1,218 matches
-
ei sînt lipiți de sticla care pîlpîie albăstrui. Apare Ion Iliescu și e introdus În mijlocul oamenilor din studio, apoi e lăsat singur și ține un discurs scurt. Tovarăși cetățeni, spune el. — Băăă... ia nu ne mai fă tu atîta tovarăși, zbiară o voce. — SSST! Ia tăceți! — Ia dă-te, dă-te dom’ne la o parte să vedem și noi cum arată Iliescu ăsta... Se face rumoare, oamenii se sîsÎie agitați unii pe alții, apoi se potolesc. Ion Iliescu Îndeamnă la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Frontului de Salvare Națională lucrează la redactarea unui document care va elibera țara de dictatură. Va fi citită de Ion Iliescu În fața națiunii. Cetățeni și cetățene, Începe el, atunci cînd apare iar. Cetățeni! — Uite că nu ne mai face tovarăși! zbiară o voce veselă. Cele 10 puncte ale proclamației vorbesc despre un sistem politic pluralist, despre alegeri libere, despre separarea puterilor În stat, restructurarea economiei, a Învățămîntului, despre drepturile omului și libertățile cetățenești, inclusiv dreptul la liberă circulație. În Încăperea cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se uită printr-un telemetru la țintă, telemetrul fiind un dispozitiv optic care transformă observarea vizuală În matematică și calculează o mulțime de unghiuri (verticale și orizontale), indicînd niște coeficienți. Coeficienții sînt niște cifre pe care el Începe să le zbiere servanților și le zbiară Într-o succesiune neîncetată, În timp ce ținta nu stă, se mișcă atît În plan vertical, cît și orizontal. Pe măsură ce servanții Își duc la capăt rolul (tunul are un dispozitiv operat de servantul 1, care transformă coeficienții În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
telemetru la țintă, telemetrul fiind un dispozitiv optic care transformă observarea vizuală În matematică și calculează o mulțime de unghiuri (verticale și orizontale), indicînd niște coeficienți. Coeficienții sînt niște cifre pe care el Începe să le zbiere servanților și le zbiară Într-o succesiune neîncetată, În timp ce ținta nu stă, se mișcă atît În plan vertical, cît și orizontal. Pe măsură ce servanții Își duc la capăt rolul (tunul are un dispozitiv operat de servantul 1, care transformă coeficienții În alte date pe măsură ce sînt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
plasate de-o parte și de alta, diametral opuse, pentru o manevrare mai lesnicioasă. Servantul 3 este ultimul care dă glas stadiului de sincronizare a tunului cu datele telemetrului convertite la coeficienții tunului de servantul 1. CÎnd soldatul servant 3 zbiară „este coincidență“ (bă, zice Cerbu, zbieri cît te țin bojocii, ai Înțeles, cap de cauciuc?), comandantul de tun ordonă imediat „tun - foc“, pentru a nu se pierde prețioasa sincronizare și pentru ca proiectilul să aibă șansa să-și Întîlnească ținta. Senzațional
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
alta, diametral opuse, pentru o manevrare mai lesnicioasă. Servantul 3 este ultimul care dă glas stadiului de sincronizare a tunului cu datele telemetrului convertite la coeficienții tunului de servantul 1. CÎnd soldatul servant 3 zbiară „este coincidență“ (bă, zice Cerbu, zbieri cît te țin bojocii, ai Înțeles, cap de cauciuc?), comandantul de tun ordonă imediat „tun - foc“, pentru a nu se pierde prețioasa sincronizare și pentru ca proiectilul să aibă șansa să-și Întîlnească ținta. Senzațional! — Caporale, mai taci, că ne strici
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cît vezi cu ochii. CÎmp. CÎÎÎÎÎmp. Și ce face trenul? În cîmp. Stă. Stă? Nu, nu stă. Dar nici nu merge. Unde-l duce trenuuuu’ pe veteran, se aude un zbieret din vagonul cu soldați. Acasăăă. Hai liberareee! Îi răspund zbierînd ceilalți. Ba nu, nu-l duce, acum stă. În cîmp. Un cîmp, două cîmpuri. Sau doi cîmpi. Stă? Sau merge? Sau ce mă-sa face? Asta se Întîmpla puțin mai devreme, Înainte ca soarele să apună. Acum cîmpul e un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe un tăpșan de pe care am gonit mai Întîi ciorile și cîinii vagabonzi aciuați pe- acolo, astfel Încît comandantul să ne poată ține un instructaj scurt. Trecem prin zone civile, ar trebui să ne purtăm ca niște ostași, să nu zbierăm măscări pe geam, să nu cîntăm cîntece deocheate, să nu facem aia și aia - În general, să nu facem armata de rîs. N-am reușit să-mi dau seama dacă omul chiar vorbea serios, știind cu cine are de-a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
iute, dînd din antenele lor de gîngănii, cu binoclul clăti nîndu-li-se la gît, deasupra pîntecului țuguiat. Un maistru militar vine și-mi trage rîzÎnd un pumn În cască și Îmi spune ceva. Încerc să-i citesc pe buze. Nu mai zbiera? Sau: Nu mai fuma? Sau: Nu mai Înjura! Mă rog... e clar că Înjur. Pentru că sînt singurul avariat În urma acestei operațiuni eroice, fiind plasat pe afet exact lîngă camera de Încărcare, de unde proiectilul uriaș a fost lansat În văzduh. Și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
CÎteva secunde rămînem cu ciocurile căscate la jerbele Înspumate pe care le face din ce În ce mai departe, pe urmă dispare undeva unde norii grei de aprilie Își Întîlnesc neliniștea cu acest deșert lichid. Apoi sună fluierele și sirenele și sărim de pe tunuri zbierînd chestii, În timp ce ofițerii ies de sub plasele de camuflaj, ca niște insecte verzi, cu pîntece mici și țuguiate și membre firave, fragile. În ultima după-amiază ni se dă liber, dar În poligon. Constăn țenilor li s-a dat drumul În permisie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se pare că nu mai e același. Există o flacără nouă În miezul lui și chestia asta nu se mai stinge la fel de ușor. Din toată Învălmășeala de crîmpeie de imagini și de gînduri, răsună aceste cuvinte, de parcă cineva mi le zbiară În țeastă, din străfundul umbrei mele: Future is Freedom. Zbiară așa o vreme, pînă cînd Îmi dau seama că e o prostie care nici măcar nu sună bine. Future/ freedom? Sau freedom/future? Aflîndu-se el pe culmea de la capătul lumii, acestui
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nouă În miezul lui și chestia asta nu se mai stinge la fel de ușor. Din toată Învălmășeala de crîmpeie de imagini și de gînduri, răsună aceste cuvinte, de parcă cineva mi le zbiară În țeastă, din străfundul umbrei mele: Future is Freedom. Zbiară așa o vreme, pînă cînd Îmi dau seama că e o prostie care nici măcar nu sună bine. Future/ freedom? Sau freedom/future? Aflîndu-se el pe culmea de la capătul lumii, acestui tînăr plin de calități Îi fîlfîie pletele În timp ce privește cețurile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu răcnete vesele: Hai liberareee! The Future is... De alegeri În concediu, la oraș Reușesc, cumva, să nu ajung fruntaș, așa cum Îmi dorea comandantul de baterie. Cum ar fi fost? Cum ar fi fost să ajung un fel de Portocală-Porcescu, zbierînd comenzi la următorul ciclu de răcani, din vîrful unei biute, sărbătorind momentul cu mîna vîrÎtă În nas pînă la cot? Cum ar fi fost să descopăr că sînt un om slab, pe care puterea unor cîrpe galbene pe umeri Îl
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Stancu; fiind și el om, stă să-și desăvîrșească cultura electro-muzicală, căscînd, Îmbujorat, ochii și urechile la discuțiile noastre mai mult decît animate. Your head like a hole/ Black as your soul/ I’d rather die/ Than give you control, zbiară Cristian, care a reușit să prindă versurile - și se pare că nimeni nu are nimic de comentat nici Împotriva mesajului și nici a englezei lui șovăielnice. Urmează o repriză prelungită de reclame, ultima, la Chanel nr. 5 (arhitecturi moderne pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
grijă să nu te Îmbolnăvești În spital. Și mai ales ai grijă cu cine votezi. A... și vezi că, am uitat să-ți spun, În Spitalul Militar e și Rică, la Neuro... știi tu, la dilimache... Urează-i Însănătoșire grabnică, zbiară el rîzÎnd. Trenul. Nu e un tren, e o Întreagă lume, În care se consumă lecții de viață. Se mișcă, cînd nu stă, iar cînd stă, uită să mai plece. Discuțiile sînt animate, multe voci care se suprapun În straturi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tea să-i adune de-acolo pe derbedei. SÎntem În miezul lucrurilor, Îl privesc pe Andi și Îmi imaginez că și mie Îmi strălucesc ochii la fel. Ne Învîrtim o vreme prin mulțime, ne găsim cunoștințe cu diverși, discuțiile sînt zbierate și aparent fără sens. Citim mesajele scrise pe pancarte improvizate: Zonă liberă de neocomunism. Nu ai cum să nu simți suflul. Nu poți să nu simți acea Însuflețire care străbate mulțimea. Îl găsesc pe Rică În salon, citindu-le camarazilor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
noștri se agită la fereastră și rîd. Petculeee! se aude iar, insistent. Mă Petculeee! Acum, vibrația vocii spune că răbdarea e pe cale să se sfîrșească. Un element care sparge plictiseala, bolundeii trag de zăbrele și rîd. Măăă, n-auzi? Petculeee! zbiară sora enervată. Apoi, de undeva din salonul nostru, se aude pierit o voce: Daaaa. Mă Petculeee, dar-ar dracii În capu’ tău! se aude femeia de afară, Înnebunită. Daaa, vine iar răspunsul stins, de undeva din salon, ăștia din fereastră
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ce bun atîta cinematografie?): un soldat american victorios, cocoțat pe turela unui tanc, cu casca desfăcută și lăsată pe ceafă, Împărțind mici daruri (țigări, ciocolată, prezervative, praf de scărpinat) unei cete de copii care aleargă desculți În jur, În timp ce-i zbiară rîzÎnd unui camarad de luptă o replică Însoțită de stropi de salivă maro (de la tutunul pe care-l ține la măsea): Jack, am făcut o treabă strașnică! Sau poate un soldat sovietic, caz În care nu Împarte nimic, ci flutură
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și ni se taie Într-un mare fel. Mai ales scena aia cînd le-a mulțumit minerilor... Pentru ce? Că au măcelărit protestul? Băăî, futu-ți morții mă-tii de nemernic, spre ce republică bananieră vrei să ne duci? a zbierat atunci un vlăjgan către televizor. Așa că, dacă ai să surprinzi soldați făcînd gesturi obscene prin spatele ofițerului (există chiar tentația de a-i scuipa În chipiul pus pe pervazul ferestrei), să nu te miri. Întîlnirea lui Hagi cu Maradona a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o vezi și tu? Nu? Ne vezi cum ieșim prin ea, În haine civile, țipătoare, iar eu am o freză hunky-punky pentru că În ultimele două luni mi-am luat la piele numai părul care ieșea de sub bonetă?...sîntem isterici și zbierăm? Conduși de un buchet verde de ofițeri, În mijlocul căruia Stancu ține să se vadă, roșu și ursuz ca un bujor, ca o mireasă din comuna Prisaca? Acum ne vezi? Iar eu strig, brusc, fluturînd mîna deasupra capului: La revedere, domnule
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fost tentată să spună cât de păcat era că sentimentele ei referitoare la ceea ce Îi datora copilului se schimbaseră În asemenea măsură, dar Își ținu gura. În timp ce Claudia Își așeză paharul pe tejgheaua magazinului, mobilul Îi sună din nou. —Marta, zbieră Claudia, doar descurcă-te și gata, OK? Toți copiii fac febră și vomită. Nu vin acasă pentru că copilul meu are stomacul nițel deranjat. Ruby se lupta cu lacrimile de-acum. Era posibil ca Claudia să aiba o zi liberă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
În portbagaj! Phil o rupse la fugă și ieși din magazin; se Întoarse În mai puțin de un minut. Asistenta aproape că-i smulse aparatul din mână și a Început să citească rapid instrucțiunile. Cum adică te simți Înșelat? Îi zbiera mătușa Sylvia lui Nigel. —La o parte vă rog! strigă asistenta. Puse cele două dispozitive pe pieptul lui Ivan și apăsă pe butonul de șoc. Partea de sus a corpului lui se ridică În aer. — Tot n-are puls! Repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
buruieni, i-a proptit cuțitul În burtă și o mână pe gură. «Și ia zi, Întâi ai Împins ușurel, nu?» - și i-a strecurat puțin cuțitul În carne, mai sus de buric. «Pe urmă mai tare - de ce tremuri, mă?» - ălalalt zbiera Înăbușit sub palmă. «Și când te-ai proptit a treia oară, câți centimetri ai vârât, mă? Zece? Cinșpe? Sau a Încăput toată mătărânga?» - și, scurt, l-a Înjunghiat În burtă și i-a răvășit mațele. «Nu eu, nu eu, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ceilalți, când aproape că dăduseră nas În nas cu Foameangât, care În acea duminică se nimerise să fie ofițer de continuitate la Statul Major al regimentului. Îi dusese pe cei doi pe aleea pustie și nefolosită din spatele corpului de gardă. Zbiera la ei, ochii Îi ieșiseră din orbite, le promitea tribunalul militar, ani grei de batalion disciplinar, căci nu se mai pomenise În glorioasa istorie a Armatei ca două scursuri de soldați cu foamea-n gât să se apuce, Înarmați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
alcătuire pe care unii o recunoscură, În cele din urmă, mai mult după zgomote și mirosuri: În Întunericul aproape desăvârșit gonea nebunește un cal care târa după el un tun ce-și scârțâia fiarele prin hârtoape. Soldatul din spinarea calului zbiera cu bucurie „Vaina caput!” și lăsa În urmă miros de băutură. Încet, zgomotele se stinseră către apus, iar pe spumele căzute din botul calului pe un pietroi alunecă un om și-și sparse cotul. În miezul aproape Încremenit al vârtejului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]