814 matches
-
zvelta și ghidușa foc. Probabil că și ea făcea aceeași analiza pe el deoarece îl privi foarte serioasă. -S-a întâmplat ceva? Întreba Alexandru! Știu și eu! Tu ce crezi despre mine? -Eu? Păi, ce să cred? Ești teribil de frumoasă, zglobie, cu ce te ocupi? -Cand? -Cum, cănd? Când nu alergi așa prin ploaie și mai ales, când nu dai peste oameni. Ai ochii așa de mari și de frumoși, cum se face? -Se face că semăn cu bunica mea, care
FERICIREA INSEAMNA TINERETE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358264_a_359593]
-
ca s-o găsi cineva să vrea măcar banii lui dacă pe mine nu. Ce zici? - Nu mă ispiti că mâine mă însor cu tine. -Nu, pe tine nu te mai vreau pentrucă știi deja secretul. Și începu să râdă zglobiu. Au intrat în restaurant ținându-se de mână. Au găsit o masă lângă geam foarte confortabilă. Etală restaurantul acela atâta lux încât se gândeau dacă să se așeze sau nu cu atâta umezeală pe haine. I-a salvat însă șeful
FERICIREA INSEAMNA TINERETE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358264_a_359593]
-
din urmă drum, Sau de la dric,un felinar să fiu mi-ar fi de-ajuns, Să te privesc mai mult,căci viață este fum. De-ai ști cât se vor zbate și vor muri în mine anii Când... râsul tău zglobiu demult va fi plecat, Ce trebuința am acum de tot ce am, iar banii, Pot ei înlocui, ce eu voi fi pierdut cu-adevărat? Voi fi străin, de voi rămâne aici fără de tine Așa cum tu, fără de mine nicicum nu vei
NICI NU MAI STIU CE SUNT de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 1667 din 25 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/358501_a_359830]
-
corida în care suntem candidați: Sus într-o arena stau toți spectatorii, Roșie muleta, multi înfometați. Bate iarăși gongul și începe jocul, Unii sunt puternici, alții mai putin, Generos scenariul cum ne-o fi norocul Scăpa cine poate, fuge cel zglobiu. Toreadorul mândru sabia înfige, Pradă lui un taur care este gras, S-a sfârșit corida, se schimbă decorul Concurenții pleacă...vouă bun rămas! Peste noaptea rece cade iar cortina În arenă umbre mute fără glas, Viața un spectacol, palpitanta lupta
CORIDA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358536_a_359865]
-
reușit să scap de el. Andrei se lupta în continuare cu fixa. Nu-i trebuia nici mâncare, nici suc, nu vroia decât să prindă și el un pește și asta s-a și întâmplat. Când a văzut că pluta saltă zglobiu, s-a repezit și a înțepat peștele. Chinuindu-se să ridice fixa cât mai sus, cu greutate a reușit să aducă la mal un biban de peste șapte sute de grame, cum nu apare prea des pe balta de la Limanu. Își asigurase
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357522_a_358851]
-
lume, trăiesc laolaltă oameni hărnici și truditori pe câmp, în livezi și grădini,peste tot unde este de făcut câte ceva pentru că ei să trăiască bine. Casele sunt mari și frumoase, cu ferestre spre soare, cu mulți copii care se joacă zglobii cât este ziulica de mare. Iar la marginea satului, aproape de pădure este o casă nespus de frumoasă, cu mulți pomi și un ghemotoc de față pe care o cheamă Sorina. A împlinit acum câteva zile patru anișori și cu această
O PAPUSA FERICITA de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357569_a_358898]
-
decis că este litera iernii. Atunci când a înghețat, am devenit tristă. ,,Ă” este litera tristeții mele, așa cum plâng copii. Dar a venit o rază de soare și atunci i-am pus o pălărie. Și A a devenit chicotitul transformat în zglobiul din râsul verii. vvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvv De câte ori voi reînvia venind după tine? surâde întrebarea Primăverii. Se va petrece și în acest an. Din nou Maica m-a trimis la curgerea apelor să înălbesc fuiorul înnegrit în care ea a adunat păcatele lumii
DRAGOBETE- FARMEC de DOR DANAELA în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357581_a_358910]
-
decis că este litera iernii. Atunci când a înghețat, am devenit tristă. ,,Ă” este litera tristeții mele, așa cum plâng copii. Dar a venit o rază de soare și atunci i-am pus o pălărie. Și A a devenit chicotitul transformat în zglobiul din râsul verii. Citește mai mult În îngânarea clipelor care smulg timpului clinchete moi, strecor un gând. Nerostirea curge prin mine, prin mâini, prin inimă, prin coapse, prin tălpi până în adâc de izvoare. Îi aud pulsațiile care caută o albie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
decis că este litera iernii. Atunci când a înghețat, am devenit tristă. ,,Ă” este litera tristeții mele, așa cum plâng copii. Dar a venit o rază de soare și atunci i-am pus o pălărie. Și A a devenit chicotitul transformat în zglobiul din râsul verii.... XIII. AMINTIRI...DIN POVEȘTILE COPILĂRIEI, de Dor Danaela , publicat în Ediția nr. 419 din 23 februarie 2012. Nu există om a cărui viață să fie lipsită total de durere, de suferință, iar acestea împărțite pe o mare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
a oprit pe silueta unui copilandru care se apropia, șovăitor, de o măsuță din imediata mea apropiere. Deși foarte modest îmbrăcat, m-a mirat eleganța gesturilor prin care a tras scaunul și s-a așezat la măsuță. Vânzătoarea, o tânără zglobie, s-a apropiat numaidecât să-i ceară comanda: - Ce dorești, băiete? - Cât costă o prăjitură cu glazură? - 20 de lei, răspunse mașinal, cu privirea pe sus, tânăra noastră vânzătoare. Băiatul a început să numere un pumn de mărunțiș; mai număra
ÎNTR-O NU ŞTIU CARE VARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358568_a_359897]
-
în oglindiri îmi văd chipul închis și-ncet în ochi-mi caut, zărind în ei fierbinti luciri de fulger, Și strig atunci: ÎMI PASĂ! Nu pleca... 1 MARTIE Ultima dată te-am văzut în Martie, Purtai la piept un mărțișor zglobiu Zâmbeai, fără să cugeți, primaverii, Sau poate vreunui gând trandafiriu. Nu m-ai văzut și poate-a fost spre bine, Căci zâmbetul din ochi ți-ar fi pierit, Și n-ai mai fi dorit să fie Martie Nici mărțitoare n-
SIMBOLISMUL EGOULUI MEU POETIC de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344666_a_345995]
-
cât un ciot Sunt grei și stau să cadă. În sobe pline cu butuci Doar focul mai cuvântă, Iar sus, pe case, vălătuci De fum spre cer se-avântă. Din înălțimi cad fulgi de nea Și-n dans se prind zglobii, De parcă n-ar fi iarnă grea Pe sat și pe câmpii... Referință Bibliografică: IARNA LA SAT / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 343, Anul I, 09 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate
IARNA LA SAT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359558_a_360887]
-
generos perdelele, oferind celor care îl priveau spre desfătare, cerul luminos ca sticla. În casa părintească locuia numai bunica sa, cea care îngrijea gospodăria și pe soră-sa, fiica cea mică a familiei, pe atunci elevă la școala primară, ființă zglobie, năstrușnică și afectivă. Văzându-l întors acasă, puștanca era tare fericită. Între ei doi era o diferență de opt ani. Legăturile de iubire îi sporeau fetiței sentimentul de apropriere și de siguranță... Simțea că i-a venit protectorul! Nana era
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
privesc mai de aproape, să-ți admir bulinele de pe hăinuță, să mă pierd, poate, pentru un moment în strălucirea ochilor tăi și astfel să pot povesti neamului meu pisicesc despre tine. Oprește-te, te rog, o clipă din zborul tău zglobiu! -Zonzonel, altul îți este gândul! Nu de admirația aripioarelor mele ești tu dornic acum, ci alte lucruri ești dispus să faci, cum ar fi... să mă prinzi în lăbuța ta! -Greșești, micuță vietate! Eu nu aș face rău niciunei insecte
PĂȚANIA BUBURUZEI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360150_a_361479]
-
Orestes se plimba neliniștit pe aleile cetății, acolo pe unde se plimba nu demult cu trăsura fiicei de comandant de oști, ceea ce văzu el într-o zi cu ochii lui, nu-i veni a crede! Trecu pe lângă el o trăsură zglobie, elegantă, numai aur și bijuterii împodobind atât trăsura, cât și caii de la trăsură. Atunci o văzu pe Agnes cea mândră, în interiorul trăsurii, alături de un tip înalt, ochios, cu barbă. Imediat Orestes intră la bănuieli. Ce căuta Agnes a lui cu
PROVIDENŢA (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359838_a_361167]
-
Articolele Autorului BARCA PE VALURI (sau AMINTIRI ÎNVOLBURATE) Urechile îi degerau în iernile grele din Bucureștiul copilăriei mele. Ca să i le dezghețe, mama-i punea pe ele foi de varză murată. El avea ochii verzi, privirea blândă; ai ei erau zglobii, de topaz auriu, uneori melancolici, alteori scrutători. Îi urmăresc acum conturul obrazului puțin scofâlcit, mângâindu-l; și zâmbetul blajin, și râsul departe-n oglindă, în timp ce-i spune mamei: "Privește-o!E ca un lujer." Și inima i se umflă de
BARCA PE VALURI( SAU AMINTIRI ÎNVOLBURATE) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340330_a_341659]
-
protest i-au făcut să înțeleagă că s-au luat de cine nu trebuia! Toate acestea vă dau ascendent! Nu ne dezamăgiți!”. Protestele spontane, precum cele care au urmat tragediei Colectiv (pentru a da doar un exemplu) au o dinamică zglobie, uneori relativ haotică, se strigă și la unison, dar și fiecare despre ce-l doare, și uneori pot fi „victime” ale unor încercări de deturnare de la scopul lor inițial. Ele angrenează mii de oameni care vin cu propria creativitate pentru
Cazul Bodnariu NU este despre familia Bodnariu () [Corola-blog/BlogPost/338436_a_339765]
-
în acest moment!... Toată lumea e bine... Da, sunt ocupați cu acest moment festiv deosebit... Multă... Nu mă așteptam... Lăsară bâlciul sau doar trecură pe-acolo și se opriră aici.... Dintr-o dată, Angelo a devenit altul. Era vesel și se mișca zglobiu, fără să poată sta locului. Sesizând că ceilalți îl priveau de parcă ar fi dat un spectacol, a simțit nevoia să spună, de data asta numai lui Andrei, fiind singurul care putea să-l asculte. -Era Pepe. Ne ură de bine
SFÂRŞITUL LUI ANDREI MURGESCU. Fragment din romanul Îngerii de la Casa Morarului de Ion R. Popa, Ed. Autograf, Craiova, 2011 () [Corola-blog/BlogPost/339663_a_340992]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > POEME Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1543 din 23 martie 2015 Toate Articolele Autorului Dorință Aș vrea ca tinerețea să vină înapoi, să fiu puternic, plin de prospețime, gândul să aibă iarăși zglobie agerime, iar trupul să-l simt sprinten și vioi. Dau corpu-acesta care prea mult a obosit, o mantie de molii ciuruită, pe unul cu vigoarea în el nepotolită, arzând de patimi și dezlănțuit. Cer asta fiindcă-n mine simt sufletul
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340955_a_342284]
-
de a-l onora cu prezența la petrecerea ce va fi organizată vinerea următoare la unul din cluburile sau barurile din oraș. Aceasta s-a declarat încântată de invitație, așa că au început ca două vrăbiuțe pe o ramură, să ciripească zglobiu despre ținutele ce le vor purta cu această ocazie, în seara de chermeză nocturnă. - Și cine va mai fi prezent la petrecere? întrebă curioasă Andrada. - Îți spun serios că în afară de familie nu știu nimic. - Cum așa? Nu s-a discutat
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341309_a_342638]
-
câteva versuri! A.M.G. - Unu doi, unu doi, În vacanță suntem noi. Mama, tata, Tudor, eu Aleargă toți după zmeu. Stau întinsă printre flori Și mă uit în sus, la nori. Să văd fluturi mii și mii Prin văzduh, zburând zglobii (În vacanță, 2005) și Nu mai e pe floare roua Sunt elevă-n clasa doua. E departe, dar eu pot, Să ajung la Școala 8. ( elevă-n clasa a II-a, 2006) E.I. - Pentru strădania sapoetică, Lucian Blaga spunea metaforic
ELISABETA IOSIF DIALOG LA O CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341340_a_342669]
-
au venit Cuvântului sfânt să I se închine. La Început este Cuvântul dumnezeiesc - Obârșia tuturor cuvintelor-făpturi: Cerul cu Îngerii lui, Pământul cu odraslele sale, Lumina cu cântarea-i serafică, Ziua cu zâmbetul ei, Noaptea cu înțelepciunea sa, Apa cu viețuitoarele zglobii, Iarba cu miresmele florilor, Pomii cu mugurii surâzând, Plantele legănându-se îmbobocite, Codrul cu rapsodiile maeștrilor lui, Soarele cu strălucirea sa, Luna și Stelele cu podoabele lor și sus de tot, peste toate acestea, ca un rege înveșmântat în splendoarea
TAINA SCRISULUI (43) – LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL DĂTĂTOR DE VIAŢĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341387_a_342716]
-
de imaginea celor doi copii care vâsleau, încât cuvintele îi înghețaseră pe buze, ceva îi spunea să nu întoarcă, nicio secundă, privirea către colegul său, parcă intuind pericolul. În scurt timp, barca a ajuns în apropierea debarcaderului, din ea țâșnind, zglobie, o fetiță de aproximativ unsprezece ani, care plecă în fugă către părinții aflați la o distanță destul de mare. În urma ei, băiețelul, cu vârstă apreciabilă în jur de zece ani, a vrut să imite saltul surorii sale, dar s-a dezechilibrat
ÎNTRE DOUĂ PRAGURI, SECUNDA. DINCOLO… RESPECT! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341327_a_342656]
-
în continuare melancolică, îngândurată. - Iar ești tristă, draga mea Katy? Ce mai este acum? - Nu ești tu de vină! De vină sunt proiectele noastre... așa de diferite!... Înțelegeam bine ce vroia să spună. Știam aproape tot ce gândea. Era frumoasă, zglobie, ca un fluture. Era numai dragoste și vis nobil. Dar vroia să dedice toate gândurile numai idealurilor ei de preț. Perspectiva despărțirii noastre, fie și temporară, din cauza acestor proiecte, îi umbrea gândurile de viitor. Același lucru se întâmpla și în
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342107_a_343436]
-
Într-un burg pestriț și vesel, pe o stradă oarecare Un copil trecea zâmbind pe-o alee, la-ntâmplare Și rotind privirea-n zare cum o fac copii-ades La ghereta, în vitrina, un afiș de interes: Vând căței cu ochi zglobii și cu părul cârlionțat, Jucăuși, plin de iubire, cu boticul brun roșcat. Curios nevoie mare, doritor de-un prieten drag, Rușinos, zâmbind timid s-a oprit puțin în prag Și cu vocea mai domoala l-a-ntrebat pe vânzător: Care-i costul
POVESTE DE LA FEREASTRA SUFLETULUI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342280_a_343609]