593 matches
-
Marie, ești făcută pentru meseria asta și știi bine acest lucru. Locul dumitale e aici. - SÎnt și logodnica lui Christian, răspunse ea. Locul meu e lîngă el. - Ce vei face mai mult la Plymouth În afară de a aștepta și a te zbuciuma? - Nu vreau să mai vorbesc despre lucrurile astea. - Crezi cu adevărat că e de ajuns să iei distanță ca să uiți? În fața absenței răspunsului ei, deveni brutal. - SÎnt uciși frații și nepotul dumitale și o ștergi? Nu credeam că ești genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În viață. - O metodă bine cunoscută a activiștilor IRA, comentase Fersen, parcurgînd la rîndul lui faxul. Marie Încercase pe dată sentimentul că fusese manipulată. - Adunările au degenerat, iar catolicii s-au pus sub protecția IRA, Îi explicase Ryan, evocîndu-și iubirea zbuciumată cu o tînără protestantă din Belfast. - A falsificat registrele de stare civilă pentru ca decesul lui să nu apară, adăugase ea, scîrbită, și se slujise de actul de naștere pentru a face o cerere de pașaport În ianuarie 1962. - O lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
visează... (Tăcere întrebătoare.) Te visează urât și începi să te înăbuși prin somn.... (Calul însuși se zvârcolește prin încăpere și mușcă din urechea lui PARASCHIV.) Da... Uite... Chiar acum se zvârcolește prin încăpere și mușcă din urechea ta... (PARASCHIV se zbuciumă, cade pe jos, se zvârcolește, urlă.) Vreau să fiu judecat chiar acum! Chiar în secunda asta! (Așteptare. Secunda zbârnâie prin aer.) Vreau să mărturisesc tot! (Cuvântul tot se desface din găoacea sa aeriană și plesnește pe buzele actorului.) Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a-i ajunge din urmă. Tablou pe care ar îndrăzni să-l picteze doar Hieronymus Bosch; coșmar ce îi copleșea în fiecare noapte pe milioane de bărbați și de femei, nerăbdători să mai înainteze a doua zi încă un centimetru, zbuciumați la gândul că ar pierde totul într-o clipă. Nu, nu se simțea în puteri. Nici nu credea că triumful ar compensa atâtea amărăciuni. Muntele cerea prea mult și, la fiecare metru, trebuia să lași în urmă ce era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
așa, toți patru, până când au format un lanț, pentru că ultimul războinic și-a folosit mâna liberă ca să se prindă de piciorul vraciului. Era un moment grav. Când defunctul va simți durerea îngrozitoare pricinuită de apa clocotită, spiritul lui se va zbuciuma furios, încercând să-și atace dușmanii, dar se va găsi în fața unui grup compact care va respinge atacul ca un singur om. — „Fierb capul în apa lui güio“ - recită bătrânul și lăsă să cadă pielea, care se cufundă în lichidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
știe la Întoarcere unde rămăsese. După prânz, Își spuse și se duse la fereastră să vadă dacă Încă se mai arăta de ploaie. Cerul deasupra lui San Lorenzo era cenușiu și rău prevestitor, iar frunzele copacilor din micul campo se zbuciumau sub acțiunea forței vântului care făcea vârtejuri În jurul lor. Se duse la dulap să caute o umbrelă: nu se deranjase să aducă una cu el În dimineața aceea. Trase ușa și se uită Înăuntru. Acolo era amestecul obișnuit de obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
apoi, tăcu, totul se liniști, parcă totul muri din nou. - Își cheamă perechea! își zise el. Somnul nu-l prindea, simțea nevoia să-și descarce sufletul, să-și spuie neliniștile care îl măcinau. Părea dezlănțuit de un clocot care-i zbuciuma sufletul... Era ca dezghețul unui fluviu primăvara. Cine-i cel ce-i va descreți fruntea, care să-i scoată plânsul din glasul necazului său... care să-i ridice capul și să privească necazul drept în față... care să-i scoată
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
măcar,... doar o vorbă de iertare, Doamne!” Încet-Încet, se depărta de trupul ei... de trupul acela bolnav și neputincios. Moartea pătrundea în el, încet, prin răni, prin toți porii... Doar, o flacără încă îi mai alerga prin vine. Sufletul se zbuciuma în acel trup, de care trebuia să se desprindă, lăsându-l aici, pe pământ, la locul lui, iar el trebuind să se întoarcă acolo Sus... de unde a venit. Sunase ceasul umbrelor la hotarul vieții... Ce vedea acum, ea, acolo nu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
veneau cu îndrăzneală, aproape în fiecare zi, și se invitau la masă. În astfel de împrejurări, copilul, numai de două luni, fu cu totul părăsit. Uitat în odaie cu ușa închisă, dar cu un geam de sus deschis, copilul se zbuciumase, poate cu febră, și căzuse jos din patul neîngrădit. Plin de contuziuni muri repede. Olimpia primi lovitura cu mult calm, aproape ca o ușurare, Stănică însă păru desperat. Sosi cu părul vâlvoi în casa Aglaei, repetă scena inimii slăbite, notifică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
indiferent, cum îmi este indiferent și cevrea să facă papa. Îl iubesc, dar știu bine că sunt lucruri pe care nu are puterea să le facă, altfel le-ar fi făcut de mult. Intențiile lui Pascalopol sunt bune, însă îl zbuciumă pe papa degeaba. Acum trebuie să fie cu el, nici vorbă. Ce este pentru mine dacă mă cheamă Giurgiuveanu sau Mărculescu? La banii lui papa nici nu mă gândesc, nici nu-mi trece prin cap că are să moară vreodată. Și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
locuia moș Costache, bătrânul avar îl întîmpină cu afirmația stupefiantă: "...nu, nu stă nimeni aici, nu cunosc...". Intervenția Otiliei îl salvează pe tânărul timid, aflat aproape în pragul deznădejdii. Din prima seară eroul are în fața ochilor persoanele care îi vor zbuciuma puținul timp până la majorat. Îl cunoaște pe rafinatul Leonida Pascalopol, prietenul lui Costache Giurgiuveanu și protectorul Otiliei, apoi "clanul" Tulea, familia Aglaei, sora bătrânului avar care avea un soț senil și trei copii: Olimpia, căsătorită cu Stănică, Aurica, o fată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe sub sprîncene: - Ai fermece-n labă, le potrivești, ai? Aruncară de câte două ori. Bozoncea pierdea și fuma otărît, trăgând fumuri dese pe nas, dintr-o Mărășească. Până spre ziuă, tot Gheorghe îi lăsă lefteri. Oacă adormise lângă ei și se zbuciuma în vise. Florea tot nu mai venea să le vândă pontul. În noaptea aia -lau cercetat pe Paraschiv dacă i s-a urii cu binele, dacă auzise de poliție și de om mort, dacă se pricepea să taie un buzunar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și se răsti la bătrîn: Dumneata ne-ai adus aici, dumneata să ne scoți la cap, că n-ai vrut să stăm la nuntă! După o ceartă scurtă începură iar să caute. Să fi trecut un ceas, două de când se zbuciumau, când au auzit urletul lupilor. Îi trecură nădușelile. - Haita! zise sugrumat Dumitru. - Ssttt! - Aoleu, Mitică, Mitică... 337 De undeva de departe se deslușea strigătul unei fiare Măritate, întrecînd vântul sălbatic. - Lupii... Anghel râse cu glas stins: - Fugiți, mă, d-acilea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
acestuia nu face decât să creeze o corespondență între vârtejul exterior și vârtejul interior. Trăirea infinității, ca și reflexia îndelungată asupra acestei infinități, este cea mai groaznică lecție de anarhie, de revoltă și de neîmpăcare totală. Infinitul te dezorganizează, te zbuciumă, te afectează în rădăcinile ființei, dar te și face să neglijezi tot ce e gest mărunt, tot ce e insignifiant și întîmplător. În fața infinitului, chiar și durerile par mai mici. Ce bine că, după ce ne-am pierdut toate speranțele, ne
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
aruncase peticele de piele în grădină, s-a spălat pe mâini și pe față în apa din ligheanul în care înaintea lui se spălaseră și alții, își aranjă cămașa și se îndreptă spre casa parohială. Capul și inima îi erau zbuciumate. În fond nu provocările și balivernele oamenilor îl nelinișteau; fiul său se va duce oricum departe de locurile-astea dacă o să fie călugăr! Îi venea să plângă. Masiv și lat în spate cum era, pe măsură ce se apropia de casa peotului
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
este o figură ce nu face cinste statutului și prieteniei tale. Îi cunoști trecutul? Acest individ a mânjit cu noroi bunul și solemnul renume al religiei noastre. Da, mi-a zis ceva despre viața și convertirile lui. Inima lui e zbuciumată, sufletul lui este tot o rană, iată de ce aleargă după miraje și făgădinți. Tu să-mi răspunzi așa cum se răspunde unui duhovnic, iar nu să-mi înșiri tot felul de teorii și cuvinte frumoase. Nu trebuie să-l mai întâlnești
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
încâlcită și pustie: Pentru a confirma dacă el se preface sau într-adevăr este pradă furiei și zăpăcirii, trebuie pus la-ncercare, dus pe marginea prăpăstiei și făcut să-și recunoască minciunile. Își schimbă mereu expresia, se eschivează, acuză, se zbuciumă chinuit de contradicții; cum e cu putință să stabilim dacă într-adevăr a căzut la sânul celei ce domnește peste infern și-i roade facultățile de a cugeta? Au votat în unanimitate și au hotărât să-l supună supliciului menit
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să facem cea ce facem; ai spus-o chiar tu de-atâtea ori, hai, lasă-ne să dormim acuma. Se făcea din nou tăcere, Carlo spunea noapte bună și torțele erau luate și duse de-acolo. Tommaso continua să se zbuciume în mii de gânduri. Va trebui inventat un loc unde să se poată trăi în pofida spaniolilor și a Sfintei Inchiziții, în pofida tuturor celor care îi asupresc pe ceilalți și pretind tot felul de privilegii. Cei vechi din Egipt și din
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cunoștință, un dor nestins și o chemare neîncetată a ei, până când răbdarea și căința o cheamă din nou înapoi: plecarea sau îndepărtarea luminii produc o durere și o tristețe insuportabile, ce îl doboară pe om la pământ, unde el se zbuciumă Trebuie să lupți cu ardoare pentru a redobândi lumina<footnote Arhiepiscop B. Krivocheine, op. cit., p. 257. footnote>. Retragerea luminii și revenirea în sine a sufletului se face treptat, pentru ca acesta să nu sufere. Atunci când este părăsit și trăiește chinul despărțirii
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
neamul tău de străini, dumneata, un fugit de-acolo? Ar trebui să bagi mai bine de seamă la intențiile tale zgomotoase, ca să n-o mai pocnești pe nevastă-ta toată noaptea cu capul de perete, când îți regulezi atât de zbuciumat scroafa... bumm, bumm... o jumătate de noapte! DOAMNA WURM (tare): Herrmann, tacă-ți gura aia spurcată! DOMNUL KOVACIC: Eu... eu sunt de două generații împământenit ca austriac german. Sunt sănătos și curat, și pe deasupra și funcționar. Îi sugrum eu acum
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Pythia? Zic unii că ea a coborât În locul profetic șmanteionț, cu adâncă amărăciune și Împotriva voinței ei; de la primele răspunsuri era evident - se vedea clar după vocea ei răgușită - că nu izbutea să vorbească. Era Întocmai unei corăbii care se zbuciumă Încolo și Încoace, plină fiind de o exalație rea și tăcută 3. În cele din urmă, cu totul răvășită, se repezi spre ieșire, scoțând un țipăt ciudat și Înfricoșător. Se aruncă la pământ, punându-i pe fugă nu numai pe
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
poluarea aerului și ameliorează condițiile microclimatice, contribuie la înfrumusețarea peisajului și oferă importante zone de odihnă și de agrement. De asemenea, este bine să nu uităm rolul pădurii în apărarea omului, a satelor, constituind un loc de refugiu în perioadele zbuciumate din istoria neamului. Unii termeni din domeniul silvic sunt de origine dacică (copac, codru, gorun), slavă (stejar, crâng, gârniță 1), dar mai ales de origine latină (fag, frasin, tei, carpen, plop, salcie, ulm). Din aceste cuvinte au derivat numeroase nume
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cu destinul scriitorului însuși: Am dormit prost în noaptea aceea. Afară se dezlănțuise un vânt de uragan. Oare încotro putea să-mi rostogolească ghemotocul Zidarului meu? [...]. Și astfel, truda mea de mai mulți ani, săvârșită, dar mai mult concepută, se zbuciuma prin stepă un cocoloș de hârtie neajutorat. Și am început să mă rog. [...]. Dimineața, după deșteptare, la ora cinci, biciuit de rafalele de vânt, m-am dus în locul acela. Vântul mătura până și pietricele mărunte și ți le arunca în
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
opțional sau pentru desfășurarea unor activități extracurriculare. În speranța că toți cei care vor răsfoi paginile acestui material vor găsi ceva util, le doresc mult succes în activitatea didactică. Autorii (O Simionescu) Dragi copii, În zilele noastre, omenirea este din ce în ce mai zbuciumată de numeroase dezastre: războaie, foamete, dezastre naturale. Din păcate, cei mai expuși sunteți voi, copiii. Astfel, dacă războiul ucideprimele victime nevinovate sunt copiii; dacă bolile și foametea fac ravagiicei neajutorați sunt copiii; dacă în mediul înconjurător se produc dezechilibre - primii
Ghidul micului ecologist by Lidia Gâdei, Violeta Buciumaş, Silviu Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1181_a_1883]
-
o autocritică exacerbată, nu ar fi permis expunerea vreunei infime slăbiciuni. Volumele Doinei Jela conțin informații reluate în La apa Vavilonului. "Repetiția, ca recurență a imaginilor din trecutul nostru, imagini obsesive pe al căror fundal sentimentele noastre de acum se zbuciumă zadarnic, reprezintă unul dintre adversarii principali pe care psihanaliștii i-au atacat cu îndrăzneală. Pentru Freud, repetiția era în primul rând un mod al compulsiunii"170. Repetitivitatea nu enervează, ci mai degrabă confirmă și evidențiază evenimentele importante: proiectele din primii
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]