4,648 matches
-
bătrânețe. În momentul în care contesa a făcut greșeala să elimine și câteva fete cu ascendență nobiliară a fost demarată o anchetă care i-a stabilit vinovăția, fiind condamnată la recluziune perpetuă într-una din camerele castelului unde a fost zidită. Prin vocea naratorului, contele Istvan Thurzo (Daniel Brühl), biografia lui Erzebet Bathory (Julie Delpy), ca și filmul, se metamorfozează într-un romance, o ficțiune edulcorată menită să dilueze pasional aura macabră a contesei sângeroase. Istoria apocrifă relatată de fostul iubit
Gore: pasiune și omor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5905_a_7230]
-
despre un cuib de foști legionari în frunte cu popa, hotărâți să-i aștepte pe americani ca să lichideze colectivul abia înființat, și de aceea casa părintelui era supravegheată ca un spațiu damnat, locuit de necuratul. În casa văruită în alb, zidită în stil colonial, desprinsă parcă din romanele faulkneriene inspirate din istoria sudului american, și care acum aveau ziare puse în geam în loc de perdele și draperii, nu stăteau decât stafiile anchetatorilor care arestau noaptea oamenii și îi duceau în dube la
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]
-
radical, făptura vulnerabilă a combatantului, carcasa lui fragilizată, Mircea Spătaru le proiectase abrupt, la amplitudini pe care doar un spectru milenar le poate năzui. Bornă de neclintit între tărîmuri metafizice, își proteguie enunțul vertical printr-o dublă, stîncoasă pavăză, ce zidește fatidic pasul figurii străbătînd veacurile. O pelerină astfel hieratică, rigidă ca un platou pentru emergențe de neuitat, poartă un creștet răscolitor, portretul omului de la 1848 s-a preschimbat în zeu imprevizibil, - Ormuzd al bunătății care poate fi clarviziune pedepsitoare. Dar
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
sub Eisenhower Avenue, în locul unde bulevardul se cocoșează pe-un pod cu balustrada de lemn, muncitorii de odinioară au săpat cu cazmalele o tranșee uriașă, să aducă șinele de tren în oraș, sunt șine lăsate în paragină, iar adâncitura asta, zidită cu calcar, a ajuns o groapă în care lumea aruncă cutii de bere, sifoane, ba chiar și saci întregi de gunoi și saltele; Brewer întotdeauna a fost un oraș dur, un oraș feroviar, cu străzile astea din vecinătatea șinelor locuite
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
un autor care își găsește în actul scrisului consolări secrete. Dar pentru cititor, efectul e de sațietate provocată de niște oameni care sunt scheme, nu vietăți. Mai rar un volum de amintiri în care să ai impresia că autorul se zidește singur în niște aluzii și parafrazări pe care numai el le poate înțelege. De pildă, paginile dedicate maleficului „Cocostîrc“, probabil un personaj odios care i-a înnegrit multe zile autorului, sunt de o sărăcime evocatoare care îl aruncă pe cititor
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
fine, politicianul român nu e capabil de uitare de sine. „Majoritatea jucătorilor noștri politici sunt manevrați de o dizgrațioasă inflație a Eului. Chiar - și mai ales - când nu dispun de un Eu prea bine conturat. Mulțumiți de ei înșiși, bine zidiți în certitudini autocomplezente...” Încheie Pleșu: „Mi se va spune că între a fi tu însuți și uitarea de sine e o contradicție. Nu e. A fi tu însuți e a nu-ți falsifica natura. A uita de sine e a
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5375_a_6700]
-
A lui stâlpi-s munți de piatră, a lui streșin-o pădure". În Sărmanul Dionis, din nou, cu deosebirile arhitecturale inerente: "(...) el a pus doi sori și trei luni în albastra adâncime a cerului și dintr-un șir de munți au zidit domenicul său palat. Colonade - stânci sure, streșine - un codru antic ce vine în nouri"). Miradoniz nu seamănă cu creația eminesciană, este atipică în cadrul acesteia. Eminescu descrie ținutul castelului zânei Miradoniz pe parcursul a 40 de versuri, de la versul 41 la versul
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
nedreptățea și o tortura fizic prin înfometare și prin bătăi schiloditoare. Inițial, povara adaptării a fost purtată fără văicăreli de părinții ei care, după o mult prea lungă și istovitoare călătorie pe ape și pe uscat, începuseră prin a-și zidi cu mâinile lor o casă de chirpici și prin a desțeleni pământul primit în proprietate. Foștii locuitori ai satelor transilvănene se simțeau și mai înstrăinați din cauza peisajului plat, lipsit nu doar de păduri ci până și de copaci stingheri și
Mămăligă, sarmale și răcituri à la Regina by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6413_a_7738]
-
Constituția din 1992 Ochii mei se sfârșesc de plâns, lăuntrul meu arde ca văpaia... Plângeri 2:11 „După aceea Mă voi întoarce și voi ridica iarăși cortul cel căzut al lui David și cele distruse ale lui iarăși le voi zidi și-l voi îndrepta,” Fapte 15:16 La 30 decembrie 1947 se proclamă Republica Populară, „de un parlament legitim, într-o ședință fără cvorum” (vezi interviul cu Filip-Lucian Iorga și seria de articole publicate de av. Eleodor Focșeneanu în România
Băsescu, atac inutil la monarhie. Vezi aici cronica prezenţelor Regelui Mihai în Parlament () [Corola-journal/Journalistic/47466_a_48791]
-
ani de când o folosiseră prima oară chinezii. Datele le regăsim într-o carte a scriitorului francez Erik Orsenna, Drumul hârtiei. Orsenna a bătut lumea întreagă în căutarea materiei prime pentru cărți de la Gutenberg încoace: din pădurea canadiană în vechea bibliotecă zidită din China, din cea mai mare papetărie de pe glob, aflată la Moscova, în Cellulose Valey de la Grenoble. Nu e prima oară când Orsenna se interesează de materiile prime. În 1988 a primit Premiul Goncourt pentru evocarea romanescă a cauciucului, iar
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4774_a_6099]
-
filoane - modernism și tradiționalism -, un al treilea: cel avangardist. Numit așa, în absența unui alt termen. Iată că și disprețuita operă de editare a clasicilor poate produce evenimente literare. Și că un critic de vocație nu pierde nimic dacă se „zidește”, un timp, într-un asemenea proiect. Dimpotrivă.
Proza lui Gellu Naum by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4422_a_5747]
-
mai sus, în felul în care ne asumăm îndatoririle. Pomenea dl. prof. Zamfir, mai înainte, despre contractul funcționînd eficient între Domnitorul care, magnanim, distribuie sate după victorie acoliților săi, suitei feudale. Însă nu se limitează numai la asta. El, Ștefan, zidește deopotrivă, de fiecare dată, o vrednică biserică. El îi face dar lui Dumnezeu, nu numai boierimii feudale - și face uneori daruri suprem dezinteresate. La Războieni, care a fost un veritabil Thermopyle al României, unde a pierit floarea aristocrației moldovenești, 20000
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]
-
aflat chiar în centrul Capelei Sixtine, ci din amvon, ca un simplu preot. Mesajul său a fost unul drastic, notează observatorii. Prima temă a fost cea a "mișcării" care caracterizează Biserica. Noul Papă vede trei direcții: "a călători" (caminare), "a zidi" și "a mărturisi". "Viața noastră este un drum", a spus el. "Dacă ne oprim, ceva nu e în regulă. Trebuie deci să mergem mereu, alături de Dumnezeu și în lumina Lui". Apoi, e nevoie de "a edifica" Biserica. Dar "cu pietre
Discursul ULUITOR al lui Papa Francisc I by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/56623_a_57948]
-
gura unui Suveran Pontif, în fața întregului cortegiu al cardinalilor! Încheierea a fost la fel de biciuitoare: "Aș vrea ca noi toți, după aceste zile de grație, să avem curajul, da!, curajul, de a călători împreună cu Dumnezeu, purtând Crucea lui Dumnezeu, și să zidim Biserica pe sângele lui Hristos vărsat pe Cruce, și să mărturisim slava unică a lui Hristos răstignit!. Numai așa Biserica poate avansa!"
Discursul ULUITOR al lui Papa Francisc I by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/56623_a_57948]
-
carnea. Nu tăgăduiesc: Aparițiile ei erau vesele, urbane, Dar în spate lor, se auzeau voci răgușite, provinciale, Descompuse de nesomn. Întâlnirile acestea erau mai mult întâmplătoare, Nu cred că erau puse la cale de amanții Din orașul iubirii - un oraș zidit În numele dragostei. Așa o văd acum: Măslinie, cu dinți albi, într-o rochie de vară Cu dungi verzi și albe, și nelipsita bobiță De aur din ochi. Așa am purtat-o cu mine Ani și ani de zile. Ochiul aștepta
Centenar Lawrence Durrell by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4513_a_5838]
-
pe cale de ruptură, Gauck rămîne în RDG și treptat își creează renumele unui luptător pe cît de intransigent, pe atît de moderat. Nu provoacă autoritățile, dar nici nu se gudură pe lîngă ele. Nu face concesii, dar nici nu se zidește într-o izolare de rău-augur față de reprezentanții puterii. Refuzînd să fie membru de partid, Gauck nu e disident, ci mai degrabă un oponent suficient de abil pentru a nu stîrni represalii radicale. Se opune încercărilor STASI de a-l intimida
Memorii politicoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3319_a_4644]
-
înțelegere și pacea în orașul de sub munte, Agamiță inaugurează o nouă religie, de piață, a înfrățirii tuturor conștiințelor de piață într-o armonie națională, pusă, evident, în slujba țărișoarei... Astfel încât în aliura de sfânt pământean a lui Agamiță, care-și zidește sufletul, manolic, întru progresul și înveșnicirea poporului, așa cum visau și cațavencii, regăsim ceva și din palpitul vital și melancolic nevoie mare al lacrimilor fără leac vărsate de coana Zoițica. Agamiță sintetizează, astfel, tot duhul ideologilor din orașul de sub munte, iubitori
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
Iacob nu contează decît cărțile în al căror spirit și-l regăsește pe al său, filosofia academică e caterisită ca fiind ostentație găunoasă de savantlîcuri prețioase. Dan Iacob are predilecție pentru cărțile de inițiere în înțelepciuni ezoterice, ocolind tomurile docte, zidite în armuri seci. Autorul caută profunzimea gnomică, exprimată în sentințe care merg la suflet, fără ocolișul prezumțios al limbajului de specialitate. Între Hegel și Vasile Lovinescu îl preferă pe al doilea, dar nu-l respinge pe Noica, cum nu-l
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
dat a soțului și a fiului, care îi sunt împușcați pe neașteptate, femeia din cartea lui Marin Bucur are sufletul întunecat de „noaptea" istoriei. Neliniștilor, aprehensiunilor ciudate, le urmează acum o tragică nedumerire în golul singurătății: „Pe ce trebuie să zidim? Pământul alunecă. Focul se stinge și gândul trece. Temeliile noastre de oameni sunt șubrede din născare. N-avem pe ce le susține. În zadar facem ziduri înalte. Ele ne despart de drumuri, dar nu de hăul de sub noi și de
Noi contribuții la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6244_a_7569]
-
călugărițe, împotriva clericilor care se îmbogățeau de pe urma preoției, împotriva clericilor care duceau o viață nevrednică de preoți, care erau robi pântecelui, desfătării și desfrânării, care trăiau ca niște paraziți și lingușitori (...) a poruncit să fie ajutați săracii și văduvele (...) A zidit spitale pentru bolnavi, case de adăpost pentru bătrâni și săraci ...18 A reorganizat spitalele și ospiciile orașului mergând până la a încerca să-l depășească pe Sfântul Vasile în încercarea sa de a pune pe picioare o instituție pentru leproși: a
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
bani. Cui însă i s-au încredințat credincioși, turma cuvântătoare a lui Hristos, va suferi, nu o pedeapsă în bani, ci pierderea sufletului său propriu pentru pierderea oilor 35. Cu calitățile sale, Ioan entuziasma și atrăgea la sine, umplea bisericile, zidea sufletește, fiind în vremea sa tot ce a avut mai bun Biserica, tot ce avea mai bun lumea. Peste larma vulgară, peste mizeriile, mașinațiile de culise, clientelismele, platitudinile și turpitudinile timpului, peste simțita delăsare morală, se ridică figura lui impunătoare
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
toți alăturea, în genunchi cântând răspunsurile liturgice. Atingem aici un punct vital, unul din izvoarele de energie ale Europei luptând pentru a rămâne ea însăși: continuitatea spirituală. La câteva sute de metri, într-un colț pitoresc de uliți strâmte, universitatea zidită în 1523, minusculă : ferestruici înguste cu gratii de plumb, ziduri groase, bolți ogivale, bănci zgâriate și înnegrite de vreme. Hamlet ar fi putut spune tot așa de bine: „Horatio, ce vânt te-aduce de la Erfurt?”, cum spune „de la Wittenberg”. Iar
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]
-
spus: Vei găsi un brad cu șase ramuri, lângă o apa curgătoare, pe un plai de unde se vede marea cruce la care te-ai jurat. Acolo să faci mănăstirea". Refăcut miraculos, s-a dedicat ridicării mănăstirii. În 1996, părintele a zidit într-o poiană mai întâi o căsuță din lemn, o bisericuță și apoi o mănăstire mare și frumoasă, Mănăstirea Caraiman. Părintele îi trimite până-n ultima clipă a vieții sale pe toți cei care mergeau la el să se roage la
Părintele Gherontie Puiu a murit. Povestea vieții sale miraculoase și a mănăstirii ctitorite într-un loc unic by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29529_a_30854]
-
lui Veniamin Costachi în monahism 9 și analiza tabloului. Rețin pentru mine nu numai obligația de-a mă interesa mai mult de început[ul] sec[olului] al XIX-lea românesc, dar și formulări românești interesante, ca acel „ce unu-i zidit” și mai ales încântă- torul fel de a spune „chipuri de mirare nemăsurate și nepovestite” pentru o colecție de artă. Dar nu-mi dau bine seama ce expresie reții pentru „colecție”: conșcamer?9 Cu Simu și Bourdelle 10 faci iarăși
Remus Niculescu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4308_a_5633]
-
de ani, înainte de revelațiile Profetului, avea să rămână în memoria omenirii? - Kazantzakis transmite o celebră descriere a cămilei: „Urmele funiei pe coastele ei seamănă cu lacuri seci zvântate, pline de pietriș. ...Ca un apeduct, căruia meșterul grec care l-a zidit i-a acoperit creasta cu țigle”1. Cămila îl duce prin încercările de foc arzător al deșertului spre Dumnezeu din Mânăstirea Sinai, aflată într-o oază cu măslini, portocali, nuci, smochini și uriași migdali înfloriți: „...Încet, ritmic, ca o răsuflare
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]