406 matches
-
micii sirene a lui Anderson), vila a fost Închiriată și imediat ne-a Învăluit o vară superbă și iat-o pe Tamara mea, fericită, ridicându-se pe vârfuri, Încercând să tragă o creangă de racemosa pentru a-i culege fructele zbârcite, În timp ce toată lumea copacilor se Învârtește pe orbita ochilor ei surâzători și, sub brațul ridicat, se formează pe rochița galbenă din șantung natural o pată Închisă la culoare, din cauza efortului făcut În soare. Ne-am rătăcit În păduri pline de mușchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
neliniștitoare În capul stomacului, asemănătoare cu aceea pe care o simțea cînd, În copilărie, tatăl lui Îi promitea că-l duce să vadă păpușarii. — Coleman! strigă el. Pregătește-i pe gabieri și, cînd sînt gata, trezește-l pe domnul Garret... Zbîrcitul șef de echipaj făcu un gest de Încuviințare, aruncă o privire spre pămînt și dispăru grăbit printr-un tambuchi. TÎnărul ofițer trei Elliot Caine studie direcția vîntului, verifică impecabila orientare a velelor și zîmbi, mîndru de sine și de vaporul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Oare de ce făcea asta? Se pomeni cu un bulgăre de zăpadă în geam, își luă steaua cu beteală și fugi afară, lăsând-o pe frumoasa Pestrița adormită în bucătărie, pe masă. Acum avea, pe lângă o mamă, o colecție de castane zbârcite și-o vacă fără uger, un porumbel viu, care era, de fapt, porumbiță, și de care urma să se despartă mâine. Au trecut, cu băieții, pe la diverse case, traistele au început să se umple cu mere și nuci, dar Nicu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
într-un ceaun uriaș din tuci, zoios și înnegrit de fum, un fel de zeamă cu spumă urâtă la vedere, la miros și culoare; cu o linguroaie din lemn, o bătrână pe jumătate goală, pe jumătate învelită în petice; uscată, zbârcită, în gură numai cu doi colți negri, tociți și afumați, amesteca conținutul care bolborosea și se umfla permanent, gata să dea pe dinafară. Ce fierbea acolo bătrâna aceea? l-a întrebat pe Grigore a doua zi. Bătrâna este străbunica mea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
puternic adânciți, pielea nasului îi era atât de palidă, încât lăsa să se străvadă limpede o mulțime de vinișoare albastre și-ncâlcite, iar obrajii ei subți și veștezi aveau un aspect pământiu, nesănătos. Ca defect, era, poate, un dram prea zbârcită la chip, dar se va vedea, mai târziu, că acele multe cute nu erau nicidecum săpate acolo de eternul ascuțiș al anilor, ci de altceva, ceva mai puternic... Dacă ai fi întrebat pe cei care, măcar o singură dată, au
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fac datoria - întinse mâna și dădu la o parte vălul ce acoperea fața omului care zăcea inconștient. Privește-l în față! Ești în stare să-l omori? Deși nu voia, grăsanul Mohamed Kader observă chipul plin de spuzeală, gălbejit și zbârcit, pe care o barbă aspră și albă îl îmbătrânea vizibil. Vru să-și îndepărteze imediat privirea, dar ceva îi atrase atenția și strigă deodată: — Tipul ăsta nu poate fi targuí-ul! E Abdul-el-Kebir! Ca și când descoperirea l-ar fi avertizat de vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
infinitate de enorme boabe de fasole, grase cât degetul mare, albe ca țâțele de suedeză, moi ca pâinea franțuzească. Își arse limba, gâtul, mațele, până și dinții, și preoții râseră de lăcomia lui, iar părintele Ascanio, bucătarul-șef - mărunt și zbârcit - se umfla în pene la laudele pe care nu mai prididea să le aducă fasolei lui. — Divine! Divine, scuzați-mi expresia... Sunt lucruri cărora le duci dorul, acolo, înăuntru... amănuntele... bruma aceea de șofran... foile de dafin... iar cârnații, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Albul imaculat al șorțului și manșetelor slujnicei care le deschise avea ceva neverosimil. Deși slujnica părea să aibă aceeași vîrstă ca și casa, ținuta ei, spre deosebire de Înfățișarea clădirii, indica o dorință de a salva aparențele, În ciuda obrajilor pudrați cu talc, zbîrciți și uscați ca ai unei călugărițe. Doamna Bellairs e acasă? o Întrebă Hilfe. Bătrîna slujnică Îi măsura cu o privire iscoditoare, caracteristică acelora care trăiesc Într-o mînăstire. — SÎnteți așteptați? Întrebă ea. — A, nu, am venit așa, zise Hilfe. SÎnt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
după-amiază asemănătoare, Încercase În două rânduri să se masturbeze, cu ochiul lipit de lunetă, fixând cu perseverență un adolescent ce-și lăsase jos slipul și al cărui sex Începea o palpitantă ascensiune În aer. Propriul său sex căzuse, flasc și zbârcit, uscat; nu insistase. Djerzinski sosi la ora șaisprezece fix. Desplechin voia să-l vadă, Îl intriga cazul lui. Sigur, se Întâmpla adesea ca un cercetător să-și ia un an sabatic pentru a merge să lucreze cu alte echipe În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nu păru s-o audă. Va trăi tot ce trebuia să trăiască. În salonul de reanimare, bunica era singură. Cearșaful, de un alb extrem, Îi lăsa descoperite brațele și umerii; Michel Își desprinse cu greu privirea de la carnea aceea dezgolită, zbârcită, albicioasă, cumplit de Îmbătrânită. Brațele străpunse de perfuzii erau legate cu niște curele de marginea patului. Un tub Îi pătrundea În gât. Alte fire intrau sub cearșaf, legate de aparate de Înregistrare. Îi scoseseră cămașa de noapte; nu o lăsaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
desigur la campingul de alături. Își parcă mașina și se Îndreptă spre o mică gheretă din lemn deasupra căreia, pe un panou, scria „BINE AȚI VENIT”. Înăuntru, o femeie de vreo șaizeci de ani era așezată turcește. Sânii slabi și zbârciți Îi ieșeau puțin din tunica de bumbac; lui Bruno Îi era milă de ea. Femeia surâse cu o bunăvoință cam crispată. — Bun venit la Loc, zise ea În cele din urmă. Apoi, din nou, surâse larg; era cumva idioată? — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pentru a sta mai confortabil și Îi mângâie clitorisul cu degetul arătător. Buzele mici Începeau să i se umfle. Copleșit de fericire, i le linse cu lăcomie. Christiane scoase un geamăt. Preț de o clipă, Bruno revăzu vulva slabă și zbârcită a mamei lui; apoi amintirea se șterse, continuă să-i maseze clitorisul din ce În ce mai repede, lingându-i buzele cu limbi afectuoase. Christiane gâfâia tot mai tare, pântecul i se acoperea cu pete roșii. Vulva era umedă și sărată, cu un gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mă simțeam deja mort. Victor s-a născut În decembrie; Îmi amintesc botezul lui la biserica Saint-Michel, era tulburător. „Cei botezați devin cărămizi vii pentru Înălțarea unui edificiu spiritual, pentru un sfânt sacerdoțiu”, a spus preotul. Victor era roșu și zbârcit În scutecele de dantelă albă. Era un botez colectiv, ca În Biserica primitivă, erau vreo zece familii. „Botezul ne face parte a Bisericii, spuse preotul, ne face mădulare ale trupului lui Cristos.” Anne ținea În brațe copilul, care avea vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sau pieptănul nu intraseră niciodată; nici pomeneală de săpun. Prăseau în aceste clăi urdii de vietăți alburii pe care, cînd da soarele în nămiezi, mame așezate turcește la umbra unui corcoduș, cu basmalele căzute în jurul gîtului, le scurmau cu degete zbîrcite ca niște uscături. Legănați astfel în vise tandre, copiii adormeau. Aveam senzația că aici timpul se măsoară în milenii. Șchiopătînd pe o cărare de lîngă bordei, din pădure ieși un om cu sarcina de vreascuri în spate. Albi, ochii săi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Tuni nu-mi mai dăduse să sug la colțul ăla de piele decât de două ori și setea mă istovise de tot. De cum am coborât pe mal, am dat să văd de micuțul Unu, dar o femeie bătrână, slabă și zbârcită, mă izbi cu un băț peste picioare. - Te-am văzut Încă de când ai luat-o spre vedenia apei, prostule! De-atunci am văzut că duci copil cu tine. Prost! Se apropie de mine și-mi săltă bărbia În sus, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Glasul ei voalat, copilăros și senzual deopotrivă, mă convingea să cobor din vârful arborelui strămoșesc. Drept e că de multe ori nu aveam chef să ridic receptorul. Îi spuneam Zuzei: iar e pisăloaga aia. Îmi și imaginam un tătar mititel, zbârcit, învârtindu-și ochii ca două iatagane. Femeiușca asta cu voce periculoasă mă tot invita la ea, la Constanța. O amânam. Mă întâlneam din când în când cu ea la Biblioteca Pedagogică. Discutam ore în șir - adică mă amuzam teribil pe seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Încerc pereții camerei cu tapetul de mătase violet, afrodisiac înflăcărat, ca părul viu, șerpuind peste perna de puf. Eroare, pereții s-au măcinat; am ascultat cum vâjâie la colțuri dezordinea vântului, sau respirația mea cu obrazul ciupit de vărsat, destramă zbârcit, cenușiu brâul care a fost cândva colorat și viu. Spori microscopici dansează pe zid, un miros de alge îmi atinge fața când dorm; un vrăjitor lărgește vârstele tăiate-n pereți, se joacă cu-ndoiala în miros jilav și ascuțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
mea stufoasă, că se află chiar el, Verde Împărat, care, la fel ca arborii, ...precis nu mai e deloc verde, adică sănătos și în putere. Dar ce se întâmplă acum? Stop! Nu putem intra. O doamnă bătrână-bătrână, cu fața zbârcită- zbârcită și mâinile pline de brățări și inele a apărut deodată în fața noastră și ne-a șuierat. „Stop!”. Pusă pe fapte bune, Ana îi aruncă mingea ei colorată care întinerește pe oricine aducându-l la vârsta copilăriei, dar doamna se face
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
vedea în fotografiile copilăriei. — N-am nimica, spuse, refăcând, cu aceeași încetineală, drumul până la masă. Am ieșit azi, chiar de două ori... — Cum era ? nu se lăsă maică-sa. — Catifea... răspunse el, încercând să-și alunge din minte mâzga prunelor zbârcite, umflate de apă. — Bravo, se bucură maică-sa, e cel mai important. Veni cu farfuria plină și i-o puse cu mândrie în față, așteptându-i reacția. El privi speriat să nu greșească. Așa că răscoli cu lingura până ce câțiva dintre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Întrebă Penelope, fixându-l cu niște ochi mari și fascinați. El luă o gură de Stella Artois și o privi intens, de parcă ar fi Încercat să Înțeleagă ce limbaj folosise, cu ochii mici din cauza confuziei, cu mâna pe fruntea sa zbârcită, cu capul clătinându-se dintr-o parte În alta. —Frate. Peste tot e așa de stresant, ce mă-sa. Coada de la Bungalow e un coșmar și nu suport toate moacele alea căcăcioase din media de la Soho House. M-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
treime a unui arsenal artistic considerat ca desuet. Scrie Delavrancea în Sultănica: "zăpada cade puzderie, măruntă și deasă"; "cu căutătura-n jos, cu un nod în gît, cu gura friptă de sete"; "lăcuste erau, secetă era, vitele boleau"; "chipul ei, zbîrcit, uscat și luminat de candelă"; "ponoase, cîrtiri, zavistii"; "tînără, curățică, harnică"; "cu mijlocul încolăcit în bete, c-un maldăr de ciucuri pe șoldul drept, cu pălăria pe ceafă"; "ochi negri, blînzi și genoși"; "fînul de leandră, de mărgărintă, de trifoi
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Genul Myotis (Kaup, 1829) Acest gen include aproximativ 90 de specii, dintre care 10 trăiesc în Europa. Urechile sunt de obicei mai lungi decât late, tragusul este lanceolat, pintenul este lipsit de epiblemă, de fapt este o margine de piele zbârcită. Sunt incluse specii de la foarte mari până la specii foarte mici. Au o singură pereche de mamele. Genul Myotis cuprinde speciile: Myotis myotis, M. blythi, M. bechsteinii, M. nattereri, M. mystacinus, M. brandti, M. emarginatus, M. dasycneme, M. daubentonii și M.
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
Pentru Pann toate obiectele sînt la fel. Numai virtutea sau viciul (prin omologare cu natură umană) le-ar putea diferenția. Unde reușește el este În portretul moral. Iată pe acela al femeii senile și rele: „O văduvă-n vîrstă, bătrînă, zbîrcită, Cu doi dinți În gură, barba ascuțită, Nas cît pătlăgeaua, la vorbă-nțepată, Cu ochii ceacîră, gura lăbărțată, Fruntea-i cucuiată, fața mohorîtă, Peste tot negoasă și posomorită, Umbla-ntunecată și tot Înnorată, Nu o vedea nimeni să rîză vrodată, N-
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pînă mai adineaori în placenta maternă, placentă în care fătul de balenă zace de la coadă la cap, îndoit ca un arc tătăresc, gata de saltul final. Aripile-i laterale, foarte gingașe, precum și ramificațiile cozii, încă mai păstrau aspectul mototolit și zbîrcit, pe care-l au urechile unui prunc proaspăt sosit pe lumea asta. Ă Sania sau la! strigă Queequeg, privind peste copastie. Puiul e prins, e prins! Cine agățat pe el? Cine lovit pe el? Două deodată - una mare și una
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
1999 L Irina 1029 2003 Niela 1029 2003 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── MAZĂRE DE GRĂDINĂ - Pisum sativum L. (partim) ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Denumirea soiului Mentinătorul Anul Anul Observații înregistrării reînscrierii (radierii) ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── BOB NETED - convar. sativum Ișalnița 110 1035 1980 1999 std Prima 1035 1978 1999 tm BOB ZBÂRCIT - convar. medullare Alef.et Lehm Adela 1033, 1035 1995 std Afilă SC 1029 1999 stm Armonia 1029 1995 std Bordi 2009,1030 1971 1999 stm Cornelia 1029,1072 1984 2000 std Diana 1029 2003 stm Dinga 2009 1995 td Ema
EUR-Lex () [Corola-website/Law/151487_a_152816]