1,442 matches
-
până la urmă a fost inima atât de vulturoaică desculță care a îndrăznit să calce cu aripile peste cuvânt și sfârșitul a sfârșit să înceapă pe la mijloc pe undeva a fost ... Citește mai mult înainte de început a fost cuvântulatât de dulcenespuscare zgâria inima desculțămare cât un vultursub pleoapăși începutul a început să se sfârșeascăpână la urmă a fost inimaatât de vulturoaicădesculțăcare a îndrăznit să calcecu aripilepeste cuvântși sfârșitul a sfârșit să înceapăpe la mijloc pe undevaa fost... XXIV. ANII DE FIER VECHI
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
compozitori care să „scoată la lumina zilei” Imnul Culturii Române al cărui drapel să flamureze pe Vârful Omu din Carpați, iar „Omu” să fie numit capitala lumii. Las toată viața mea introspecția azurului pentru a se căuta cineva măcar să-l zgârie. Abia atunci vom fi siguri că am început să facem ceva pentru a scăpa de Mediocritate, pentru a ieși din Agonia aceluiași neant unde stăm scufundați scafandri lașității aproape de un veac. Viața mea O groapă de jăratec e viața mea
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
mea urlă la lună. Bunicul, cu părul nins și ochi căprui, străbunica și mâinile ei brăzdate de cute adânci sunt sub pământ. Umbrele lor s-au imprimat în tencuiala zidurilor, în transparența vitrinelor. Le poartă pașii doar covoarele. Iar eu zgârii cu unghiile peretele scorojit și mă ascund sub pielea zbârcită a zugrăvelii, sap labirinturi cu degetele însângerate ca să-i găsesc, să mă regăsesc pe mine, întreagă. Trec din cameră în cameră, încet, cu luminile stinse. Îmi umplu alveolele cu aerul
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
s-a ascuns în hățișul lăstărișului de deasupra virogii înguste. Dar nici nu făcu zece pași prin lăstăriș, că se prăbuși pe neașteptate în prăpastie. Ateriză într-un loc mâlos, plin de iarbă înaltă și mirositoare. Își bâjbâi rănile: se zgâriase rău de tot pe față și pe mâini, iar un picior aproape că și-l scrântise. Traista i se opri peste cap. Se dezmetici cu greu din căzătură și începu să se târască, ajutându-se de mâini și de picioare
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
singur dolar ci, spre exemplu, între un Macy's, Target, Mall, Wal-Mart, J.C. Penney, Lowe's și mai știu eu care. Aha, după ce intri în ele și le colinzi este altceva... Modesto este un oraș întins pe orizontală, n-are zgârie nori - centrul civic cum zicem noi, downtownul cum îi spun ei, decât numărul degetelor unei singure mâini, clădiri de trei-patru etaje și-ăstea înalte că au „prelungiri” arhitecturale care să redea un anumit specific al activității pe care-l desfășoară, crucea
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
autoturismelor. Era parcă o bijuterie ce aparținea altei epoci și chiar așa era. Parcară în fața barului. Mircea a rugat un salariat al localului care l-a întrebat imediat unde doresc să ajungă să aibă grijă ca mașina să nu fie zgâriată de către curioși și însoțit de un alt tânăr a intrat în clădirea barului. Într-o încăpere de circa doisprezece metri pătrați, mobilată destul de elegant, cu fotolii având tapițeria din imitație de piele de culoare maron, confortabile și un birou pe
MAX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366861_a_368190]
-
toporul, nepoate! Gheaț? Nuuu! Beton? Ăla e moale ca untul! Granit? He, joacă de copii! De zece ori mai dură ca diamantul era suprafața lacului! Sărea toporul de parcă loveam în cauciuc de tractor! Așchiile intrau prin salopetă, blugi și izmene, zgâriind pielea! Transpirația rămânea țurțuri pe sprâncene și în bărbie, mâinile mă dureau! - Te descurci nepoate, buuun, dă-i bătaie, zicea nenea Ionel, cu aceeași căciulă dată pe spate, cu pieptul gol, cu sticla în mâinile fără mănuși... Când am dat
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
ne-arătăm mânia! Ce e atât de mare , că nu există cota Din trenurile țării dispar mii de vagoane Le-ați dat la fiare vechi și v-ați făcut palate În timp ce bătrâneii cerșesc printre peroane Au palmele zbârcite și sunt zgâriați pe coate V-am dat petrol, finanțe, acum lațul de strânge ... Citește mai mult SĂ NU UITAȚI NICICÂND: AICI E ROMÂNIA! Ne-ați dat pământul țării și ne-ați vândut avereaIar inimile noastre ni le-ați amanetat Bandiții ne-au
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
Dumnezeu să ne-arătăm mânia!Ce e atât de mare , că nu există cotăDin trenurile țării dispar mii de vagoaneLe-ați dat la fiare vechi și v-ați făcut palateîn timp ce bătrâneii cerșesc printre peroaneAu palmele zbârcite și sunt zgâriați pe coateV-am dat petrol, finanțe, acum lațul de strânge... VII. SĂ NU TAXAȚI ICOANA..., de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr. 1290 din 13 iulie 2014. Ne-ați omorât cu taxe, cu biruri și accize Pentru un colț
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
cu fidelitate în laborator, într-o reconstituire aidoma celei naturale. Flexibilitatea este scopul declarat al seismologiei aplicate, pentru a preveni și îndepărta consecințele grave ale catastrofelor telurice, a structurilor de beton și oțel ale construcțiilor de orice fel, case, blocuri, zgârie nori - mult mai puțini aici decât în aglomerațiile urbane din est, sau a celei din Los Angeles, iar zonei rezidențiale îi sunt recomandate, scurt și în siguranță, construcția de case pe două niveluri. Vechile fundații de beton, etc. au fost
SEISME ŞI PODURI ÎN FRISCO ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366995_a_368324]
-
se rostogolea în eter, ca un bolovan aruncat din infern de însăși fiorosul Hades, ca o insultă la adresa luminii și curățeniei noastre sufletești. După ce ultima insectă spurcată fu înghițită de infinitul străveziu, liniștea ce rămase în urmă aproape că ne zgârie auzul. După alte câteva clipe, în pragul casei eliberate de stihiile dezlănțuite ce-și făcuseră de cap cu casa și viața noastră, apăru bunica tăcută, gârbovită sub greutatea unei poveri stranii, cu fruntea perlată de sudoare, cu basmaua înflorată căzută
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
vesperal în sărut pe când ochii clepsidrei pândeau din colțuri de umbre. Ploile aveau gust de mierle și toamna cu plete de iarnă cânta la pian. Acolo, umbrele serii dansau printre stelele ce sorbeau limonada unor blânde iubiri. Numai zidul flămând zgâria hieroglife pentru istoria de cândva și-și molfăia cuvintele-n dinți. Apoi, plătind consumația Barmanului ce stătea la taclale cu îngerii, a chemat Gioconda-n surâs și i-a dăruit firele de nisip ale clepsidrei ce murea îmbătată de dor... Iar
PE ZIDUL de LEONID IACOB în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367153_a_368482]
-
iar apoi încep a-i vorbi pisicii care-mi torcea în brațe, ca și cum ar fi fost o ființă umană și ar fi înțeles ce spun. Obosită, leneșă, în tentativa de a se acomoda în poala mea, pisicuța începe să mă zgârie pe picioare. O las, strâng din dinți și mă mușc de buze, dar o las. E bine să ai alături un prieten necuvântător în momentele de singurătate voluntară. Îi poți povesti orice, îi poți spune orice, fie el secret, o
LINIŞTE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367177_a_368506]
-
urmă cu peste optzeci de ani au fost benefice. Nu numai că a apărut o nouă tehnologie privind construcțiile (materiale, unelte de lucru, cunoștințe, etc.) ci și o nouă arhitectură, în cadrul aceluiși stil victorian sau al înălțării habitatului pe verticală (“zgârie nori”). Cercetarea științifică în domeniu n-a stat nici ea pe loc: cu ajutorul instalațiilor de simulare a catastrofelor seismice de la Centrul de Studii Seismologice din Buffalo (New-York) și a Universităților californiene de la Sân Diego și Berkeley (cel din urmă chiar
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ȘOTRON Autor: Alin Adrian Ciolompea Publicat în: Ediția nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Plecam lăsând în voia sorții Mașini și ziduri de beton, Când am găsit în fața porții, Zgâriat cu creta, un șotron. Șotronul din copilărie: Opt pătrățele pe asfalt, Opt cifre pline de magie, Destin schimbat din salt în salt. Încep să-l sar c-un soi de teamă Că n-o să-l termin de jucat. Când vraja
ȘOTRON de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368761_a_370090]
-
cu mâinile încleștate / se ține alt soldat. De bocancii lui / altul, apoi altul, apoi altul și altul, / și- așa până-n miezul pământului. // Eu mă las s-alunec pe șirul lor / ca pe-o frânghie, / și-alunecând, cataramele / centurilor lor îmi zgârie fața / Și-alunecând, îmi zgârie pieptul / și-alunecând, alunecând, îmi sfâșie / fâșii de carne, / și-alunecând, alunecând rămâne din mine / numai scheletul. // Când în sfârșit ajung, mă-ntind cu tâmpla / pe o piatră. / În timp ce dorm, fâșiile smulse / se-ntorc de
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
alt soldat. De bocancii lui / altul, apoi altul, apoi altul și altul, / și- așa până-n miezul pământului. // Eu mă las s-alunec pe șirul lor / ca pe-o frânghie, / și-alunecând, cataramele / centurilor lor îmi zgârie fața / Și-alunecând, îmi zgârie pieptul / și-alunecând, alunecând, îmi sfâșie / fâșii de carne, / și-alunecând, alunecând rămâne din mine / numai scheletul. // Când în sfârșit ajung, mă-ntind cu tâmpla / pe o piatră. / În timp ce dorm, fâșiile smulse / se-ntorc de sus și mă-nvelesc./ M-
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
se admire. S-au plăcut, s-au îmbrățișat și s-au sărutat chiar... Gustul sărutului lor avea gustul fructului pasiunii. Apoi s-au urcat înlănțuiți în mașina lui și au plecat spre cartierul Balmain. Au trecut Anzac Bridge, au admirat zgârie norii orașului... Vremea era minunată și incita la dragoste și iubire. Mașina s-a oprit pe o străduță liniștită, unde au intrat într-o casă stil victorian. Au urcat o scară de lemn până la etajul întâi, el a scos o
CĂLĂTORIA: ZBORUL DE LA SYDNEY LA SINGAPORE. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363639_a_364968]
-
instrumente metalice minuscule, asemănătoare tacâmurilor din casa păpușilor, deschidea o lădiță cu pietre prețioase și începea să mi le prezinte: „Acesta roșu e rubin, acesta albastru e safir, acesta verde e smarald, trebuie atenție mare la montaj, să nu le zgârii, fiindcă își pierd lumina inițială - chiar dacă le șlefuiești din nou, nu vor mai arăta niciodată la fel. Unele poartă noroc, altele aduc blesteme - eu din acelea nu țin în casă, și nici nu montez, căci nu vreau să-mi fac
CIREŞOAIA DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364633_a_365962]
-
presiunea. Ziua a fost încărcată și agitată. Își strânse părul într-un coc improvizat prins cu creionul. Se încălță în grabă și iși luă geanta pe umăr. Încăperea cu geamuri mari oferea tabloul unui oraș strălucind de luminile multicolore ale zgârie norilor! Se delecta, gândindu-se la o baie relaxantă cu multă spumă. Apăsă butonul liftului de mai multe ori. Nu avea răbdare. Urca și cobora dar nu ajungea niciodată până la etajul ei. Nu avea chef să coboare pe scări. Prea
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
degetul lui împietrit în inel, Când muream de tăceri prin cotloanele serii, Când vroiam să nu fiu, când vroiam să fiu el. Ce frumoasă mi-erai când săpam peste fire Lungi hotare-ntre noi, să te uit, să te pierd, Zgâriind geografii de păduri prin iubire Când și umbra din ochi aș fi vrut să-ți dezmierd Mi-am legat de genunchi ani întregi de risipă să nu pot să te vreau, să îmi pună zăgaz, Dar mi-am smuls ca
GLONȚ DE MĂCEȘ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348559_a_349888]
-
sac în cap cum făceau oamenii mari prinși cu treabă la câmp și mă apucam să curăț șanțul pentru scurgerea apei sau să-mi fac de treabă prin curte. Dar îmi plăcea și să alerg cu picioarele goale prin șanț zgâriindu-mă sau tăindu-mă de cele mai multe ori, la care mama spunea invariabil: Ai văzut că te-a tăiat baba din pământ? Imediat ce apărea cineva cu o bucată de carbid, ne și apucam să săpăm o groapă în care turnam apă
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
îndoit din genunchi picioarele inerte și a violat-o cu greutate, râzând nefiresc a satisfacție și icnind la fiecare pătrundere. Durerea ascuțită a trezit-o pe Iuliana. A încercat să-l împingă, să-l lovească peste față și să-l zgârie pentru a se elibera. Nu a reușit. Nu avea putere în brațele pe care le avea prinse cu forță de încheieturi, ca în cătușe. Bărbatul nu a încetat opintirile, pătruns subit de o bucurie vecină cu sminteala. După ce s-a
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
și-o strecurasem în mâneca jerseului trimițând-o direct în clandestinitate întrebându-mă odată cu gestul săvârșit de ce trebuia să o ascund și n-o pusesem deoparte ca pe un obiect (întreg) neutru? Întrebarea lua amploare, mă sfredelea și fotografia mă zgâria în lunecarea ei sub mânecă, când din odaia alăturată auzeam gunguritul copilului meu... Timpul limitat și tensionat mă mâna către o lume necunoscută, moștenirea din străbuni spre care mă duceam cu limba amputată, multe temeri și inima frântă. De toate
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
se aude acum glasul tânguitor al Zambilicăi apropiindu-se, vede la îndemână o igliță și niște andrele. Le smulge și încearcă pe rând ba cu iglița, ba cu andreaua să tragă inelul de pe degetul lui Ghiță dar nu reușește. Îl zgârie o dată, de două ori, începe să curgă sânge, mortul strânge din dinți și când nu mai poate să suporte, îi pune babei un picior pe umeri și o trântește cât colo pe linoleum. - Te-n cur babo, ai venit la
FUGIŢI, MORTUL! de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348726_a_350055]