503 matches
-
durere vie îi luă locul. Căci bestia înaripată își înfipsese ovipozitorul dințat în carnea stacojie, însămînțînd-o cu ouă mici ca semințele de mac. Apoi își luase iar zborul și pierise, lăsând fata să bocească-ntre flori ca violată de-un zburător din povești. Atunci scoarța cerebrală a preotului începu să radieze o aureolă de foc, care carboniza ca pe niște frunze uscate aripile lepidopterelor. Apoi, ca un balon umplut cu hidrogen, encefalul său roz și bălos începu să se ridice, cu tot cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-ncingeau și dresoarea de lei amenința că-ntr-o zi deschide cuștile dacă mai e criticată pe nedrept, iluzionistul răcnea la propria lui asistentă că o taie de-a binelea cu ferăstrăul dacă-l mai șicanează cu întrebări inoportune iar zburătorii amenințau cu greva și se ridicau în stoluri până-n cupolă... Secretarul de partid încerca să intervină, răco-rindu-i cu jetul florii de la butonieră, omul-orchestră se-ncăiera cu scuipătorul de foc, se rostogoleau în nisip într-un vacarm de muzicuțe, tromboane, acordeoane
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
privi în jur, fericit: era lumea visurilor lui, încă de când văzuse prima panaramă nenorocită de bâlci rătăcită în Teleorman, era cupola tuturor minunilor, a tuturor luminilor. De jur-împrejur erau reflectoare îndreptate-n sus, spre bolta unde aveau să se rostogolească zburătorii, pe trupurile cărora aveau să pună spoturi din cele mai dulci și mai tandre nuanțe, trandafiriu glisând în azuriu glisând în vernil glisând în pură și transfigurată lumină aurie... De apexul bolții atârnau trapeze de metal strălucitor, alte proiectoare, cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Pe nume, - ades e glasu-ți, ades e cel de mamă; Zvârlind cu pietre-n râul ce-n spume se înarcă Eu să vorbesc cu mama, s-aud cuvîntu-i parcă: O, fata mea, Închide și ușă [și] ferești C-ades [vin] zburătorii cei falnici din povești Și or să te răpească, ș-or să te ducă-n lume. O, las să vie, mamă, dar nu... acestea-s glume, Să vie zburătorul, eu m-oi uita la el Să aibă ochii mândri ș-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
O, fata mea, Închide și ușă [și] ferești C-ades [vin] zburătorii cei falnici din povești Și or să te răpească, ș-or să te ducă-n lume. O, las să vie, mamă, dar nu... acestea-s glume, Să vie zburătorul, eu m-oi uita la el Să aibă ochii mândri ș-un glas ca Floribel. Să-l despletesc, ce lung e așa, când îl desfac, Și peste tot mi-l împlu cu flori de liliac, Cu pieptene de aur și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nimica, să văd ce va mai zice... [BOGDAN] O! n-asculta de mine căci nu am mintea-ntreagă. Vezi! Vorbesc într-aiure - Verena! îi ești dragă! [VERENA] (ea se retrage din fereastă) Ce dulce glas mai [are] -- e- glas de zburător. (deodată s-arată Bogdan în fereastă - ea fuge după horn) De aș țipa el fuge... (se uită la el pe furiș) Păcat! și nu mă-ndur (ea s-a-ntors cu spatele spre părete și ș-a ascuns fața de sobă, țiindu-și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o jale mare... mare. Aș vrea acum prin codri să rătăcesc călare, Un an întreg acasă să nu mă mai întorn... Să-mi sune peste vârfuri duiosul glas de corn. (pauză) Mama îmi zice: "Fată, închide uși, ferești, Ades vin zburătorii cei falnici din povești Și pot să te răpească, te duc departe-n lume. (îndărătnic) O las' să vie mamă... Dar nu... acestea-s glume. Și - zice mama - foarte frumoși sânt la vorbire Ei au [un] farmec * care te împle
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cap. SC[ENA] Dragoș a fost în Marmația la puternicele sale rude. Aceștia promit ajutorul său; el vine-n Suceava ca să cerce dispoziția populației. Scenă-n crâșmă. Ș-aduce aminte de Angelica. Ea-i înamorată de un sunet de corn - Zburătorul. Ea se-namorează în el. Epizod erotic. El se-ntoarce la Suceava cu armată, îl gonește pe Mihnea, dar îl cruță cum ar cruța pe Cain. Acesta și răpitoarea sa femeie Irina iau lumea-n cap. ACT IV Gruie-Sînger - remușcările
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
deșert. Cert e doar faptul că teatrul său, pe care l-aș numi un accelerator de stereotipii, face posibilă explorarea artistică a unui univers încă necunoscut și, mai ales, imprevizibil. (Préférence cu Istoria. Teatru și bagatelă de Horia Gârbea, în Zburătorul, nr. 1 2 3 1995, p. ȘTEFAN ION GHILIMESCU A utorul de texte pentru teatru este un comediant și cu cît își va lua în serios condiția, cu atît va fi mai bine. De nu, va fi un măscărici involuntar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și-l prinzi ușor. Uite orbanțul, iarba talharului. Iederă ori smârdar, limba vacii ; alior sau laptele câinelui, malai mânâțel ori mei ; burbunacă sau măcriș ; alăturea nalbă mică, cașul popii care-i bună pentru dinți ; neghina sau zâzania ; năvalnicul ori pana zburătorului ; dincoace părul ciutei sau salbă moale care-i mai zice și pațachină ; rărunchi, floare broștească ori piciorul cucoșului ; popivnicul, lingura popii sau chiperiul lupului care, de cum dă primăvara, iese din omăt în pădure cu frunza groasă și lucioasă ca ceara
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
nu voiau necazuri. Era logic să se poarte cum trebuia. Până la urmă ajunseră la aeroport. Ultimii pasageri care alergau prin mulțime spre poarta de Îmbarcare erau Kitty și Desert Rose. Era un avion mic, murdar, un fel de autobuz Greyhound zburător, plin de pasageri Înfășurați În pături uzate. Kitty se uită În jur și se gândi: „Dacă au atât de mulți clienți și dacă sunt atât de soioase și de uzate, de ce au companiile aeriene atâtea datorii? Probabil din cauza salariilor sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
prin partidele de importanță capitală), dar juca bine, ce mai, de-aia și cred că echipa lui a dat șase goluri sau așa ceva, dintre care el vreo patru. Mi se pare însă trasă de păr partea cu pedepsirea gândacului ăluia zburător, care se-arunca de pe blocuri după asfințit împreună cu gașca lui. Nu contest că băieților le creșteau aripi și zburau în voie, tot ce se poate, în Drumul Taberei s-au văzut multe (ați auzit cred de Oltcitul roșu abandonat ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pentru... — ... o tipă absolut odioasă, pe nume Artemis. Zilele trecute ne-a venit un birou nou și ea și l-a adjudecat imediat, deși eu am un birou vai mama lui... — ... uneori Îi pun suc de portocale la olandezul ei zburător tembel, doar așa, ca să se Învețe minte... — ... o fată foarte drăguță, Katie, care lucrează la personal. Avem codul nostru secret, cu ea care vine și zice „Emma, poți să vii puțin să ne uităm pe niște cifre ?“, În traducere liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mă duc la panoul de la afizier și rup dintr-un gest poza cu fundul tras la xerox, În bikini tanga. E al meu și nu mai vreau să-l văd aici. Mă răsucesc pe călcîie. Iar Artemis, În legătură cu olandezul tău zburător... — Ce-i cu el ? spune bănuitoare. Mă uit la ea cum mă privește arogantă, cu parpalacul ei Burberry, ochelarii de designer și fața aia gen sînt-de-o-mie-de-ori-mai-bună-ca-tine. OK, hai să nu mă las furată de val. — Nu... am nici cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de la Colegiul Național Iași - Marele premiu pentru Proza; Andrei Ignat, clasa a III-a, Școala nr. 15 „Ștefan Bârsănescu” Iași (Cercul de artă plastică „N. N. Tonitza”) - Marele premiu pentru Pictură. Iată „Demonul”, poezie de Ruxandra Hrișca, clasa a XI-a „Zburătorul” Onești: „Incisivii Îi crescuseră/ voluptuos/ În pieptul meu./ Și l-am Întrebat:/ „Ce gust are deșertăciunea?”/ Ochii săi au licărit o secundă,/ apoi a surâs, lăsând să-i curgă/ un fir de sânge negru/ din colțul Încrezut al buzelor:/ „Mori
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
când venea în sfârșit, intra nervos și zicea: „Cine dracu’ a pus străchinile astea aici?”. Apoi sforăia până dimineața. — Bine - spuse Metodiu - dar atunci cine e tatăl fiului dumneavoastră? — Asta mă întreb și eu - spuse ea visătoare. O fi vreun zburător. — Ei, zburător - făcu Metodiu. Zburătorii vin la tinerele fete, nu la neveste. Poate la dumneavoastră în Moldova - răspunse doamna. La noi în Polonia, unde e mai frig, zburătorii vin și pe la 50 de ani, numai să facem focul. Episodul 120
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în sfârșit, intra nervos și zicea: „Cine dracu’ a pus străchinile astea aici?”. Apoi sforăia până dimineața. — Bine - spuse Metodiu - dar atunci cine e tatăl fiului dumneavoastră? — Asta mă întreb și eu - spuse ea visătoare. O fi vreun zburător. — Ei, zburător - făcu Metodiu. Zburătorii vin la tinerele fete, nu la neveste. Poate la dumneavoastră în Moldova - răspunse doamna. La noi în Polonia, unde e mai frig, zburătorii vin și pe la 50 de ani, numai să facem focul. Episodul 120 LAUS STULTITIAE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nervos și zicea: „Cine dracu’ a pus străchinile astea aici?”. Apoi sforăia până dimineața. — Bine - spuse Metodiu - dar atunci cine e tatăl fiului dumneavoastră? — Asta mă întreb și eu - spuse ea visătoare. O fi vreun zburător. — Ei, zburător - făcu Metodiu. Zburătorii vin la tinerele fete, nu la neveste. Poate la dumneavoastră în Moldova - răspunse doamna. La noi în Polonia, unde e mai frig, zburătorii vin și pe la 50 de ani, numai să facem focul. Episodul 120 LAUS STULTITIAE — în sfârșit, scumpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dumneavoastră? — Asta mă întreb și eu - spuse ea visătoare. O fi vreun zburător. — Ei, zburător - făcu Metodiu. Zburătorii vin la tinerele fete, nu la neveste. Poate la dumneavoastră în Moldova - răspunse doamna. La noi în Polonia, unde e mai frig, zburătorii vin și pe la 50 de ani, numai să facem focul. Episodul 120 LAUS STULTITIAE — în sfârșit, scumpă doamnă, să reluăm - spuse Metodiu. Aveți un fiu despre al cărui tată aveți un lapsus. Nu-i nimic: cert este că el, fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
blajin și mai consolat cu ideea că armata putea merge mai departe și fără el. S-au instalat cu destulă zarvă în aripa dinspre grădină a Vilei, Stoicescu alegîndu-și etajul "pentru a avea perspectivă, domnule, perspectiva e totul pentru un zburător" după cum se exprimase în fața lui nea Schintee, un bețiv cu nasul borcănat și roșu ca un gogoșar de Comana, gata oricînd să dea o mînă de ajutor cui avea sau cui nu avea nevoie, mărturisitor săptămînal în fața unui țoi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la Cantacuzino, loc în care nu fusese niciodată, prinții știau să se deteste cordial, invitația era prilejuită de recepția dată în onoarea unuia dintre așii așilor aviației mondiale, Italo Balbo. Orice aviator, iar Șerban Pangratty se considera înainte de toate aviator, zburător, unul dintre aceia care este inițiat în tainele plutirii și care văd altfel lumea, oricine putea să-și dea seama că lumea odată văzută de sus este judecată altfel decît dacă n-ar fi fost văzută niciodată astfel, orice aviator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ori privirea lui Balbo, a simțit că italianul a reacționat, o scînteie s-a aprins o fracțiune de secundă în ochii lui umezi și întunecați, ai putea crede că e adevărat ce se spune încă din vremea războiului, că doi zburători adevărați se recunosc dintr-o singură privire. Mai avea doar doi-trei pași pînă la grupul în mijlocul căruia Italo Balbo povestea o întîmplare de război, se vedea după cum își purta palmele, cam grăsuțe și acoperite cu păr des, cîrlionțat, închipuind o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
obraz, emoție și admirație, asemenea lui atunci cînd numai se gîndise că-l va întîlni pe asul aviației italiene. "Ce mai faci, domnule Leonard?" Era, de fapt, adevărata surpriză a serii. Că Balbo era grăsuliu și nu aducea deloc a zburător, deși era, nu însemna mare lucru pe lîngă faptul că Leonard Bîlbîie, comis-voiajorul firmei Mott, se afla în acea zi și acea oră în casa lui Basarab Cantacuzino. Invitat la recepția dată în cinstea aviatorilor italieni, la fel de invitat ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mîna stîngă la spate, iar dreapta o întinse scurt, energic. Cînd i-a simțit palma, degetele, și-a dat seama că felul în care arăta în mod obișnuit, rotofei, agitat, aiurit, nu avea nici o importanță, Balbo era într-adevăr un zburător. Din naștere. Cu siguranță nu era o făcătura, unul care avusese doar noroc și context, era chiar un pilot. Nu putea explica nimănui de ce era așa însă simțea acest lucru și nu se putea înșela. Tot atît de brusc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
făcură să se pleoștească pentru o clipă. Toată profeția prințului nu era decît o gargară și el prostul... Dar n-a fost decît o clipă. Reuși să prindă privirea prințului, era aceeași, tristă, grea, întunecată. Corvino dădea detalii, poate inutile, zburătorii se cunosc și se recunosc după semnele lor. În jurul celor doi aviatori se produse din nou îmbulzeală, încercă să se țină aproape, dar nu reuși, rămase la marginea cercului, cînd apăru ca din senin inginerul Corvino. Avea un zîmbet șiret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]