3,296 matches
-
că vrea să zboare... Cu Milică am repetat povestea fluturelui-jucărie. Mi-a fost teamă să mă apropii de el. Poate că și eu eram pentru el tot un fel de fluture-jucărie. Într-o zi Milică n-a mai apărut. În zadar l-am așteptat. Dispăruse ca fluturele-jucărie din vitrină. L-am așteptat, de multe ori, lângă copac, și cu vioara lângă mine. Fără să cânt. Într-o zi am auzit un trecător spunând: "Săracul, îl jelește. Tare se mai înțelegeau amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
am bătut o vagaboandă ce s-a luat de mine pentru că eram frumoasă și stilată, ajung la poliție. Mă închid în celulă cu el. Când îl recunosc, e prea târziu. Strig disperată să mă scoată de acolo, însă e în zadar. Vino aici. Nu le-am spus nimic. Vino. Ajunsă lângă el, îmi ia mâinile, mi le pune pe umerii săi: Știu. Și oricum, te-aș crede pe tine. Bună, iubito. * Adevărata viață e în mintea mea. Mi-am purtat bătăliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
-o intim: Pe curând. Îi răspunsesem politicoasă, dar nu distantă. · Plecasem pur și simplu, fără un cuvânt. L-aș fi lovit, bătut, i-aș fi scos ochii și l-aș fi zgâriat cumplit, dar nu m-aș fi umilit în zadar. Avântându-mă în pădure, luând-o pe scurtătură, când m-a strigat, surprinsă, i-am spus să plece, cu disperare ( eram beată, mă înfuriasem). Dar apoi am tăcut și am continuat să mă îndepărtez de el. El nu m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
-ți găsești locul deloc, ceasurile alunecând pe lângă tine cu o greutate tainică și din cale-afară de chinuitoare. Ei bine, printr-o astfel de noapte trecea acum și Anton, căci, deși se băgase demult în pat, cugetul lui se străduia în zadar să cumințească neastâmpărul nervos, care îl stăpânea, iar somnul nu reușea să se apropie, cu niciun chip, de culcușul său. „Ah, sunt mai atins de boală decât credeam eu...”, comentă nemulțumit în sinea lui, plin de enervare. Deodată, căscând larg
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
regretabila sa greșeală. Așa încât, acum doar se căznea să-și reclădească în minte imaginea din oglindă, spre a-și mai mângâia mâhnirea, spre a-și mai alina suferința pricinuită de trădarea de care se simțea vinovat, dar, Doamne, era în zadar! De parcă imaginile minții pot reda, într-adevăr, omul?! Este cu totul Istorisiri nesănătoase fericirii 17 altceva, atunci când îl vezi în fața ochilor. Uneori, este de ajuns chiar și numai o singură privire, pentru ca cineva să-ți rămână în inimă pentru tot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu atâta forță, dar nu izbuti a-i da nicidecum de capăt. Ea făcu apel până și la ajutorul a nenumărați psihologi și, în ultimă fază, chiar a unui psihiatru de renume, dar totul se dovedi curând a fi în zadar. Ce putea să-i mai facă?! În cele din urmă, ea renunță cu totul, căci se găsea în fața unui caracter neclintit, ca în fața unui zid mare și înspăimântător, care o făcea să se dea înapoi cu sfială, căci cu toții ne
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
apăsate una câte una, scot numai sunete solitare și nesigure, însă, apăsate mai multe 70 Rareș Tiron deodată, dau naștere unor armonii amețitoare, ce mângâie auzul și-l încântă pe deplin... Dar întreg efortul meu de apropiere a fost în zadar, căci, în acel loc viciat și putred, cu reguli care nu se schimbă niciodată, un astfel de obiectiv era întru totul de nerealizat și foarte fantezist. Am constatat lucrul acesta cu regret și rămânându-mi un gust tare searbăd în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
meu se află focul puternic, care arde necontenit. Iar, pe măsură ce vremea trece, flăcările încep amenințător să se înalțe, mistuindu-mă în văpaia lor, până când voi dispărea de tot. Și nu am puterea să strig la nimeni, fiindcă vocea mea în zadar s-ar strădui să spintece nepăsarea celorlalți, intimidantă prin dimensiuni, limpezidu-i la interior și determinâdu-i să-mi sosească în ajutor. Într-o cameră antifonată, nici răgetul celei mai îngrozitoare fiare sălbatice nu înseamnă altceva, decât tot nimic! La sfârșit, rămâne
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
până și la apariția celei mai neînsemnate dureri sau neplăceri, ce parcă ar fi dorit ea să mă sâcâie. Acum, am devenit mai selectiv; spun ce mă doare, numai atunci când nu mai am deloc de ales. Dar, observ, tot în zadar este și fără niciun efect. Lucrurile parcă au împietrit în viața mea și nimic nu se mai schimbă; în privința mea, totul rămâne la fel, însă rămâne la fel cam de prea mult timp, fir-ar să fie! Pe urmă, revenind
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de maică-sa deoparte. Repede, el sustrase (mai exact, fură) de acolo cam cât credea dânsul că-i trebuie, pe urmă, punând totul în ordine întocmai așa precum găsise, se hotărî să meargă chiar atunci, fără a mai zăbovi în zadar, în locul un pic mai înainte amintit. La ieșirea din casă, când fu întrebat unde se duce, dânsul, ascunzându și bine intențiile prin disimulare, îi răspunse în treacăt, cu o degajare foarte ostentativă, maică-sii: - Ies doar o fugă până afară
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nebănuite, dar asta doar pentru o scurtă vreme, căci, peste foarte puține momente, cazi din nou în slăbiciunea din care te ridicaseși tu puternic, puțin mai înainte. Întocmai la fel făcu și femeia, fiindcă, văzând că se zbate singură în zadar și că nu poate ține deloc pasul cu eschivele rapizi ale băiatului, încercă să se înfrâneze pe cât posibil și să se mulțumească numai să-i vorbească. Gâfâia, însă, puternic. Avea o mutră dușmănoasă, răutăcioasă și autoritară, încât stârnise teribil spaima
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pernicioasă orice, dar nu asta! Încălcând regula supunerii absolute față de sensei, m-am ridicat în picioare și, plasându-mă lateral alături de ea, am încercat să-i arăt că linia taliei mele nu era deloc mai sus decât a ei. În zadar! Data următoare, sensei și-a reluat, imperturbabilă, explicațiile, iar masca de aur de pe față a fost completată cu armura kalos-ului arhetipal în care mi-au fost imobilizate, cu dispreț vădit față de adevărul bietei lor alcătuiri, picioarele. Edificată asupra acestei manii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
stea pe scaun de la o vârstă fragedă. Majoritatea oamenilor îți lasă, în mod inexplicabil, impresia că au ceva remarcabil în ființa lor. Mă simt neputincios la gândul că, și dacă aș petrece zece ani în țara asta, ar fi în zadar. Nu voi deveni mai înalt. Când am norocul să zăresc un occidental mai scund decât mine, mă simt bucuros, dar, în general, chiar și femeile sunt mai înalte decât mine. Aceasta nu încetează să mă uimească" (Varietăți de primăvară și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
spune că am rezistat foarte mult) să-l testez imediat. Reiko mi-a arătat pe ce buton să apăs pentru a activa jetul de apă. Iată-mă singură, pregătită pentru marea experiență. Ei bine, aceasta nu s-a produs. În zadar am apăsat pe buton, chiar de mai multe ori. Îngândurată, am ieșit din baie și mi-am anunțat eșecul, sub forma unei glume nevinovate: Se pare că bideul nu intră în funcțiune decât în prezența japonezilor, nu tolerează fundurile străine
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
din vis, și-a dat seama că nu este o joacă și cu ochii înlăcrimați s-a ridicat din jilțul regesc, s-a uitat peste marea adunare a populației din pădure și cu dojană Spiritului i s-a adresat: -În zadar dorești să ne căsătorim, așa ceva este imposibil. Spiritul a tresărit când a văzut-o pe Magnolia furioasă și, pentru că l-a surprins neașteptata ei comportare, a întrebat-o: -Ce s-a întâmplat, zâna mea? De ce?... -Cu vorbele nu te juca
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
început să tremure și pentru că s-a iritat rău, a început a-mi cânta o sonată: -De ce n-ai spus de la început că nu mă pot lipi de tine? De ce ai ținut neapărat să-mi fac atâtea planuri în zadar? Nenorocitule!.. -Nu te supăra pe mine, Toxino. Tu ai drumul tău, eu am drumul meu; nu eu, ci tu ai căutat loc în stomacul meu. Dacă ai uitat, întoarce-te de unde ai venit și o să-ți aduci aminte. Am revenit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a uitat la frunze, s-a uitat la tulpină și era convins că nu s-a înșelat, planta era barbaursului și el știa încă de la naștere că este o plantă cu miros foarte frumos și lipește botul de plantă, în zadar nu miroase de loc, de aceea se întreba de ce. Într-un târziu își aduce aminte că el nu mai are mustăți. Copilul acela l-a nenorocit pe viață, și a început sărăcuțul să plângă de-i tremura tot corpul. Și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-După ce că ești necăjit, îți mai arde și de glume, îl certă furnica pe păianjen. -Dacă tu crezi că este altceva de făcut, spune, că mă supun. Ce să fac de acum încolo? Să plâng, să mă amărăsc? În zadar, nu cred că voi putea rezolva ceva, bine că măcar am gura sănătoasă și pot face ață în continuare, pot face ceva ca să nu mor stând degeaba. Când aveam picioare, îmi construiam plasa. Că nu mai aud, asta este o
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și primul. Aici este o altă zonă acoperită cu paie și peste care vom turna seu lichid. Acum urmează cel de al treilea canal în care vom turna urină fiartă de animale. Cred că acest canal l-am săpat în zadar fiindcă puțini barbari vor ajunge până aici. Faptul că este noapte, luna nu va lumina defel, luptătorii noștri sunt pregătiți să-i întâmpine pe barbari așa cum merită. Lupta se dă pe pământul nostru, toate îmi apără dorința de a termina
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ia legătura cu divinitatea. În schimb unii vin la biserică să-și pună la punct niște treburi, niște afaceri. Este normal așa? -Dar când trecem prin dreptul unei biserici, de ce nu ți faci cruce? ... -Pentru a nu o face în zadar sau în fățărnicie, a răspuns Costică. -Nu înțeleg, a insistat Fănică. -Dacă într-o zi sunt supărat dintr-un motiv oarecare, nu mă gândesc decât la ceea ce m-a determinat să ajung în acea situație și atunci fac semnul crucii
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în fățărnicie, a răspuns Costică. -Nu înțeleg, a insistat Fănică. -Dacă într-o zi sunt supărat dintr-un motiv oarecare, nu mă gândesc decât la ceea ce m-a determinat să ajung în acea situație și atunci fac semnul crucii în zadar. În al doilea rând, mă gândesc aiurea; cum să păcălesc pe unul ca să-mi însușesc niște bunuri pe care nu le merit și multe altele. În momentul în care omul nu este concentrat la semnul crucii, o face din fățărnicie
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Poate că este normal cum spui, dar eu nu-mi fac cruce că trebuie să mă vezi tu, ci cum pot și cum înțeleg eu, nu că trebuie să mă vadă cineva, a răspuns Costică. -Ce să mai discutăm, în zadar, așa te-am cunoscut, așa ai rămas, un necredincios. -Bine, a zis Costică. Dacă asta-i părerea ta, nu ai decât. Să-ți precizez un lucru; nu ești în stare să-mi verifici gândurile. Mai bine le-ai verifica pe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și aceștia, ca și albinele, umblau din floare în floare după polen, iar mușuroaiele de furnici și cele de cârtiță dominau panorama ca niște piramide în miniatură. M-am bucurat mai tare decât un copil, gândindu-mă că nu în zadar m-a scuturat căruța până acolo pe munte, că am ce vedea. Neculai și-a adunat fânul iar cumnatul Puiu a cosit ceea ce mai rămăsese de cosit învățându-mă și pe mine să mânuiesc coasa, după care am făcut cale
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Dar nimeni nu poate să asigure continuitatea acelei mari fericiri ce izvorăște dintr-o experiență excepțională legată de o situație specială, precum extazul sunetelor muzicii, o trăire marcantă în mijlocul naturii, extazul iubirii pasionale. Și Faust al lui Goethe dorea în zadar ca "clipa" să se oprească: Rămâi, ești atât de frumos!". Este nevoie de mult pentru a fi fericiți, dar de puțin pentru a trăi nefericirea: "Bonum ex integra causa, malum ex quolibet defectu" (Binele se naște doar dintr-o cauză
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
are limitele sale. Ceea ce semnifică: probe științifice ale existenței lui Dumnezeu nu sunt posibile. De ce? Deoarece Dumnezeu nu există ca un obiect în spațiu și timp. Nu este un obiect al contemplației și cunoașterii ce aparține demonstrației științelor naturale. În zadar rațiunea își întinde aripile sale pentru a se înălța cu forța gândirii dincolo de spațiu și timp, dincolo de orizontul experienței noastre, până la Dumnezeul cel real. Omul nu poate construi turnuri ce se înalță până la cer, ci doar locuințe suficient de spațioase
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]