe in roate pe rând mirându-se cum transparența înșală și lumina curge-n oglinda adevărului surpând fructul mâniei. Ispitei punându-i zăvoare în timp ce fac tunel în idei. Referință Bibliografică: Tunel în idei / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1331, Anul IV, 23 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
TUNEL ÎN IDEI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376477_a_377806]
-
vânătoare cerească de zeiîndumnezeind ființe.Tăișul gândului sclipindcu idei care fulgeră vidulrăscolind focul din soare.... XIV. ROD TOTUL PÂNĂ LA OS, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2258 din 07 martie 2017. Uneori cioplit în lemnul verde al durerii zăvor cu creste ascuns închid hrubele vinului sub deal roditor. Licoarea galben-verzuie și rubinie sub impulsul adâncirii divine dau cu zaruri peste gânduri nomade, sub patima cărnii ce nu-și pune frâu. Rod totul până la os nestăpânit fiind cineva mă stăpânește
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
scutură de semnele suferinței din trecut, vindecă trupul de slăbiciunile lui până se întrupează din nou vindecat înlăuntrul cu solzi protectori. Seducțiile tale de mentă sălbatică intră sub piele ca iarba în gura coasei, inima se plimbă prin piept deschizând zăvoare ascunse, să intre calul troian. Treptat cetatea din mine se dărâmă. Citește mai mult Gândul ce mă ține deasupra de umbrenu se aude, nu se vede, dar știe totul,unge cu mirul sfânt osul de îngersub umerii ce poartă dezinvolt
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
lacrima înlătură plânsul, durerea se scuturăde semnele suferinței din trecut,vindecă trupul de slăbiciunile luipână se întrupează din nou vindecatînlăuntrul cu solzi protectori.Seducțiile tale de mentă sălbaticăintră sub piele ca iarba în gura coasei,inima se plimbă prin pieptdeschizând zăvoare ascunse,să intre calul troian.Treptat cetatea din mine se dărâmă.... XXI. PROBABIL NICIO APĂ NORMALĂ, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2217 din 25 ianuarie 2017. Din margine se aleargă spre altă margine, se scutură păcatele din
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
-ntreb? La cine s-alerg? O, Doamne, ajută-mi un pic să-nțeleg! Deși mi-e străină, o simt că-i a mea. Și cum, până azi, nu știusem de ea? Chiar eu să-i fi pus pe din spate zăvor ? Chiar eu să mă-mpiedic pe mine să zbor ? Sunt ani de când caut chiar fără să știu Nici ce vreau să aflu și nici ce să fiu. Și-alerg fără rost, deși mă înșel Că e bine ce fac, când
LUMINA de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376563_a_377892]
-
Acum înțeleg al vieții secret ... Îl simt, îl doresc, mă inundă încet Și neguri din vremi se ridică și pier Născând o fereastră deschisă spre Cer. Acum poți să intri, Tu, Doamne, ușor, Că nu mai e ușă și niciun zăvor. Arată-mi, mă-nvață lumină să fac ... În inima-mi veche Tu ești noul meu leac. Referință Bibliografică: LUMINA / Cerasela Nicoleta Slăvulete : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2001, Anul VI, 23 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cerasela
LUMINA de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376563_a_377892]
-
Sau oseminte-ntr-un ocean? Părinții mei, vă poposesc în sufletul fără ninsori. Cu frații mei vă împletesc Și vă-nvelesc cu țărm de flori. Mi-e dor, îmi este așa dor, căci vremile mă rătăcesc. V-aș căuta după zăvor, să vă sărut nepământesc. Noroc că timpu-i limitat și drumul este mai îngust. De sub veșmânt încorsetat, un strigăt va zâmbi vetust. Se va-nălța fără popas în lumea care pare vis. Când viața nu mai are ceas, m-oi dezrobi
STYX de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375934_a_377263]
-
Sau oseminte-ntr-un ocean? Părinții mei, vă poposesc în sufletul fără ninsori. Cu frații mei vă împletesc Și vă-nvelesc cu țărm de flori. Mi-e dor, îmi este așa dor, căci vremile mă rătăcesc. V-aș căuta după zăvor, să vă sărut nepământesc. Noroc că timpu-i limitat și drumul este mai îngust. De sub veșmânt încorsetat, un strigăt va zâmbi vetust. Citește mai mult -gând îngerilor din vânt-Ne-om regăsi vreodată-n cer,părinții mei fără liman? Într-un
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
Sau culori? Sau oseminte-ntr-un ocean? Părinții mei, vă poposescîn sufletul fără ninsori.Cu frații mei vă împletescși vă-nvelesc cu țărm de flori.Mi-e dor, îmi este așa dor,căci vremile mă rătăcesc.V-aș căuta după zăvor,să vă sărut nepământesc.Noroc că timpu-i limitatși drumul este mai îngust.De sub veșmânt încorsetat,un strigăt va zâmbi vetust.... XXIII. ÎNTRE TINE ȘI MINE, EL, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 1587 din 06 mai 2015. Mulțumesc din
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
Casa lui Ion era așezată în fundul curții cu fața spre sud, pe acolo trecea și drumul satului. În casă se intra, după ce uracai cele patru trepte cât avea scărița din lemn din fața prispei. Din prispă printr-o ușă prevăzută cu zăvor se ajungea în tindă, două uși opuse se deschideau una în camera de zi și alta în camera de ”dincolo”. Camera de zi era dormitor și bucătărie pe timp de iarnă, vara era mai bine, căci dormeau pe prispă sau
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ I de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372695_a_374024]
-
tărâm metaforicUnde înfloresc zeii...... XIV. BASME, de George Nicolae Podișor , publicat în Ediția nr. 425 din 29 februarie 2012. La geam gratii Musafirii se miră: L-a-nchis nevasta ! Degustare Vinul din pahar- Pe masă pisica își Linge ghearele Orfan Zăvor la poartă Copilărie închisă-n Petale de dor... Basm Oiștea șaretei De o parte și alta Cai înaripați Abnegație Școlar silitor Murdar de cerneală Cârpind litere Monument Mausoleul- Zidește pisc la eroi Și umple golul... Citește mai mult RecluziuneLa geam
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > ROD TOTUL PÂNĂ LA OS Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 2258 din 07 martie 2017 Toate Articolele Autorului Uneori cioplit în lemnul verde al durerii zăvor cu creste ascuns închid hrubele vinului sub deal roditor. Licoarea galben-verzuie și rubinie sub impulsul adâncirii divine dau cu zaruri peste gânduri nomade, sub patima cărnii ce nu-și pune frâu. Rod totul până la os nestăpânit fiind cineva mă stăpânește
ROD TOTUL PÂNĂ LA OS de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376288_a_377617]
-
în care să-mi topesc ființa aprinsă ca fosforul, clipele să vibreze pe trupul ei ca un râu. Seara prinde nervuri de frunză crudă, sufletele noastre capătă contur nedeslușit în pârgă nevindecate de așteptare. Simt cum se deschid în mine zăvoarele și lemnul lor începe să înflorească, arome răcoroase vin cu adieri șoptitoare lăsându-mă să gust fructele coapte sub faguri de stele zemuind vâscoase ca mierea pe pâine. Referință Bibliografică: Femeia de lângă mine / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
FEMEIA DE LÂNGĂ MINE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376297_a_377626]
-
Articolele Autorului De azi, mă mut în casă nouă, Ce-am zugrăvit-o-n bob de rouă; Bucăți de cer cu-albastre stele, Mi le-am croit pentru perdele. Am vrut să-mi pun niscai covoare, Țesute-n gând fără zăvoare, Dar pasul va încetini, Când vei veni...de vei veni. E casa mea, e casa ta, Prin ochi de vis vom căuta, Acord de liră și de dor, O zbenguială de amor, Pe-un așternut de brațe moi; Să fie
DE VEI VENI de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371684_a_373013]
-
dormeam pe fier, nu știam ce-s pături. Suferința sau durerea nu-ajungea, nici buzele sparte pân' la sânge, eram bătuți, călcați la fel ca mingea iar voi spuneați c` "Ăsta nu mai plânge!" În puls băteau și frica și curajul, zăvorul se zbătea în noi și-n ușă, cătușele rămas-au ca bandajul, pe-o rană vindecată din cenușă. Mi-aduc aminte de lanțuri, de bătăi, îmi ascundeam de voi și ochii plânși și corpul plin de atâtea vânătăi, din toate
DOAR PUMNII STRÂNȘI... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375642_a_376971]
-
ce se rostogolește fără oprire „din sala de așteptare a toamnei-aeroport” poetul are o tresărire cât o „lume” ... un gol sufletesc se deschide într-o clipă temătoare și ascultă cu încordare un sunet ... „ am pândit cum destinul nu putea / deschide zăvorul ușii ce scârțăia între noi./ spre seară s-a furișat în jurul meu / precum un câine fără stăpân,/ tremurând neajutorat, / dar drumurile s-au troienit de tăcere și singurătate /preschimbată în noapte ce spulberă vise.” ( în glumă) Spectacolul vieții se deschide
RECENZIE ( NOTE DE LECTOR). VOLUMUL DE POEZIE CLEPSIDRA CU SILABE , AUTOR GEORGI CRISTU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379244_a_380573]
-
mai 2016 Toate Articolele Autorului O, tu, floare de Mac sângerie, Ce ascunzi dorul într-o rană vie, De ce nu-l trimiți tu spre mine, Să-i simt fiorul ce izvorăște din tine. La poarta inimii mele, n-am pus zăvor, Aștept, cu mult drag, să vină al tău dor, Și-l voi întâmpina, pe al meu pridvor, Pe care-l voi duce cu grijă-n dormitor. Acolo, vom călca atenți pe curcubeu, Îi voi șopti, în mare taină, numele tău
MI-E DOR DE TINE, IUBIRE de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369178_a_370507]
-
din nou aripile, declanșând taine nepătrunse. Măcinată de gânduri care cutreieră stinghere, caută răspunsuri la zbuciumul său. Iubirea care răsare din șoapte îngerești îi pune sufletul pe jar lăsând-o în farmecul tainelor aprinse. “Aveam pe brațe vulturi și câteva zăvoare / Găsite pe sub stânca din cubul cu povești, / Să tremur sub aripă, să pun oare prinsoare / Că vii din dinastia cu șoapte îngerești?” Un nou decor ar putea împlini visele sale, iar poeta își dorește ca tabloul iubirii să înflorească într-
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
se urcă-n soarta-mi fără leac Khayyam îmi amintește că vinu’-i singura otravă Ce-mi poate liniști pasul meu de veac Sau a luminii nerostită șoavă Poteca moare în inima pădurii Tăcută și-ncă ninsă de-a dorului zăvor Înlemnind în mine inelele sculpturii Ce cresc trunchiul cel verde, pătat și roditor Dacă durerea-mi mută mai păcălește timpul Iar Dumnezeu mă vede și-mi dă al Lui ochi-mentor E pentru a-ți spune, soare, că-n tine-i
VOCEA TA DE STENTOR de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377802_a_379131]
-
Peșterile precum un vînt năprasnic ce în Pămînt e zăvorit. Deși la mare depărtare, cum cea mai depărtata miazănoapte departe e de miazăziua cea mai depărtata, 185 Urizen tremurắ acolo unde zăcea-întins cînd auzit-a urlînd groază. Se zguduiră Stîncile, zăvoarele de Veci trase încoace și încolo fură rupte. Întins pe pietrele de gheață, ruinele tronului sau, Urizen cutremurîndu-se-auzi, tremurînd mădularele-i zguduiră strașnicele porți. Chinurile lui Urizen închis în hrubele adînci ale lui Urthona: 190 "Ah! cum să se supună
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
totusi o Femeie, Mamă a miriade de ființe mîntuite și născute în palatele-i spirituale, Printr-o naștere Spirituală Nouă Regenerata din Moarte". 225 Urizen spuse: "Am Greșit, si Greșeală mea rămîne cu mine. Ce Lanț mă-împresoară? în ce Zăvor e ferecat rîul luminii Ce izvoraște dimineață cu măsura și seara luînd aminte? Unde să ne-oprim ca să vedem nemărginirea și-nfinitul? Au unde sînt picioare omenești? căci Iată, ochii noștri sînt în ceruri". 230 El înceta, căci despicat verigă cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
chiar a vidului) (un solve alchimic), prin medierea căruia devine posibilă căderea entităților (în speță Luvah și Vala) ce trec prin "porțile-muchiile strimte", creîndu-și spații inferioare (spațiile căderii). Mai tîrziu se va vorbi despre "icuri și drugi", ultimii fiind tocmai "zăvoarele" (principiile de închidere/fuzionare) ce se trag în urmă entităților după părăsirea unui plan superior (un coagulă alchimic). 33 (I, 420) stînci/ Izbindu-se-n neant: Posibilă referire la condiția cosmică extrem de violență a realității fizice, si anume ciocnirile între
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
un obrăzar de ceară? O, tu! cu suflet putred, cu gânduri rele, sterpe, Tu crezi că mă atrage frumosu-ți ochi de șerpe? Fără de suflet ești tu - nu ești decât un leș, Nu-mi mrejuiești gândirea cu perii tăi cei deși. Zăvor am pus simțirei și pieptului meu lacăt Ca să nu li trezească privirea ta în treacăt. Oricât fii de frumoasă, oricum fie-al tău port, Te văd cu ochiul minții-mi, c-un rece ochi de mort. [ACTUL V] [SCENĂ] [BOGDAN-DRAGOȘ
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Iuda de către Sf. Ilie putem găsi în religiile și mitologiile Europei și Asiei. Este suficient să-l amintim pe Zeus care fulgeră și leagă în Tartar pe Titani : [...] Titanii Aprig izbiți se-ncovoaie, sub largul pământ îi afundă Zeus, ferecați cu zăvoare și lanțuri ce nu se dezleagă (Hesiod, Theogonia). Sau pe îngerul apocaliptic „pogorându-se din cer, având cheia genunei și un lanț mare în mâna lui” : „Și a prins pe balaur, pe șarpele cel vechi, care este diavolul și Satana
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]