1,953 matches
-
Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Ce dacă-n loc de rouă cade brumă și în grădina mea nu mai sunt flori, dacă deja bătrâni vin noii zori, iar viața doar la zbucium se rezumă? Atâta vreme cât îmi ești alături, cu sufletul tău tânăr și frumos, nu pot să ies decât victorios din ale vieții nesfârșite-omături. Tristețea mi-o alungi zâmbind c-o glumă, iar când rămân în urma ta, cobori, alungi ale decepțiilor ciori
OCROTIRE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383977_a_385306]
-
vârstă de 36 de ani, înalt bine legat, privește prin geamul termopan al apartamentului situat la etajul 3, lumea de afară. De altfel,ochii săi de un albastru intens doar pipăie atmosfera dezolantă a orașului dar nu observă nimic din zbuciumul crengilor golașe ale teilor care se caută ca niște frați, împreunându-și mâinile rebegite, ci doar scanează viermuiala dezordonată a oamenilor sau mișcarea silențioasă ori scrâșnită a pneurilor mașinilor pe asfaltul umed. Din când în când tresare la zgomotul înfundat
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
Publicat în: Ediția nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Tu te-ai topit în mine. Orișiunde m-am dus, mi-ai fost alături orișicând și n-am știut cine-i prezent în gând și cine-n orie zbucium se ascunde. Ești freamătul profund al firii mele în care sting și nasc mereu scântei, după cum vreau și după cum tu vrei, în timp ce-nsămânțăm cerul cu stele. Întreb, întrebi, dar pentru ce-am răspunde ? Ne-nlocuim întruna rând pe rând, ești
ARMONIE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384060_a_385389]
-
pioșenie și sinceritate. În fapt, eul liric își caută calea spre Dumnezeu: „Învrednicește-mă, Doamne”, „Să te aflu pe tine, să știu”, „Să-ți caut, să-ți aflu iubirea”, „să rezist”, „să pot”, „să citesc”... După zbaterile ce amintesc de zbuciumul psalmistului arghezian, o smerenie îi potolește dorințele: „Aștept cuminte. Facă-se voia Lui!” (Resemnare). Problematica existențială atinge tema majoră a timpului, niciodată suficient pentru o viață de om: „Te rog să-mi dai un strop de timp, cu/ împrumut.” (Rugă
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
generală progresivă de natură sifilitică. Tratamentul i-a provocat o intoxicație mercurială cu grave tulburări. Iată, suntem în preajma zilei comemorative, ne reamintim că întruna din aceste frumoase luni a verii, în anul 1889, la București, își înceta drumul plin de zbucium al scurtei sale vieți, marele nostru poet Mihai Eminescu. În cartea „Misterul morții lui Eminescu”, arădeanul Ovidiu Vuia, medic, scriitor, poet și critic literar (1929-2002), îl numește „Zeul limbii și al spiritualității poporului român”. El susține că Eminescu nu a
CU DORUL „LUCEAFĂRULUI” O ÎNTREAGĂ NAȚIUNE A RĂMAS! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383306_a_384635]
-
succesul cu orice preț. Este atrasă de taina relației cu ceilalți: Bărbatul, părinții, rudele, colegii, studenții, celelalte femei în căutarea dragostei adevărate, familia, orașul, apa ce străbate orașul, profesorii, cărțile. Titlu este aparent banal, în spatele lui se ascund secretele femeii! Zbuciumul sufletului poate fi potolit lângă o apă, pe malul râului care își cunoaște izvoarele. Apa poate curăți ființa de zgura vremii. Mirela-Ioan Borchin nu o spune, dar înțelegi că simbolul transmite totul: Apa este elementul vital, dă viață. Apa lichidă
CONSTANTIN STANCU, TIMPUL CA UN GLONŢ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383360_a_384689]
-
aripilor imaginației, în secunde trecând prin timpul dat a fi lumesc, poposind îndelung pe culmi ale odihnei, ce alină neostenită truda drumeției neîntrerupte de propria-i însetare, adesea biruitoare înainte de ceasul de sfârșit! Când liniștea ce se va lăsa peste zbuciumul greu, ce cuprinde în flăcările-i zbaterile neputincioase ale trupului, va aștepta cuminte, blândă și răbdătoare, ca nicicând în efemerul străbătut până acolo, să se stingă încet durerea apăsătoare, sub lacrimile cerului ce o vor spăla cu apele sacre ale
ACEA ZI, CÂND... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383410_a_384739]
-
multe nopți zbuciumate. Se strădui să nu mai cugete și să se lase îmbrățișată de brațele lui Morfeu, însă gândurile năvăleau roiuri, împânzindui mintea. Partea bună era că totuși gândurile erau calme și senine de această dată. Se eliberase de zbuciumul furtunilor din sufetul său de dinaintea plecării. Era o femeie tânără, se căsătotise în urmă cu patru ani cu Victor. Se cunoscuseră la mare la Vama Veche cu cinci veri în urmă. Ea venise într-o scurtă vacanță la mare împreună cu
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
seama că nu mai este studenta care își făcea de cap și care nu refuza niciodată o barcă de salvare. Timpul lăsase urme adânci, sechele care cu greu își vor afla leac, fiind vorba de un suflet aflat în continuu zbucium, în război cu sine și cu lumea, chinuit de frustrări și neîmpliniri. Mezalianța pe care o acceptase la căsătorie se răzbuna acum amarnic. Atât ea, cât și soțul ei zburaseră într-un consens tacit din floare-n floare, amăgindu-se
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
știu cât de mult mă adori." Pe sânii tai falnici să preget Sorbind tot nectarul din ei Rămâne-voi fără de cuget Și fără de ei - dumnezei Să-ți stau îngropat între coapse Petală, petale, să fim... Ca două - ancestrale sinapse Prin zbucium și patos, iubim La tălpile tale, covor Voi sta așternut totdeauna De faci doar un pas mă-nfior Și plânge petala întruna Din flori, sunt o simplă petală Cu care te scalzi uneori Frumoaso, ispito florală În mii de petale de
ÎN MII DE PETALE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382994_a_384323]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > PLOI DE GRÎU Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2263 din 12 martie 2017 Toate Articolele Autorului Orașu-acesta mare, cu prea multe istorii, ce-și spală rufa vesel la malul unui rîu, în zbucium de lăute și ștreanguri iluzorii, prin nunți mistificate sub ploi de-orez și grîu, orașu-acesta mamă și tată vrea să-ți fie cînd te repezi cu viața de rumeguș prin zid, cînd te sfințește cioara, din zbor, pe pălărie, sub
PLOI DE GRÎU de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383069_a_384398]
-
dea afară, sau muncitoare pe la un depozit. Inima îmi bătea să-mi sară din piept, făcând să-mi tresalte și sânii mari, sugrumați de sutienul ăla nenorocit. În ziua aceea îmbrăcasem o bluză puțin mai transparentă, care dădea la iveală zbuciumul sânilor mei speriați. Însă, de data asta, privirea tovului se poticnise în sutienul meu și nu mai reușea să scape din capcana adânciturii dintre sâni. Totuși, furia nu-i trecuse: - Ce mă privești așa, ca o idioată? Apropie-te, să
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
Din infinitul cerului, mai sus,Să te cobori ușor, pe a mea pernă.Vom fi uniți, doi miri nemuritori,Ca-ntr-o poveste scrisă de ursită;Tu, blondul prinț coborâtor din nori,Eu, fir de lut, o rozâ înflorită.... III. ZBUCIUM, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017. La umbra ta, m-aplec, pădure, Cu osteneala zilelor cu brumă; M-apasă vântul, ploaia mă-ncovoaie, La geamul vieții, ciorile, îmi scurmă. Nu mai sunt copilița alintată
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
O adiere caldă-n nopțile de mai,Un susur ce răzbate din adâncuri.Sunt o fărâmă din nimicul pieritor,Dar vreau să fiu un fir de iarbă verde;Un strop de ploaie, cer nemuritor,Lumină blândă, curcubeu și zâmbet.... XXI. ZBUCIUM, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2227 din 04 februarie 2017. Poate-mi vei sta de-acuma, De strajă pe sub plopi; Să-mprăștii peste lanuri, Sărutul ca o vară. C-o palmă ce alină Durerile din snopi, Că
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
morți va fi din ”cauze naturale„. Pentru toate acestea avea nevoie de bani. El lucrase curat, iar ăsta, Corcoduș, nu avusese altă treabă decât să se îmbolnăvească de TBC și apă la plămâni. Ce ghinion! Din biroul ei Crinuța urmărea zbuciumul lui Vax Zbierea, a băgat capul pe ușă să se convingă de nervozitatea directorului, dacă nu-l trăgea repede, scrumiera aruncată de acesta i-ar fi spart capul. Nu înțelegea de ce este așa de furios, însă putea face legătura cu
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385345_a_386674]
-
stomac și mai era ceva plăcut, o ușoară durere percepută în sânii neatinși de mână de bărbat de mulți ani de zile; era ca o răzvrătire a întregului organism care voia să evadeze spre o nouă viață, una plină de zbucium și iubire erotică. Simțea că Mihai, deși nu-i vorbise niciodată despre dragoste, este bărbatul pe care și l-ar dori să-i fie alături pentru tot restul vieții. -Mihai, ce vom face?-Mihaela se uita la el ca la
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
oprești vreodată. Fericitul Augustin spune: „Ne-ai făcut pentru tine, Doamne” și „Ne liniștește sufletul nostru, până când se va odihni întru Tine”. Mistica ortodoxă vede într-adevăr în liniște o lumină, o pace sufletească, pe când mistica apuseană vede întotdeauna un zbucium al crucii, al suferinței, al durerii, al ascezei duse la extrem. Omul, când ajunge la lumină, nu mai are frică, nu mai are acea încrâncenare interioară, pentru că lumina aduce liniștirea sufletului. - Isihasmul, Înaltpreasfinția Voastră, este perceput ca o permanentă asceză
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
hoții de aur. Dar spiritul rău al aurului nu e întruchipat în carne și oase, nu e palpabil, e ceva ca un destin rău. Ceva care simbolizează defectele omului: lăcomie, egoism, inconștientă. V-ați pierdut mulți prieteni de când a început zbuciumul la Roșia? Nu cred că mi-am pierdut niciun prieten adevărat. Dar am câștigat mulți. La ce vă gândiți când mulgeți vaca? Mă gândesc că mulg vaca! Daca îmi dă laptele, dacă dă cu piciorul... Ce-i capitalismul? Aceeași Mărie
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93024_a_94316]
-
Se împlinesc 155 de ani de la Mica Unire. Un prim pas spre constituirea statului român. Cu zbucium, romantism, diplomație și oarece noroc. Privind rațional faptele a fost un proces firesc în contextul Revoluției de la 1848, care descătușase energiile popoarelor europene. Reformele declanșate în multe țări dădeau mari speranțe, tuturor, spre mai bine. Trimiterea feciorilor din Moldova și
De la UNIRE la REUNIRE – Sergiu GĂBUREAC [Corola-blog/BlogPost/93043_a_94335]
-
așa am ajuns cu grupul BTT la Paris să vizitez castele de pe Valea Loirei, iulie 1973. Și astăzi mai sunt încă ... pe aceea viză ... N-am vizitat atunci castelele căci am „fugit” din camera de hotel și mi-am început zbuciumul cererii de azil politic ... un drum greu, când pleci la 25 ani de una singură, n-ai nici un ban, nu cunoști pe nimeni. Aveam însă încrederea, inconștiența tinereții că voi reuși. Cum? Nu știam, dar nu concepeam ca nu voi
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
divină rugi copleșitoare în care freamătă dorința de pace și armonie. Zborul său se țese în acorduri de lumină în nopți strălucitoare și zile care curg precum izvoarele limpezi spre infinit. Vocea lăuntrica a poetului este un cântec de dor, zbucium și speranță prin care se descătușează și pornește în misiunea pe care Domnul i-a dat-o prin harul său deosebit. Haina sa din “sfere de lumină-albastră” îl îmbracă în aspirații netulburate, sculptându-i un veșmânt al strălucirii pe care
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
versuri cum puțini poeți ar ști să o facă. Glia sa sfințită cu lacrimi îl cheamă la datorie și nu își dorește decât ca pacea să se aștearnă pe tâmplele țării și să strângă petale de armonie de pe brațele ei. Zbuciumul său interior îl determină să scrie adevărate scrisori patriotice în care lupta pentru dreptate, cinste și onoare, dar și pentru un viitor mai luminat al pământului său străbun de care se simte profund legat și pe care îl iubește necondiționat
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
astfel fură toate în plan și se zidiră.... XXV. PLOI DE GRÎU, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2263 din 12 martie 2017. Orașu-acesta mare, cu prea multe istorii, ce-și spală rufa vesel la malul unui rîu, în zbucium de lăute și ștreanguri iluzorii, prin nunți mistificate sub ploi de-orez și grîu, orașu-acesta mamă și tată vrea să-ți fie cînd te repezi cu viața de rumeguș prin zid, cînd te sfințește cioara, din zbor, pe pălărie, sub
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
tine frumoasele ieșite din catacombe vechi; ție-ți miroase-a baltă, a rapiță, a șine, deasupra ta cocorii se sting perechi-perechi... Citește mai mult Orașu-acesta mare, cu prea multe istorii,ce-și spală rufa vesel la malul unui rîu,în zbucium de lăute și ștreanguri iluzorii,prin nunți mistificate sub ploi de-orez și grîu,orașu-acesta mamă și tată vrea să-ți fiecînd te repezi cu viața de rumeguș prin zid,cînd te sfințește cioara, din zbor, pe pălărie,sub un
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
momentul când am fost chemat acolo se scurseseră nouăzeci și două de minute. Chinuitoare. Ce-o fi făcut Eva În acest răstimp?- mă Întrebam În drum spre sala Consiliului. Centrul arăta ca un urdiniș zgândărit. Ce mai freamăt, ce mai zbucium, mi-am spus excitat și Îngrijorat: aici se Întâmplă lucruri, cum zicea frate-meu când se vroia spiritual. Toți arătau a oameni bântuiți de febră. Cât despre participanții la ședința Consiliului... La ședința lărgită a Consiliului, vreau să spun: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]