3,317 matches
-
pot da ochii cu nimeni. Rosemary era la Rembers și nu exista în Londra nici o ființă pe care aș fi putut să o suport. Am rămas încremenit în loc așteptând ca sunetul să se repete. S-a repetat de trei ori, zgomotos, insistent. Răsuna atât de alarmant încât m-a determinat să mă ridic și să mă duc până la ușă. N-am putut suporta liniștea care se așternuse și, ca să nu-l mai aud încă o dată, am deschis ușa. Honor Klein stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
care o cumpărasem pentru cina cu Dora. Pantalonii de la costumul de rezervă erau Înghesuiți sub saltea. Îmbrăcat În haine noi, mi se părea treptat posibil să redevin uman. M-am Întors În bucătărie unde apa pentru cafea Începuse să fiarbă zgomotos dar statornic. Mi-am pescuit țigările din haina sfâșiată, am constatat că Îmi rămăseseră doar trei și m-am târât Înapoi În Încăperea care servea În același timp pentru dormit, lucrat și unde Îmi rezolvam treburile de orice fel. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-i liniștească pe colegii mei, cărora, desigur, toate astea li se părea scandalos de amuzant, le-a ordonat să ia o foaie și să-și pună mintea la contribuție. L-a pus la punct mai ales pe Winkler care protesta zgomotos, spunând că ar vrea să-mi mai dea o draperie, ca să nu mă vadă deloc, cerându-i să facă totuși un efort. „Imaginați-vă Sascha Knisch e o femeie, cu toate atributele unei femei. “ Ni se cerea să facem mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de spus. — Salut, Lakritz. Musafiri. În sfârșit, am reușit să trag capătul de jos al cearceafului. Anton mormăi doar, cu fața la perete. — Te deranjează dacă deschid fereastra? Neprimind nici un răspuns, am crăpat geamul și am tras perdeaua cât am putut de zgomotos. Însă nici asta n-a contat. Anton continuă doar să mormăie de sub perna sub care și-a ascuns capul. Mai trecură câteva minute goale. Eram pe punctul de a da un șut În pat când, Într-un final, prietenul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
e ceea ce ascundem. când vine vorba de viața noastră intimă, există mai multe lucruri decât cele care se văd cu ochiul. Își ridică privirea. Nu-i așa, Anton - scuze, Sascha? Pentru că În momentul acela sosiră băuturile noastre cu un zornăit zgomotos, m-am abținut să răspund, plin de tact. Nu eram sigur cum să descriu sentimentul care mă cuprinsese imediat ce chelnerul a plecat și Dora a netezit ziarul. Dar mi-am dat seama că recunosc tot ce făcea cu mâinile - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
scurt pe o bucată de hârtie, i-am mulțumit pentru ospitalitate. Apoi am băgat cheia În yală și am plecat. O oră mai târziu am ieșit În lumina orbitoare la sud de cimitirul lângă care locuiesc. Sub picioarele mele, metroul zgomotos Își continuă drumul În lumea subterană, ferindu-se de lumină. Pe maidanul unde fusesem jefuit cu câteva seri În urmă, Chérie alerga În cerc, fascinată de un capriciu În care se complăcea. Un ziar și o pătură zăceau lângă frunzișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se ridice la nivelul așteptărilor celorlalți. Treptat sângele Începu să-mi năvălească din nou În degetele amorțite, gambele mi se relaxară zvâcnind spasmodic. Un etaj mai sus, cineva trase eliberase un torent de apă. Mai Întâi se auzi un ropot zgomotos, apoi un zornăit obraznic, după care apa răscolită năvăli dintr-o dată pe țevi - mult prea haotic, mă tem, ca lucrurile să se termine cu bine. Am luat un prosop, surprinzător de curat, și am tamponat sudoarea care-mi acoperea fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pieptului, gâtul mi se umfla periculos. Cineva trase apa. „Ce dracu’?“ Smucind de câteva ori, până la urmă, persoana renunță. În schimb, se postă În fața chiuvetei și Își desfăcu șlițul. Îl auzeam cum Își târșâie picioarele, apoi se auzi o bălăceală zgomotoasă. Oricine ar fi fost, se urina destul de mult. La intervale regulate, Își apropia picioarele târșâindu-le, poate, pentru a nu picura pe jos. N-am fost scutit nici măcar de Împroșcăturile scurte de la sfârțit. Până la urmă, persoana se Încheie la pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care se aștepta era ca această persoană să n-o Înțeleagă. Camera de zi era marcată de dungi oblice de lumină venind de la lămpile stradale care se strecurase pe fereatră - cât să văd unde-mi pun piciorul. Trecu un Stadtbahn zgomotos. Imediat ce uruitul său cusurgiu se Îndepărtă, am trecut prin cameră, Îndreptându-mă spre reproducția de deasupra gramofonului. Ultima oară când m-am uitat la femeia În roșu fusese acum o săptămână, după ce am așezat bancnotele una câte una pe măsuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
inconștient, un coleg de-al tatei de la Boston & Northeastern, un pilangiu pe nume Doyle (nici că se putea un numai mai potrivit!) să mănânce un homar à la Newburg. Erau la o conferință organizată de companie la Atlantic City, la zgomotosul banchet de adio, când Doyle a convins-o pe mama că, deși nu e ceea ce pare a fi după miros, în farfuria pusă de chelner pe masă în dreptul buchetului ei de flori nu e nimic altceva decât pui à la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
decât mușcătura de câine, știai asta, băi? Ieși imediat de sub pat! Auzi ce-am zis? Ceea ce i-ai făcut tu maică-tii e mai grav decât ceea ce ar putea să-i facă un câine! Iar răgetele lui sunt atât de zgomotoase și de convingătoare, încât soră-mea cea de obciei placidă o tulește în bucătărie, scoțând pe gură sughițuri de spaimă, și se ghemuiește pe jos, între frigider și perete, în poziția astăzi numită fetală. Sau, cel puțin, așa îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe-o fustă bună, foarte bună. Nu drăguță. N-aș spune că e drăguță, dar are un trup frumos și acesta, Își spuse domnul Peters lui Însuși, cîntărindu-l pe acela colțuros al soției sale și amintindu-și de stomacul ei zgomotos, acesta e cel mai important lucru. Era ciudat. Alese mostrele cu deosebită grijă. Era firesc, desigur, ca până și stafidele de la Stein să nu fie toate inferioare, dar când exista atâta suspiciune, nu era greu să ai o bănuială În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În tăcerea doctorului Czinner o acuzație, așa că spuse cu convingere: — Se va Întoarce după mine. Așteptați și-o să vedeți. Ninici lăsă arma să-i cadă În Îndoitura cotului și Își bătu palmele Înmănușate una de cealaltă. — Locomotiva cea nouă e zgomotoasă, spuse el, urmărind trenul, care se Întinse la o buclă a liniei de parcă ar fi fost elastic și apoi dispăru din vedere. Macazurile reveniră cu un geamăt la pozițiile inițiale și semnalul de la linia de pasageri ce ducea spre oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
oraș se ridică. Un bărbat coborî scările de la cabina suspendată, traversă linia și dispăru În direcția unei barăci. — Se duce să ia prânzul, spuse cu invidie tovarășul lui Ninici. De când sunt aici, n-am auzit niciodată o locomotivă atât de zgomotoasă, spuse Ninici. Apoi luă seama la ce-i spuse camaradul. — Maiorul are parte de-o masă caldă, adusă de la cazarmă, zise el. Dar nu-i spuse prietenului său că venea șeful poliției de la Belgrad. Păstră aceste informații pentru soția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În mizerabilul lui birou, Începu să plângă și Întinse mâna. Și toate spălătoresele care băteau rufe cu maiul, vârâte până la genunchi În apa pârâului, Își ridicară capetele și plânseră, În timp ce un vânt uscat ridică nisipul plajelor marine și-l abătu zgomotos asupra frunzișului pădurii, iar o voce care ar fi putut fi a doamnei Eckman Îl implora fără Încetare „Întoarce-te!“. Apoi deșertul i se clătină sub picioare și deschise ochii. Trenul se oprise și zăpada se adunase pe sticla ferestrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe oră, ca unul din acei bătrâni puternici și Încăpățânați despre care alții spun: „Ei sunt ultimii. Nu mai există alții ca ei astăzi“. Myatt strigă iar „Mai Încet!“ dar șoferul arătă spre ceasul lui și-și forță mașina la zgomotoasa, nesigura și teribila limită a puterilor ei. Era un om pentru care treizeci de dinari, diferența dintre a prinde și a scăpa trenul, Însemnau luni Întregi de confort. Și-ar fi riscat viața și viața pasagerului său pentru o sumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
praful și domnul Kalebgian se Întoarse În liniștea holului. Pentru un moment, fusese ca În zilele de odinioară În plin sezon. Timp de un sfert de ceas nimeni nu se ivi. O muscă apărută timpuriu și atinsă de frig muri zgomotos, izbindu-se de un geam. Domnul Kalebgian sună În Încăperea Îngrijitoarei să se asigure că se dăduse drumul la căldură În camere și apoi se așeză cu mâinile Între genunchi, fără să aibă nimic de făcut și nici la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-l fur pe Hunter pentru cinci minute, să discutăm despre proiectul meu? Fără să aștepte vreun răspuns, Îl duse de-acolo pe Hunter, către șemineu. Marci se uită În urma lor, cu o expresie dezaprobatoare. Probabil că sunt paranoică, răsuflă ea zgomotos. — Că tot vorbim de soți, unde e al tău, Marci? am Întrebat-o, În Încercarea de a schimba subiectul discuției. Nu știu, Îmi zise. Nu părea să fie tulburată câtuși de puțin de această dezvăluire. —Marci, cum adică nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
În noaptea aceea, mobilul meu Începu să sune pe la Dumnezeu știe cât. Poate că era 3 dimineața, nu știu. Am răspuns somnoroasă, sperând să fie Hunter, de la Paris. Era Lauren. Avea vocea foarte agitată. —Doamne, tocmai a plecat, răsuflă ea zgomotos, cât se poate de trează. —Cine? am Întrebat-o dormitând. —Sanford, desigur. Nu! —Știu. Este o oră mult prea târzie pentru ca un bărbat Însurat să se afle În vizită la o tipă divorțată. Mai ales la o divorțată frumoasă. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dumneavoastră, domnișoară Blount. Sunteți o clientă fidelă, spuse Robert, uitându-se la Lauren ca un uliu. Aranjamentul ăsta ar putea include și numele misteriosului domn Butonii Fabergé? Lauren nu schița nici o expresie, devenise brusc o femeie de afaceri. Robert răsuflă zgomotos, Înclină capul Într-o parte și se uită destul de supărat la Lauren. Apoi ne-a făcut semn să-l urmăm Într-un birou din spate. În Încăperea Îngustă era un imens birou Îmbrăcat În piele, pe care erau Îngrămădite cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și copilași drăgălași dintr-ăia. Lauren, ești o târfuliță, râse Tinsley, stingându-și țigara, și ieși val-vârtej pe ușă. Eu nu m-am mișcat de-acolo, și nici Lauren. Mi-am aruncat o migdală În gură și am ronțăit-o zgomotos. — Ce s-a Întâmplat? Nimic, am mințit eu. Nu știam sigur dacă era o idee prea bună să-i povestesc lui Lauren despre chitanța de la hotel. —Pari deprimată. Conversația noastră e de vină? Te-a dezgustat de tot? Chiar arăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
optsprezece toalete În colecție, dintre care șase erau rochii de seară. Speram că avea de unde să aleagă. Nina ridică mapa și studie cu atenție fotografiile, mișcându-le Încoace și Încolo ca să se poată uita mai bine la detalii. —Wow! respiră zgomotos. Asta e foarte În stilul Blonda fatală, nu? Arăta spre poza unei rochii albastre ca cerul, făcută din șifon și muselină. Avea un corsaj mic, iar tivul atingea pământul, rotindu-se În vârtejuri, Într-o mare de tul. —Aceasta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
care, erau YSL1), grămezi de diamante galbene și atât de multă blană de vulpe cât era omenește posibil să se pună pe o femeie fără ca greutatea să o copleșească. Cortul era plin până la refuz, iar În capătul mai Îndepărtat cânta zgomotos o trupă folk rusească. Ni s-a dat Sbiten, un vin fiert care are gust de sirop fierbinte de arțar. Cu tot cu bijuterii, blănuri și zgomot, un lucru era foarte sigur: acesta nu era, slavă Domnului, campionatul de polo de la Bridgehampton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
buchet de camelii albe, iar În cealaltă o țigară. Chestia asta era tipică pentru ea. Ochii Îi străluceau ca și cum ea ar fi dat pe dinafară de fericire. Dar unde era mirele? M-am uitat repede În josul textului și am răsuflat zgomotos În timp ce citeam: „CEA MAI STRĂLUCITOARE DIVORȚATĂ DIN NEW YORK, Lauren Blount, moștenitoarea Hamill, care, cândva, a declarat că nu o să se recăsătorească niciodată și care a inventat sintagma «proaspăt divorțată» pentru a se descrie pe sine și pe prietenele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nesfârșit energie nepoluantă. Poate reușiți să călătoriți în timp ca să preîntâmpinați tragediile. Ca să învățați. Ca să cunoașteți tot felul de oameni. Poate reușiți să le oferiți oamenilor vieți împlinite și fericite. Poate că nu e suficient să șchiopătați printr-un apartament zgomotos pentru tot restul vieții. În dreptul unui paravan brodat, o săgeată indică o direcție, deci o iau în cealaltă. Pagerul îmi sună din nou; e Nash. Și vocea zice: Dacă puteți să omorâți un om, poate reușiți, le fel de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]