952 matches
-
nădejdea celorlalți, ca o rugă pentru biruință. Trudnicele sale oseminte s-au întrupat în falnicii stejari, ce-au tămâiat în taina milenară, veacurile Doinelor sortite. Cu spada de foc a cuvăntului înfipt în credință a sfărâmat glodul existenței tenebros, înfiripând zenitul.Luminișul nădejdii s-a-ntrupat în liturghia Învierii. Ai noștri dorm în suflet cu genuna,/ dar măna cui îi mângâie prin vis,/ că-n locul frunții lor de totdeauna /parcă-nfloresc petale de cais?/ Un înger alb-sau liniștea se-aude?/ Se
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
dor să simt lotușii sufletului meu înflorind. aș vrea să-mi afund palmele arzande în colbul prin care pașii tăi au trecut cândva grăbiți și să-l așez,talisman, în clepsidra inimii mele pentru veșnicie. apusul își încovoaie gândul spre zenit... ingenunchiez încet în noapte în reverie și realitate... Referință Bibliografica: teamă / Clarissa Emanuela : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1140, Anul IV, 13 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Clarissa Emanuela : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
TEAMA de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360158_a_361487]
-
cercuri, sferă Dăinuie veghetor, răspândit în constelații. Lumea-i pregătită de apocalipsă, de sfârșit De începutul erei noi, a luminării conștiinței În care, căutătorul fascinat va fi găsit Adevărata Cale, devenirea, înălțarea ființei! Unii s-au retras în munți, aproape de zenit În speranța întâlnirii cu Dumnezeu pe cale Convinși că vremea iertării și păcii a sosit Cerul îi binecuvântă cu albele-i petale. Câțiva s-au închis în case așteptând Un final întunecat, altă parte-i voioasă Că-n viața prin împăcare
SOLSTIŢIU SUB PLATANI (POEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359109_a_360438]
-
a fost sete, m-am apucat să sap o fântână pe care apoi am împodobit-o în fel și chip. iar când am terminat-o, am aflat că oamenii aceia care suferiseră de sete, muriseră de mult... cel mai înalt zenit mi se pare din fundul unei prăpăstii, de unde mă așteaptă și cel mai greu drum. cel mai ușor drum este acela care coboară continuu, dar unde mă voi opri? dacă sunt avertizat să nu cobor dar nu ascult și nu
POLITICHIA NOASTRĂ DE FIECARE ZI de ION UNTARU în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359123_a_360452]
-
împletește în părul răsfirat peste umerii goi, dezmierdați de răcoarea mării. Sunt marea care-ți sărută buzele înfierbântate de arșița iubirii încă nenăscute sau cerul înstelat care te îmbrățișează în tăcere, așa cum pot fi și luceafărul ce strălucește aninat la zenit în revărsatul zorilor. Îți port în gând suspinul și mă îmbăt din tăria sentimentului de împlinire...”. Se spune că un roman fără o poveste este o scriere fără esență și vibrație și, de ce nu, lipsită de valoare. La Virgil Stan
ÎN LOC DE PREDOSLOVIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345202_a_346531]
-
Azi e din nou sărbătoare... Dragostea eternă dăruiește Tot ce are... Lumină, căldură...și ploaie Ninsori de har și petale.. Și câmpul înflorit cu podoabele sale Și mângâierea vântului sosit De la depărtarea unui întreg anotimp Să adie la tâmpla unui zenit... Să mai îmbrace mintea omenească Din nou în straiul curat al gândirii Și să însămânțeze florile iubirii... Să trăiască clipa nemuririi. Cluj Napoca, 8 august 2015 Pictură A pictat azi cerul cu mâna Lui măiastră Ochii șoapte-i tandre în culoarea
PLOILE NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340241_a_341570]
-
ploaie plâns pe fereastră sufletului meu. Mi-a scris despre visele născute în răsărit de luna când liliacul a înflorit a doua oară dându-le viața cu parfumul lui. Mi-ai scris despre Soare și Luna cum se privesc peste zenit, despre noapte și zi cerșind timpului o clipă împreună, despre pădurea ce-și întinde brațele îmbrățișând cărarea, despre câmpia ce se îmbată cu sărutul de roua al dimineții , despre dânsul ceții în fapt de seară în brațele diafane ale nălucilor
MI-AI SCRIS de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340385_a_341714]
-
CAPITOLUL II Amintiri din pribegie - Refugiat în Iugoslavia Încă o zi se apropie de sfârșit. Soarele a coborât spre zenit, iar lumina amurgului îmbracă totul în tonuri de roz, liliachiu, roșu și albastru. În această seară stau de vorbă cu nea Mitică. Amintirile lui curg asemenea unei ape învolburate, iar trecutul prinde din nou viață sub ochii noștri. Prezentul dispare
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339942_a_341271]
-
ești La o răscruce de povești; Iar ești scuipată și hulită De toți dușmanii de elită; Oculta antiromânească Încearcă să te prăpădească Și-ar vrea, cu inimă de câine, Să te împartă ca pe-o pâine. Ridică-ți fruntea spre zenit Că astăzi vremea a venit S-aduni în jurul tău toți fiii Moșii, nepoții și copiii, Să le arăți ce au a face, Să le sădești în suflet pace, Să-i dojenești să se unească Dușmanii să îți izgonească Unde le-
SĂRMANĂ ȚARĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340098_a_341427]
-
butic, tocmai când treceam pe acolo. Scump. 42 de ruble. Dar mi-am zis că mama merită. Și l-am luat. Cred că nu l-a folosit nici acuma. Dar s-a bucurat. Am mai luat un blitz de aparat Zenit. Foto. Aparatul era prohibitiv. Foarte scump. Pentru asta, mi-am vândut pulovărul; de pe mine. În fața hotelului. Îl priveau cu jind, de atâta timp, câțiva ruși. Așa că am obținut un preț bun. Din el, și din ce mai aveam, mi-am
Liviu Florian Jianu: Scrisoare către Putin. Epistolă de colecție () [Corola-blog/BlogPost/339267_a_340596]
-
Nepotul poetului, Mircea Goga, povestește că familia lui Goga, în special mama poetului, n-a acceptat-o niciodată pe Veturia. Noră în casă a rămas Hortensia... Iată cum o descrie Lucian Blaga în „Hronicul și Cântecul vârstelor”: „Veturia era în zenitul ființei. Cei treizeci de ani ai ei înfloreau în frumusețea ei matură, fascinantă, al cărei secret consistă mai ales în expresie și mimică. Ea își trăia viața într-un fel degajat, artistic, în izbitor contrast cu modul provincial și cuprins
Ion Ionescu-Bucovu: Din iubirile lui Octavian Goga () [Corola-blog/BlogPost/339416_a_340745]
-
cậnd dirijorii stau cu mine-n rậnd, cậnd nota-mi falsă strică, fără veste, armonia, cậnd nimeni nu aplaudă un greiere flămậnd - pe șevalet, tabloul poate spune, Lumii, altceva cậnd pictorul amestecă în legea lui vopseaua, cậnd soarele e la zenit și umbra-mi da cu tifla, cậnd sufletu-mi îngậnă, în șoaptă, cucuveaua - vorbesc de soarta Lumii pre limba lui Fănuș cậnd mulți o știu mai bine din pagini de istorii, cậnd alții, de o stirpe, o strậng pe brậu
ELOGIU ARMONIEI de ION MARZAC în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340747_a_342076]
-
Acasă > Poezie > Cântec > ELOGIU AMINTIRILOR Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 261 din 18 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU AMINTIRILOR „ Și soarele se scufundă în zenit și arborii îl priveau cu frunzele ”( Nichita Stănescu ) Eram și eu la fel ca și el : tuns chilug și cu picioarele subțiri- și mă roteam după soare, zânatic, rebel, ori torceam cu bunica,-n pridvor, amintiri - ...și, în vara aceea
ELOGIU AMINTIRILOR de ION MARZAC în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340785_a_342114]
-
Amprente > CEARCĂN DE CULORI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1545 din 25 martie 2015 Toate Articolele Autorului Adorabilă iluzie! Ce mirabile comori! Ce teribilă confuzie Acest cearcăn de culori. Azvârlit din zare-n zare, Din nadiruri spre zenit, Peste râuri, peste mare'n Răsărit sau asfințit Îl privim cumva anume, Zâmbete-i sacrificăm, Îi uităm chiar propriul nume, Cântece îi dedicăm. Este-o pură zămislire După'negurații nori, Și rămâne-o amăgire Acest cearcăn de culori. Omenească-i
CEARCĂN DE CULORI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341015_a_342344]
-
fată Și cînd ne redau speranța Că nu sîntem doar o umbră, Malurile ne iau viața Într-un vis tivit cu umbre. 7 Unde-ai vrea să ajungi, Cînd nici nu ai venit. Merele cresc în pungi, Soarele-i la zenit. Dar de unde-ai crescut, Fără de rădăcini, Într-un timp ce-a trecut Numărînd mărăcini. 8 Dantele, cercei și farduri subtile, Culori înșirate de azi înspre mîine. Și jocul acesta cu petale celeste Este doar pentru doamele cele cochete Ce se
POEME IN IUNIE 2011 FRANCE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341244_a_342573]
-
munții-nvecinat, În floare și-n mireasmă scufundat ... Tu, urbea fericită, de-altădat'! Te-am cercetat, prin ani, din când în când, Și te-am aflat același, dormitând, Sub arșiță, sub ploaie, și sub vânt. Punct fix, precum o pajură-n zenit, Cu fontă-n plisc și gheară de granit, Exact ce-ai ignorat te-a nemurit. Oraș uituc, oraș de neuitat, Din care-am fost, pe vremuri, alungat. 18 martie 2012 Referință Bibliografică: Eugen Dorcescu, Nostalgia / Eugen Dorcescu : Confluențe Literare, ISSN
EUGEN DORCESCU, NOSTALGIA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341441_a_342770]
-
la mal Deasupra țărmului se zbate-un val Și pescărușii au zburătăcit. Deasupra, în azurul nesfârșit O pasare măiastra s-a oprit... LUMINI CRUCIFICATE Mă sprijin de un sunet blând de flaut Feudele de clipe-s iluzorii Beau apă din zenit precum prigorii Prin riduri amintirile îmi caut. Și nici nu știu, acelasi palimpsest Ce s-a iscat așa cum iscă zorii A deviat o clipă meteorii Și din întoarcere mai e un lest. Am respirat la schitul din Dervent Un aer
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341455_a_342784]
-
nu le știi, ele dorm în calendare. stau singur și mă desfăt, simt că trupul nu-l mai am, cu cerul plin de omăt, eu visez că mă destram. și tot zbor prin infinit ca o pasăre măiastră, căutând acel zenit unde-i fericirea noastră. miercuri, 26 decembrie 2012 Referință Bibliografică: trece timpul / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 727, Anul II, 27 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
TRECE TIMPUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341543_a_342872]
-
preluându-mi ideea biotopului nostru terestru și schimbând sensul discuției. Întrebarea legitimă și obligatorie pe care mi-o pun eu azi nu mai este: Cum pot să scap de umbra mea? Sau cum pot să scap de umbra umbrei de zenit, de care am fost atinsă atunci când am venit eu aici la voi, de pe prima Lună pe Pământ, când m-am despărțit de Regele Pelasgos? Ar trebui mai degrabă să mă întreb: Cum aș putea să-i fac pe pământeni să
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 5 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341976_a_343305]
-
Neliniște și soare, Nisip încins, Valuri vesele, Suntem, la mare. ZBORUL Alunecări, Prin munți De aer, Acesta este, Zborul. *** Portret Florile salcâmului, Înzăpezit de Balsamul vieții. Ard tunete Cu miros ingenuu. Punct fix Stea Polară, devenind solitară, e tot la Zenit. PĂSTREAZĂ TĂCEREA Nu mai cânta, Orga e veche, ies melodii stâlcite, te străduiești zadarnic, să le îndrepți, Rămân neisprăvite. Referință Bibliografică: Libertate / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 411, Anul II, 15 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
LIBERTATE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 411 din 15 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342148_a_343477]
-
să-și reanime zborul aripa crunt rănită îi năruiește sporul degeaba adie vântul este senin și vară caci viața ei, de-acum, e silnică povară nu va mai saluta de- aproape răsăritul și nu va mai scălda, cu trilul ei, zenitul nu se va mai bate, iar, cu vântul cel zălud adio, pentru ea, refugiul cald din sud o, pasăre frumoasa ce milă mi-e de tine ales că, într-un fel, te-asemuiești cu mine la fel ca mine, tu
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (4) de ION IANCU VALE în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342174_a_343503]
-
plasă de siguranță și nici asigurări pentru nici un fel de risc. bântuiți de fatidica întrebare: a abandona sau a nu abandona, când pentru ajutor nu poți decât să-ți ridici ochii către cer. smerenie și rugă mută. cel mai înalt zenit mi se pare din fundul unei prăpăstii, de unde te așteaptă și cel mai greu drum. dar și cel care aduce mai multă mulțumire sufletească. cel mai ușor drum este acela care coboară continuu, dar cine știe unde se va opri el. mă
ORIGINALITATE (CU ORICE PREŢ)? de ION UNTARU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342387_a_343716]
-
Poezia. Profesoară i-a fost, de data aceasta, o bună dăscăliță de Poezie, Cristina Ștefan, îndrumând-o cu răbdare și dragoste, pe drumul uneori lin, alteori în zig-zag, al Literaturii. Cristina i-a ținut micuței păsări ața, i-a arătat zenitul, nandirul, orizontul necuprins, până a învățat-o să zboare singură. Și păsăruica a zburat, când i-a venit vremea, cu ață cu tot. Nu fără face rotocoale împrejurul casei și a privi cu recunoștință înapoi, spre cei rămași, „sub streașina
O PASĂRE MĂIASTRĂ. RECENZIE LA CREBELĂARTEA ANEI MARIA GÎBU CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342518_a_343847]
-
Toate Articolele Autorului CHEMARE IREALĂ Au apărut iar nori pe cer, Acoperind albastrul înstelat, Caut o stea, un termen de reper, Dar cerul este înnorat, Caut mereu în vastul infinit, Steaua de care am trebuință, Ea apare și dispare la Zenit, Îmi dă încă o doză de suferință! Strălucitoare stea, cobori în jos, Trimite-mi o rază de lumină, Spre chipul ce apare sfios, O clipă cât de cât senină! Arată-ți fața din marama de nori, Privirea îți îndreaptă spre
CHEMARE IREALĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340695_a_342024]
-
-va searbădă și lungă, mi-oi aduna cuvintele în salbă, ca insomnii, poeme să ajungă. Piatra Ascult, departe, marea fremătând, ca pe-o femeie ce-și striga iubitul pierdut, undeva, în adâncul de gând, în valuri reci, ce-i tulbura zenitul. Prin razele ce-alunecă pe valuri, se-aud acordurile unui cântec trist, durerea iubirii răsună-ntre maluri, pântec de mare, ce naște-un ametist. Piatra, violet, ia strălucire de la Lună; piatra iubirii, în cer și pe pământ, venise-n lume
CÂND PIETRELE VORBESC... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341114_a_342443]