453 matches
-
totuși nici interesul nici importanța ("Cultura română și politicianizmul"), ocupându-se de diverse lucruri în legătură cu problema culturei noastre, d. Rădulescu-Motru blamează (și cu drept cuvânt) acea veche și ciudată pornire spre critică, întotdeauna negativă, care se manifestă sub forma de zeflemea. Acuzarea aceasta nu menajează junimizmul. Trebuie să recunoaștem însă că, în cercul Junimii, zeflemeaua a evoluat considerabil, s-a transformat, a câștigat, atât în formă și ca spirit cât și ca prestigiu. De altmintrelea, ea nici n-a servit, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în legătură cu problema culturei noastre, d. Rădulescu-Motru blamează (și cu drept cuvânt) acea veche și ciudată pornire spre critică, întotdeauna negativă, care se manifestă sub forma de zeflemea. Acuzarea aceasta nu menajează junimizmul. Trebuie să recunoaștem însă că, în cercul Junimii, zeflemeaua a evoluat considerabil, s-a transformat, a câștigat, atât în formă și ca spirit cât și ca prestigiu. De altmintrelea, ea nici n-a servit, în mediul acela, critica negativă; și în orice caz, activitatea Junimii nu se caracterizează deloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mare fotbalist este acela care lovește mingea cu ambele picioare, cu aceeași dexteritate. Alex. Leo Șerban : Nu mă pricep la fotbal, dar ți-aș semnala un fapt : Din motive pe care le pot intui, e mai cool să iei în zeflemea orice film care face apel la reflecție... Altminteri după cum știi , în materie de drame și comedii, sunt ecumenic ! Apropo, ai prezentat publicului filmul prietenului tău Nae Caranfil, Restul e tăcere. în ce mă privește, după cum știi, am avut rezerve față de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Voi m-ați făcut să ajung! îi strig, atingîndu-i brusc pieptul cu degetul arătător îndreptat spre ea. Eu? se miră ea. Ce ți-am făcut eu?! Ce ți-a făcut doamna Brîndușa?! Spune-mi, o întreb pe un ton de zeflemea, spui "doamna Brîndușa" pentru că vezi în ea o doamnă, ori numai pentru că poartă fustă și nu mai este fecioară?... Doamne!... scutură Tamara din cap. Refuz să cred că tu ești același cu... ...cu prostuțul blînd, de pînă acum, dispus să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fac parte cei care încearcă să-l vindece pe Caragiale de el însuși, adică de caragialism înțeles ca minorat deopotrivă ontologic și estetic sub specia provincia- lismului, al bufoneriei și al farsei ca genuri minore ale comicului, al superficialității și zeflemelei, al relelor moravuri și deprinderi. În sensul cel mai nobil, Radu Stanca și Ion Negoițescu încearcă reabilitarea dramaturgului căutând în substanța comicului din piesele sale măreția tragicului, dar și categoriile universale care să-l transforme într-un Molière românesc. Indicele
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
lui Caragiale, sensibilitatea tânărului Doinaș are de trecut niște hopuri cuantificate ca reflexe mentalitare. Ethosul ardelenesc se confruntă cu amoralismul munte- nesc desfășurat pe o arie largă, decelabil în acțiunile per- sonajelor caragialești : cinism, superficialitate, tendință odioasă spre moft și zeflemea, „un împrumut caracteriologic adus din Levant”, adică din Balcania în contradicție cu seriozitatea aproape victoriană a ardelenilor, cu purita- nismul lor inervat patriotic. „Primele lecturi din opera lui Caragiale murdăreau imaginea ideală pe care mi-o forma- sem asupra poporului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
dă operei lui Caragiale se constituie într-o antimetafizică fondată pe un principiu de exorbitare și deriziune. Fragmentul de mai sus relevă însă sensul unui complex identitar prin care unei întrebări grave, cu sens metafizic, existențial i se răspunde prin zeflemea. Contextul redactării acestui text este unul grav, cel al Revoluției din 1989 cu victimele ei. În acest context care reclamă sobrietatea, seriozitatea, reflecția îndurerată, răspunsul la tragedie este reflexul deriziv. Bășcălia repre- zintă pentru Pintilie o Soteriologie „de-a-ndoaselea”, mântui- rea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Caragiale, „cu tot ce este reprezentativ în el pentru spiritul românesc, trebuie invocat” . Reflexul acatholiei asupra persoanei empirice Caragiale constă într-o aparență a lipsei de sfințenie, bineînțeles nu în sens teologic. De la Caragiale, Noica deduce un fapt identitar fundamental, zeflemeaua, în măsură să-i caracterizeze pe toți românii, ca „exercițiul suveran al deșteptăciunii”. „S-au zeflemisit în trecut prea multe lucruri, stări și destine, în viața noastră publică, dacă n-ar fi fost decât Revoluția de la „pasiopt”. (...) așa cum pe plan
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
moral ne-a lipsit în trecut prea mult, câteodată, self-respectul, sentimentul răspun- derii imediate - chiar dacă l-am avut pe cel al răspunderii ultime -, simțul exactității în comportare, al acurateții în ceea ce producem și facem.” Filozoful român configurează un context al zeflemelei proiectând în trecut - prezentul nu mai permite astfel de identificări - ceea ce ține de reflexele mentalitare care descriu „partea blestemată” a acatholiei, culoarea ei locală. Există și o pedagogie subia- centă, o amendă pe care Noica o face acestei forme de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
identitar al comicu- lui pe care filozoful îl disociază de ridicol și de absurdul contemporan ca forme cu o mai mare detentă spirituală. Dacă trebuie să găsim genul proxim al bășcăliei, atunci acesta este flecăreala, limbuția, vorbăria. Cu termenul de „zeflemea”, ea devine un fapt identitar înregistrat ca atare în chiar momentul respingerii identificării așa cum observă și Alexandru Dragomir : „De Caragiale obișnuim să ne scuturăm în două feluri. Spunem : Caragiale este un zefle- mist. Și Caragiale nu mă privește pe mine
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și Alexandru Dragomir : „De Caragiale obișnuim să ne scuturăm în două feluri. Spunem : Caragiale este un zefle- mist. Și Caragiale nu mă privește pe mine, ci pe alții ; râzând de alții, Caragiale este ce qui arrive à l’autre.” Aici zeflemeaua reprezintă un mod particular de a râde, derâde- rea, deriziunea și implicit derizoriul acestui râs care coboară totul în derizoriu. Ne aflăm departe de râsul umoristului, deriziunea se află la confiniile cu strategiile de consacrare și legitimare ale identității naționale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
găsească oarecum nimerite), foloseam, cum se poate remarca, în primul caz o imagine „plutonică”, iar în al doilea, una „neptunică”, pentru același subiect. Un continent are și țărmuri de mare și zăcăminte subterane. Altfel n-ar fi continent. Comicul și zeflemeaua Decanul caragialiștilor, Șerban Cioculescu, folosește aproape totdeauna, când vine vorba, formula „umorul lui Caragiale”. Firește, nimeni nu poate contesta justețea acestei formule. Dar a avea umor nu înseamnă a fi negreșit umorist, după cum a fi umorist nu ̀ nseamnă totdeauna
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
tendință imobilizatoare : monumentalul e prin esență static. Umorismul ține de o atitudine detașată a inteligenței față de cursul existenței, e o manieră de a-l contempla în mers, oferindu-și-l ca spectacol. Constantin Noica folosește totdeauna, când vine vorba, formula „zeflemeaua lui Caragiale”. Desigur, zeflemeaua e o trăsătură de netăgăduit la Caragiale. Dar Noica nu vede la Caragiale decât asta, iar în asta un viciu iremisibil. De la Mitiță Sturdza la N. Davidescu, și de la acesta la Constantin Noica s-a găsit
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
prin esență static. Umorismul ține de o atitudine detașată a inteligenței față de cursul existenței, e o manieră de a-l contempla în mers, oferindu-și-l ca spectacol. Constantin Noica folosește totdeauna, când vine vorba, formula „zeflemeaua lui Caragiale”. Desigur, zeflemeaua e o trăsătură de netăgăduit la Caragiale. Dar Noica nu vede la Caragiale decât asta, iar în asta un viciu iremisibil. De la Mitiță Sturdza la N. Davidescu, și de la acesta la Constantin Noica s-a găsit mereu cine să-i
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de netăgăduit la Caragiale. Dar Noica nu vede la Caragiale decât asta, iar în asta un viciu iremisibil. De la Mitiță Sturdza la N. Davidescu, și de la acesta la Constantin Noica s-a găsit mereu cine să-i impute lui Caragiale „zeflemeaua”. Zeflemeaua face parte din arsenalul libertății de spirit și era în mare favoare la junimiști, care persiflau „formele fără fond”, beția de cuvinte și impostura. Dar e clar că nu zeflemeaua e la faculté maîtresse a lui Caragiale, ci geniul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
netăgăduit la Caragiale. Dar Noica nu vede la Caragiale decât asta, iar în asta un viciu iremisibil. De la Mitiță Sturdza la N. Davidescu, și de la acesta la Constantin Noica s-a găsit mereu cine să-i impute lui Caragiale „zeflemeaua”. Zeflemeaua face parte din arsenalul libertății de spirit și era în mare favoare la junimiști, care persiflau „formele fără fond”, beția de cuvinte și impostura. Dar e clar că nu zeflemeaua e la faculté maîtresse a lui Caragiale, ci geniul comic
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a găsit mereu cine să-i impute lui Caragiale „zeflemeaua”. Zeflemeaua face parte din arsenalul libertății de spirit și era în mare favoare la junimiști, care persiflau „formele fără fond”, beția de cuvinte și impostura. Dar e clar că nu zeflemeaua e la faculté maîtresse a lui Caragiale, ci geniul comic. Există spirite care nu pot evalua distanța dintre zeflemea și geniul comic ; cum bine spunea Ralea, „filistinii urăsc râsul” ; îl urăsc pe toată linia, nediferențiat și global, de la zeflemea la
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
era în mare favoare la junimiști, care persiflau „formele fără fond”, beția de cuvinte și impostura. Dar e clar că nu zeflemeaua e la faculté maîtresse a lui Caragiale, ci geniul comic. Există spirite care nu pot evalua distanța dintre zeflemea și geniul comic ; cum bine spunea Ralea, „filistinii urăsc râsul” ; îl urăsc pe toată linia, nediferențiat și global, de la zeflemea la marele comic. Le dă o stare de inconfort. Într-un număr din vara aceasta al unei reviste literare a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
nu zeflemeaua e la faculté maîtresse a lui Caragiale, ci geniul comic. Există spirite care nu pot evalua distanța dintre zeflemea și geniul comic ; cum bine spunea Ralea, „filistinii urăsc râsul” ; îl urăsc pe toată linia, nediferențiat și global, de la zeflemea la marele comic. Le dă o stare de inconfort. Într-un număr din vara aceasta al unei reviste literare a apărut un articol intitulat „Pornind de la Caragiale”. În acest articol ni se spune că zeflemeaua e un „criticism de suprafață
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
linia, nediferențiat și global, de la zeflemea la marele comic. Le dă o stare de inconfort. Într-un număr din vara aceasta al unei reviste literare a apărut un articol intitulat „Pornind de la Caragiale”. În acest articol ni se spune că zeflemeaua e un „criticism de suprafață” și „de ocazie” manifestat ̀ mpotriva instituțiilor, obiceiurilor și culturii locale și izvorât din iluzia propriei superiorități, prin aculturație, prin influențe străine. Mai aflăm din acest articol că „marea idee este bruscată sub complicitatea râsului
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
influențe străine. Mai aflăm din acest articol că „marea idee este bruscată sub complicitatea râsului anecdotic” și că există două „unghiuri” care polarizează spațiul românesc, și anume „unul ar putea fi ilustrat prin comedia lui Caragiale, al cărei nucleu este zeflemeaua, iar celălalt prin filozofia și teatrul lui Blaga, al căror nucleu e mitul”. E adevărat că semnatarul, Ilie Bădescu, își ia anumite precauții, menționând pe lângă „mofturi” și „marea comedie”, dar alternativa fatală e dată : mitul sau zeflemeaua, respectiv Blaga sau
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cărei nucleu este zeflemeaua, iar celălalt prin filozofia și teatrul lui Blaga, al căror nucleu e mitul”. E adevărat că semnatarul, Ilie Bădescu, își ia anumite precauții, menționând pe lângă „mofturi” și „marea comedie”, dar alternativa fatală e dată : mitul sau zeflemeaua, respectiv Blaga sau Caragiale, Entweder...oder ; polaritatea e redusă la alternativă : Noica îl recuza pe Caragiale de dragul lui Eminescu ; noul doctrinar face același lucru în avantajul lui Blaga. Nu vreau să afirm că articolul e scris încâlcit, deși mie așa
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Nu vreau să afirm că articolul e scris încâlcit, deși mie așa îmi pare, dar poate că e prea teoretic pentru înțelegerea mea ; respingerea lui Caragiale nu e formulată ritos, ci mai mult ori mai puțin indirect, prin regimul rezervat zeflemelei. „Ea (zeflemeaua, n.n) ne arată o lume care și-a greșit suportul energetic. În loc de a-și rezerva critica pe fondul sănătos și adânc al poporului, această lume zeflemistă își agață nemulțumirea de catargul unei spiritualități de împrumut.” Iată-ne
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
să afirm că articolul e scris încâlcit, deși mie așa îmi pare, dar poate că e prea teoretic pentru înțelegerea mea ; respingerea lui Caragiale nu e formulată ritos, ci mai mult ori mai puțin indirect, prin regimul rezervat zeflemelei. „Ea (zeflemeaua, n.n) ne arată o lume care și-a greșit suportul energetic. În loc de a-și rezerva critica pe fondul sănătos și adânc al poporului, această lume zeflemistă își agață nemulțumirea de catargul unei spiritualități de împrumut.” Iată-ne readuși astfel
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Șerban Cioculescu, prin memorabilul său studiu Detractorii lui Caragiale, în care nu e, acum după 52 de ani, nimic de schimbat, nici de adăugat. Dar cele două fraze citate adineauri sunt nedumeritoare. Din prima ar fi părut să reiasă că zeflemeaua, în speță a lui Caragiale, arăta (și râdea de) o lume care-și greșise „suportul”, hai să-i zicem și noi „energetic”. Adică, așa cum știam noi mai demult, comicul caragialesc satirizase „formele fără fond”. Dar nu ! Fraza imediat următoare ne
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]