798 matches
-
de la Teatrul Centaurului, din Marsilia, animat de Camille și Manolo). De aici nu reții nici o față, reții, în schimb, "actori hibrizi", siluete de actori nedespărțite de cai ("calul și omul fuzionează, într-un personaj dublu", spun autorii), reții șuierul vîntului zgîlțîind cortul, reții nisipul care te atinge și pe tine cînd caii galopează în mijlocul publicului, reții plastica violentă și tensiunea viscerală, netrucată, reții vocea melodioasă a lui Lady Macbeth și alunecarea feminină a calului ei... În arena altui cort, la 10
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
cel Mare însuși. În schimb, îi plăceau lingușelile programate. Să se fi lăsat lingușit atît de grosolan președintele Iliescu sau, pur și simplu, a fost luat pe nepregătite de nefericitul autor al scrisorii aprocrife? * Profesorul și profetul Silviu Brucan e zgîlțîit zdravăn în Evenimetul zilei de Cornel Nistorescu, sub un titlu greu de înghițit: ,,De ce să mîncăm rahat la comandă?" Nistorescu îl atacă pe bătrînul analist al ProTv din cauză că acesta i-a sărit în apărare premierului Năstase apropo de acuzele referitoare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15565_a_16890]
-
de 3 grade pe scara Richter și a avut loc la 145 kilometri adâncime, informează Institutul Național pentru Fizică Pământului. Alte două seisme s-au produs în ultimele ore în România. Marți noapte, la ora 00.16, pământul s-a zgâlțâit în zona Vrancea. Cutremurul a avut magnitudinea de 3,5 grade pe scare Richter, anunță Institutul Național de Fizică a Pământului. Seismul s-a produs la 101 de kilometri adâncime, în apropierea localităților: Covasna (29 km), Târgu Secuiesc (44 km
Ultimă oră: Al treilea cutremur în 12 ore în zona Vrancea () [Corola-journal/Journalistic/47327_a_48652]
-
fără să avem habar de ce... așa este cel mai frumos... Europa mea (secvență haiku + haibun) soarele moare - În Trieste seara și digul meu gri copacii se zbat - o furtună În Caen și cerul rece În Stockholm vara - barca mea se zgâlțâie vikingii trăiesc Linia zidului se profilează În fața mea. Mă uit În sus. Astăzi În Berlin e liniște. Cerul pe care zburau avioanele, cerul din care se prăvăleau bombe este acum liniștit, tulburat doar de razele soarelui cald. Dacă nu ai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
ajuta așa că am continuat cu disperare să-i aștept zilele și nopțile treceau fără ca ei să apară fără ca eu să pun geană pe geană după vreo lună de așteptare somnul m-a doborât Dumnezeule taman atunci au venit m-au zgâlțâit au turnat apă rece pe mine degeaba lăsați-l în pace e limpede că nu are nevoie de noi a zis cel mai bătrân dintre ei și au plecat Viața mea ca o cîțea credincioasî " Oprește-te" mi se strigă
Poezii by Rodian Drăgoi () [Corola-journal/Imaginative/9628_a_10953]
-
civică, dar și beletristică relația atît de tensionată dintre tradiție și inovație. Leat cu Vlahuță și mai tînăr cu 6 ani decît I. L. Caragiale, Delavrancea înfruntă, în acest triumvirat cultural întărit cu armătura prieteniei, fervorile literare și nu numai, ce zgîlțîie din temelii vetustul secol XIX spre a-l instaura, cu surle și trîrnbițe moderniste, pe următorul. Deși în unele momente se situează singur pe poziția diletantului superior, deplîngînd condiția vitregă a literatului copleșit de îndatoriri exterioare creației ( a fost un
APRILIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14010_a_15335]
-
sete mă leagănă zgomotul unui picamer undeva în preajmă s-a trezit la viață medievalul mușuroi de furnici zgândărit două ceasuri cu mouse-ul Linii și bețișoare Îmbrăcată petriț amețită de cețuri a trecut încă o dată măreția veacului nostru pe sub geam zgâlțâindu-i zăbrelele știam că mai auzisem pașii împleticiți zgomotul unor forțe neîntrupate țintindu-mi ochiul dintre sprâncene scârțâitul unui creion prost ascuțit desenând încăpățînat între coaste linii și bețișoare linii și bețișoare nu era nici zi și nici noapte cineva
Poezii by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/2376_a_3701]
-
dar pentru așa ceva trebuie să te obișnuiești să adăstezi dincoace de porți ca și cum mîinile și picioarele n-ar mai avea nicio trebuință năucit azvîrlit sub soarele cu dinți ca după o externare subită demodat și decadent deopotrivă glifă de veghe zgîlțîită de friguri după ce s-a perpelit în cuptoarele istoriilor unde nu și-a găsit locul glifă în lumina amorțită întărită ca mierea pe pereții chiupurilor o casă somptuozitatea ei măcinată erodată de rutina gesturilor ce au încolțit-o pe dinăuntru
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
brusc neprevestit o străfulgerare estetică în toiul coridoarelor rășchirate împînzind mintea ronțăind visele împînzit de o transparență neașteptată o distilare în țesuturi aici în diorame cu tine coroane desfrunzite rețele de nervi ale zidurilor lumina susură deșirată în fuioare buimace zgîlțîie aerul cobori pe o funie de povești la ultimele dai peste matca ruinată pînă aici unde ai mers împotriva scrisului lasă ceva îl va opri iată o fațadă dintr-un colț al ei ai privit de nenumărate ori cum asfaltul
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
murmură el stins, părăsindu-l pe holul de la parter. Câinele rămase nemișcat. Sângele Închegat arăta că iremediabilul se Întâmplase. Pe satârul lui, atârnând pe lângă pijamale, era numai sânge. Deci el era vinovatul!. Bărbatul Îl apucă de reverele pijamalei și-l zgâlțâi. L-ai ucis, nenorocitule, l-ai ucis ! strigă la el cu vehemență. Georgescu se dezmeticea cu greu sub privirile Îndurerate ale celor de la parter. Pe chipul lui buimăceala se accentua tot mai mult. Nu putea să explice ceea ce văzuse. Se
Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
fără să avem habar de ce... așa este cel mai frumos... Europa mea (secvență haiku + haibun) soarele moare - În Trieste seara și digul meu gri copacii se zbat - o furtună În Caen și cerul rece În Stockholm vara - barca mea se zgâlțâie vikingii trăiesc Linia zidului se profilează În fața mea. Mă uit În sus. Astăzi În Berlin e liniște. Cerul pe care zburau avioanele, cerul din care se prăvăleau bombe este acum liniștit, tulburat doar de razele soarelui cald. Dacă nu ai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
bucătăria! − Ăăă... noi...., ăăă... − Să-i spuneți mamei să vină să-mi vadă tavanul. A doua zi dimineață fetele dorm profund când sună telefonul. E mama. − Sunteți gata de școală? Am vrut să mă asigur. − Da, da, gata! Lucy o zgâlțâie pe Shelley. − Deșteptarea! Azi nu mai lipsim. Într-adevăr, ajung la timp, dar nu știu temele la obiectele la care au lipsit ieri. Așa că fiecare vine acasă cu câte un patru. Când să spele vasele, mai sparg vreo două pahare
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3085]
-
din turn. Acele fosforescente se opriseră exact la 7 și 14 minute seara sau dimineața, nu se mai putea ști. Tresări pe neașteptate zărind o umbră în cămașă. Avea capul gol și șoșoni în picioare. Căra o căldare de apă. Zgâlțâită în mers, căldarea se vărsase, udând pantalonii omului de la genunchi în jos. Venea spre el, aplecat într-o parte, legănându-și capul alb, înconjurat de un roi de muște, ca un nimb. Păzea, puștiule. Unde naiba te duci? E razie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se curmă printr-un țipăt, ca și cum i-ar fi dat cineva o lovitură pe la spate. Pierzându-și echilibrul, se prăbuși peste trupul întins pe saltea cu fața-n jos. Apucându-se cu amândouă mâinile de umerii lui, începu să-l zgâlțâie, opintindu-se să-l trezească sau cel puțin să-l întoarcă cu fața-n sus sau să-i descleșteze mâinile de pe cap, să-l vadă la față. Ce-i cu tine, dragu mamei, ce-ai pățit? începu să întrebe cu-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
învăpăia obrajii. E-n oraș. Nu ți-am spus eu? Bătrâna o privi cu niște ochi mari, speriați, strângându-și brațele la piept atât de slăbită de vestea cea mare că nora trebui s-o sprijine. N-auzi, mamă? o zgâlțâi ea s-o trezească. Tom! Tom! Despre Tom este vorba. L-a văzut Miluță astă-noapte! Bătrâna parcă ar fi surzit brusc sau ar fi uitat sensul cuvintelor. Cerboaica o luă mai deslușit de la capăt: S-a trezit Miluță și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
va avea parte de cutremure în perioada următoare, dar nu mai mari de 7 grade pe scara Richter, pentru că la noi magnitudinea critică este de 7 grade. Vor fi cutremure de șase grade sau de șase și ceva. Ne vor zgâlțâi, dar nu murim. Consider că nu vor fi cutremure catastrofale în perioada următoare și nu mă refer numai la 2011, ci pe o perioadă mult mai mare", a declarat Gheorghe Mărmureanu. Acesta a explicat că, în prezent, lucrează sistemul tectonic
Mărmureanu: Vor fi cutremure sub şapte grade. Ne vor zgâlţâi, dar nu murim () [Corola-journal/Journalistic/27598_a_28923]
-
de un coteț sistematic de găini, ridică scara și o întoarse pe partea cealaltă, apoi coborîalizat de cotcodăcitul păsărilor și ieși pe poartă. În răspântie, de unde se vedea și strada lui, avu gustul de a privi ce face Gonzalv. Acesta zgâlțâia clanța, apăsa soneria (stricată), părea foarte contrariat de solitudinea imobilului. Ioanide plecă nu se poate mai satisfăcut. Însă la prânz se întoarse acasă foarte supărat. Se întîlnise pe drum (zi plină de accidente dezagreabile) cu un individ, Oprescu, mai vârstnic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
zis Thaw, și plecă din cameră. Peste o clipă, domnul Thaw intră la el, în dormitorul din față, și-l găsi îngenuncheat lîngă pat cu fața vîrîtă în cuvertură. Gemete reținute veneau dinspre fața lui înfofolită, iar spatele i se zgîlțîia spasmodic. Ce s-a întîmplat, Duncan? întrebă domnul Thaw contrariat. Nu vrei să mergi la școala de artă? Nu ești bucuros? — Da. Foarte bucuros. Atunci, de ce boceți? Thaw se ridică și-și șterse fața cu o batistă. — Nu știu. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-se și se culcară-mbrăcate, cu mărgelele de doi bani de la gâturi încurcîndu-se unele cu altele, așa încît a doua zi în zori Maria avu nițel de lucru să se desprindă de sora sa încă adormită buștean. "Lelică, hei, leli-că!", o zgâlțâi ea, dar Vasilica se-ntoarse, cu brațele albe și grăsuțe, pe partea cealaltă. Fata coborî prima-n atelier, unde șirurile de mașini negre își sclipeau acele ca niște complicate piese bucale, în lumina murdară. Pe fiecare corp lucios frunzulițe de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se gândi doar să-l îndemne și mai tare, fără să privească în urmă. Când însă se întoarse, văzu vălmășagul de oameni - departe acum - prinși în lupta aceea inegală. Ochii i se opriră atunci asupra carului, care, în fața sa, sălta zgâlțâit în toate părțile, într-un nor de praf. Coviltirul, sfâșiat pe o latură, se zbătea în aer ca un stindard uriaș, lăsând să se vadă două figuri feminine pradă agitației. Frediana se găsea în mare pericol fiindcă, fără conducător fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
burgundului, cu ochii închiși și gura strânsă într-o strâmbătură de dezgust. Nici un geamăt, nici un vaiet, doar lacrimile ce i se prelingeau pe obraz vorbeau de la sine. Rutger, gâfâind răgușit, o pătrundea iar și iar cu smucituri violente, care o zgâlțâiau toată. îl simți - mai degrabă decât să-l vadă - pe Balamber, în picioare lângă el și se opri pentru un moment, aruncându-i acestuia o privire piezișă, încărcată de răutate, ca a unui lup care, pornit să-și sfâșie prada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
i-o producea strânsoarea lui, înghiți și reuși să-i spună printre dinți: — Dar... de ce? Ce ți-a făcut? Lasă-l să plece, te rog. Reușise să o înspăimânte. Vocea ei era frântă, tonul i se făcuse implorator. Balamber o zgâlțâi încă o dată cu violență. — Să vă las sa plecați? Tu, în schimb, o să vii cu mine. Și o să faci tot ce-ți spun eu. Ai înțeles? O împinse înapoi cu brutalitate. Dar numai pentru un moment. își puse sabia la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
plângând, să o aibă în mâinile sale. Așadar, dincolo de curajul pe care i-l arătase și care dădea mărturie despre stirpea sa nobilă, exista în Frediana și o fragilitate feminină. Adesea, în ultimele zile, imaginea ei îi revenise înaintea ochilor, zgâlțâită de loviturile lui Rutger, care îi forța cu brutalitate fecioria, iar acum își reproșa că intervenise prea târziu; însă avea impresia, în același timp, că în acele momente dramatice se instaurase între ei, independent de voința fiecăruia, un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
deja, părăsise cercul tovarășilor săi și acum se distra într-un colț întunecat al sălii largi, pe niște piei îngrămădite, muncea din greu între coapsele desfăcute ale unei tinere burgunde cu plete lungi și blonde. Gâfâia, mârâia, fornăia, în vreme ce ea, zgâlțâindu-se și gemând, cu palmele proptite în pieptul său musculos, îl fixa cu ochii strânși, cu gura întredeschisă, și scutura imperceptibil capul, implorând parcă să fie eliberată. Aproape terminase, oricum, când ușa pe jumătate distrusă fu deschisă și, cu izbitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întețească, trăgându-se pe urmă îndărăt împreună cu cei care-l ajutaseră, pentru a-și contempla roadele muncii. O vreme, adunați în cerc în jurul focului înalt, burgunzii rămaseră să-l privească pe hunul care ardea. El începu curând să se zvârcolească, zgâlțâit de spasme violente, și imediat porni să scoată strigăte răgușite și disperate, care călăilor săi le smulseră comentarii de satisfacție și câteva râsete. Din când în când, câte unul dintre ei alimenta focul, aruncând crengi, în vreme ce în aer se răspândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]