422 matches
-
pare că cel mai rus dintre ruși n-a uitat (prevăzusem asta) afrontul făcut de domnul Băsescu Rusiei și își plătește polițele întrun fel în care să te usture la lingurică. Că s-au dat telefoane directe, că te-ai zbenguit pe la U.E., că vrei independență energetică (cum, cu ce?) n-are nici o importanță; robinetul e în altă parte. Bănuiesc că opoziția Ucrainei, la transportul gazului spre Europa, este de conivență cu Moscova, ca să se vadă cine-i tare și mare
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
a mișcat din loc decât împinsă. Supărat, i-a chemat pe tehnicienii care le știu pe toate, pe cei de la uzina producătoare și a avut surpriza să afle că mașina primită în dar are doar frâne: putea Ceaușescu să se zbenguie la volan și să apese pe frâne, atât era de ajuns! Păi, se pare că, odată cu trâmbițatul capitalism de împrumut, s-au luat și două perechi de frâne, pentru președinte și pentru primul ministru, care, exersând cu pedala, au ajuns
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
-i elementul meu natural. Și când te gândești că până la paisprezece ani nici măcar nu văzusem marea. Sunt un înotător iscusit și curajos, și nu mă tem de apele înfuriate. Astăzi marea era blinda în comparație cu oceanele de la antipod în care mă zbenguiam ca un delfin. Mi-a dat de furcă doar o problemă tehnică. Cu toate că fluxul era destul de domol, am întâmpinat greutăți ridicole când am încercat să mă cațăr înapoi pe piatră. „Muntele“ e puțin prea abrupt, scobiturile prea strâmte. Valurile molcome
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
următorul război, mă înrolez“. — Dar erați căsătoriți când a fost luat prizonier? Tu unde erai? — Locuiam la Leicester, în niște case de raport. Eram funcționară la biroul de raționalizare. Mă simțeam foarte singură. Se simțea singură. Așadar, pe când eu mă zbenguiam cu Clement și băteam țara-n lung și-n lat într-un autobuz ca să transmit teatrul la cei de pe front, Hartley era nefericită și singură. Dumnezeule, fusesem și prin Leicester. Oh, Doamne! Dar ascultă-mă, în legătură cu Titus, înțelegi... până la urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
părea ireal. Am mai băut niște vin. — Hartley, eu nu cred că am fost fericit vreodată - ba chiar deloc - de când m-ai părăsit. Îți poți imagina cum am suferit atunci? Dar pe vremuri eram fericiți, nu-i așa? Când ne zbenguiam cu bicicletele. A fost tinerețea așa cum trebuie să fie: veselă, perfectă. De atunci, nu am mai iubit pe nimeni. De asta, vezi tu, trebuie să mă scuzi dacă acum merg prea departe... Adoptasem un ton degajat, sperând s-o ademenesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și de ie- șirile la iarbă verde. Un verde permanent și care se face alb doar în iernile... grele, când se așterne câte un strat de zăpadă gros de, hă-hă! trei sau chiar cinci centimetri. În rest, Nana se poate zbengui în voie și să facă orice giumbușlucuri îi trec prin cap. Exact cum fac și copiii, atunci când au timp și unde se hârjoni. Nana nu se uită la blana ei... scumpă și se tăvălește cu sârg, colectând tot felul de
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
astăzi. O paletă componistică diversă și nuanțată, adunând pretigioase nume de ieri și consacrate nume de astăzi. Despre viitor nu putem avansa decât vagi supoziții. Cine va intra în cărțile de istoria muzicii, care dintre numele de azi care se zbenguie pe afișe și se bulucesc prin programe vor fi date uitării? Nu vrem să insistăm asupra acestei inițiative de a îngrămădi lucrări și compozitori români în primele zile ale festivalului. Sigur că au fost momente bune de muzică, cu unele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
bere găsești pe terasa restaurantului din parcul cel mare în zi de lucru, la ora amiezii. Mi-am căutat un loc potrivit, ferit de razele soarelui arzător și de prea multă umbră, nu departe de grupul de tineri ce se zbenguie în apă, se aleargă pe nisipul cald. Exuberanța și strigătele lor de bucurie, trăind din plin viața, deoarece sunt la vârsta nemuririi, se văd și se aud cu claritate din locul unde m-am așezat. I-am privit cu viu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
la gleznă, semnele intervenției chirurgicale - doctorul spunea că puțin a lipsit ca să fiu amputat. În casa barocă de pe celălalt trotuar, aproape vizavi de noi (la etajul unde locuia, proprietăreasa ținea într-o cușcă uriașă o maimuță care zburda și se zbenguia cât îi permitea spațiul, pe ramurile unui copac uscat), își avea locuința, la parter spre stradă, de o parte a intrării, maiorul Strat, a cărui soție, Miți - sora lui Liviu Rebreanu -, era o veche prietenă a mamei, iar de cealaltă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
o datorie sacră. Clădirea modernă, cubistă - printre edificiile importante ridicate la Cluj sub stăpânirea românească, în perioada interbelică - unde, la primul etaj, se afla locuința lor „directorală“, se înălța pe terenul fostei grădini, „uriașă“ ca o pădure, în care-mi zbenguisem o parte din copilărie și la marginea căreia se situa casa stăpânei grădinii, casa mea de naștere. Fațada instituției medicale actuale privea spre „Școala normală de fete“, devenită sub comuniști liceul „Nicolae Bălcescu“. Într-o vară, mi-am petrecut vacanța
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
francezilor. Ca și aceștia, B.B. vrea să se bucure de noile facilități pe care le pune la dispoziție societatea de consum: timpul liber, vacanțele, loisir-urile, călătoriile. Ca și ei, adoră Coasta de Azur, să flirteze la Saint-Tropez, să se zbenguie în mare, să-și lase trupul acoperit de mângâierile dragostei și soarelui. În momentul în care Club Med ia avânt și înregistrează un succes fulminant, B.B. devine sub chipul Venerei ieșind dintr-o scoică imensă, în afișele publicitare ale Club
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
noastră. Acolo, mulțimea copiilor din sat, dar și străinașii, într-o totală și contagioasă veseli e înotam în apa rece, zbenguinduăne de dimineață până în seară. Pe partea cealaltă a apei veneau copiii din comuna Asău, vecină cu comuna Lăloaia. Ne zbenguiam, spuneam, pentru că, după ce ne săturam de bălăcit și înot, ne apucam și băteam cu pietrele în apă, apoi unii în alții, de pe un mal pe alt ul ori într-un anumit loc, să ochim, să chitim, cum spuneau u nii
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
bogați, cu schiuri performante, râd de mine și de schiurile mele. Iar în cele din urmă am fost acceptat ca schior, fără de scule prea bune dar cu inițiativă la schiat. Avea mama tare mult de lucru nu numai atunci când mă zbenguiam prin copaci, cu mișcările mele riscante, dar și acum, în nopțile de iarnă când, la miezul întunericului mă sculam și umblând prin cameră, ca să ajung afară, să-mi fac nevoile, pipăiam cu mâinile pereții ca să ajung la ușă, ea crezând
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
călătoriei noastre pe care nu sunt gata să-l uit... La Tanjore, cînd am coborît din autocar, ne-am trezit într-o grădină de vis, nu numai ca vegetație, ci și ca faună. În lac, o mulțime de pești se zbenguiau în sunetul orăcăiturilor pe cele mai diverse tonuri ale broscoilor sau brotăceilor; păsări de tot felul dădeau cele mai stranii concerte, în timp ce nori de gîze colorate și elegante zumzăiau făcînd tumbe sau rotindu-se în văzduhul din jurul nostru. Cînd ni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
scorțoasă, înghețată. O zi destul de frumoasă pentru un început de decembrie, se derulase surprinzător de călduță! De jur-împrejur, alei mărginite de garduri vii mă petreceau alene cu un galben-ruginiu copt și târziu; copacii mă privesc de sus fără a-și zbengui prea tare coroanele pe jumătate golașe; în cuiburi de ciori, rămase pustii, domnește acum liniștea absolută; câinii se gudură pe lângă mine așteptând ceva bun de mâncare. Încăierările sunt inerente dar și inutile în același timp în acest context: așteptări mari
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
cai arabi, vite, oi multe și multe rățuște. Ieșeam cu ea în livadă și ne cățăram mai în toți pomii. Nu vroiam fructe, căci acasă aveam destule. Livada noastră era mult mai mare decât a lor. Îmi plăcea să ne zbenguim, să alergăm și să ne ascundem după copaci. Ion, fratele ei, care era șchiop de-un picior avea mulți porumbei. Când vedea că vin, le dădea drumul din cuști și-mi spunea: Hai, Răduța, numără-i! Eu îi priveam și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a șlefuit anumit. Sâmbătă, la ora patru, am fost prezentă în clopotniță și nu m-am făcut de râs. Am bătut toaca toți trei, pe rând. Gheorghe s-a arătat cel mai priceput. De bucurie, priveam din clopotniță și ne zbenguiam, parcă ne dădeam huța. Mama, care se dădea în vânt după trebi, ieșise în livadă după niște lucernă. Dafina, vecina noastră, a venit la ea și-a îndemnat-o să privească la clopotniță. Când m-a zărit acolo sus a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
aproape de el, să nu-mi fie frică. Acolo sus, toți eram fericiți. Striam și glăsuiam ca păsărelele din luncă. Apoi ne lăsam în jos ca maimuțele pe câte-o ramură mai elastică și ne dădeam huța. Ne-am săturat de zbenguit și ne-am dat jos. Ne-a apucat pescuitul. Făceam niște "fântânele" îngrădite cu prundiș înalt și stăteam la pândă. După câteva minute ne uitam dacă au intrat peștii în ele. Ne duceam, îi prindeam cu mâinile și-i puneam
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
seculari. Nikko este un centru religios-tradițional unde, conform credinței „Shinto”, privind relația omului cu natura, pădurile și munții au o semnificație sacră. Peisajul este superb, mai ales cel în mijlocul căruia se află cascada Kegon, al cărui șuvoi de ape se zbenguie pe o stâncă impunătoare, aflată într-o pădure cu cedrii falnici. Drumul până la cascadă a fost presărat cu tot felul de peripeții plăcute...Momentul cel mai emoționant a fost când am intrat în lift și am început a coborî în loc de
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Hai, Titi, hai, concentrează-te și termină de scris, apoi culcă-te. Hai, curaj, fii mai puternic, Titi! Vă asigur, dragii mei, că și Mircea, care era cel mai puternic dintre noi, suporta cu greu acest program. Nu ne mai zbenguiam, nu ne mai jucam. După lecții, cădeam frânți de oboseală pe așternutul de paie până dimineața, când mama, săraca, ne trezea cu milă și cu dragoste pentru a relua programul de la capăt. Hai, dragii mei copii, treziți-vă, hai, chinuiții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
decor pentru desene animate, nou-nouț cum e are aceeași funcționalitate ca piața din mijlocul unui sat. Nimic din aspectul unui sediu de cartier general, mai curând din acela al unui centru familial: pe jumătate cafenea-restaurant, cu o mulțime de copii zbenguindu-se printre mese și cu perechi de îndrăgostiți nu se servesc decât ceaiuri și sucuri de fructe -, și jumătate centru cultural cu cărți de versuri și cu un platou de televiziune în fundul curții. Tipul care vine pe nesimțite să se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și altele, ca acelea despre care v’am vorbit, și-a dorit odihna de pe urmă, dacă odihnă se poate numi, la țărmul mării... “Radiosfera”, 17 iunie 1996, ora 11,32 85. Plaja, dar al entropiei În capitolul trecut ne-am zbenguit În apa mării, deși cam rece acum, căutându-ne nu liniștea ci, dimpotrivă, acea tulburare a originilor Învăluite În ceața vremurilor. Să ieșim acum din mare și să ne uscăm. Evident, pe o plajă cu, ori mai degrabă fără, rivieră
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
o pojghiță de gheață, în căutarea eventualelor crengi rupte de vânt. Din păcate, coroanele salcâmilor erau mici, ei înșiși erau mici, nedepășind vârsta de vreo 10 ani. Așa că n-am adunat nici un coș de vreascuri. În acest timp Leu se zbenguia pe lângă noi. Spre nenorocul nostru, Mircea a dat peste un salcâmaș uscat. Nu aveam nici lopată, nici hârleț. Cu palmele și cu degetele am râcâit zăpada de la rădăcina lui, iar Mircea cu ajutorul toporiștii a reușit să-i îndepărteze puținele ancore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Mă uit la părul meu de Kim Wilde din fotografii și îmi vine să râd. Horor! Cool! Kim Wilde avea treabă cu We’re the kids in America. Și eu, și Jürgen eram copiii nimănui. Cum am fi putut cânta zbenguindu-ne: „We’re the kids in Romania Woow/ We’re the kids in Romania Woow/ everybody lives for the music goes around/ La, la, la“ etc. Ei, Kim, Kim... Nu asta era calea... Dacă știam eu atunci de Patti Smith
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
prinde câte ceva din ceea ce Dumnezeu plecase să ducă omenirii, au fost tocmai înaintașii noștri Cârțâroșenii, adunând ei din unda râului, fiecare ce a gândit că e mai de preț și că i s-ar potrivi mai bine. Copiii ce se zbenguiau în murmurul răcoros al apei Bâlii, au luat sprinteneală, zvăpăială, sănătate și inteligență, fetele au luat frumusețe, cumințenie, curățenie, dragoste și cântări de dor, flăcăii s-au repezit să ia putere, istețime și agerime la jocurile lor din sărbători, adică
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]