1,014 matches
-
la P. câteva metafore stranii, unele repetiții și linii melodice fericite. SCRIERI: Frumoasa cocoșată, București, 1968; Discuții din priviri, București, 1971; Interogatoriu la iubire, București, 1972; Poemele pădurii, București, 1973; Chemare din adâncuri, București, 1974; Frunzele pământului, București, 1974; Umbra Zimbrului, București, 1977; Constelația ziditorului, București, 1979; Imperiul iubirii, București, 1980; Încolțirea cuvintelor, București, 1981; Poeme mirate, București, 1986; Criza sentimentelor, București, 1990; Poezii, București, 1994. Repere bibligrafice: Sorin Titel, „Discuții din priviri”, RL, 1971, 47; Marian Popa, „Discuții din priviri
PADUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288606_a_289935]
-
1974, la rubrica „Rondul de noapte”. Cu toate că spațiul ce i se acordă este mai redus, dramaturgia este prezentă în sumarul revistei prin câteva titluri demne de reținut: drama istorică Dimitrie Cantemir de Eusebiu Camilar (inedită, 11/1973), poemul dramatic Steaua Zimbrului de Valeriu Anania și în special o serie de fragmente din piesele lui George Genoiu (În colivie, Casa noastră, Conversație în oglindă). Un loc privilegiat în economia publicației îl dețin critica și istoria literară, interesul îndreptându-se, pe de o
ATENEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
comenzii politice mai slăbesc, C. preferă să se afunde în istorie, de unde talentul său evocator scoate tablouri vivante având în centru câteva dintre marile figuri ale trecutului românesc, narațiuni apărute în volume speciale - Poarta furtunilor (1955), Povestiri eroice (1960), Pământul zimbrului (1962) - și în alte numeroase ediții sau opuscule, care reiau, de regulă, același texte. Cărțile de călătorie - Împărăția soarelui (1956), Farmecul depărtărilor (1966) - conțin relatări despre realități și personalități din țările vizitate. Drama istorică Focurile (scrisă în colaborare cu Magda
CAMILAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
1954; Livezile tinere, București, 1954; Poarta furtunilor, București, 1955; Împărăția soarelui, București, 1956; Valea Albă, București, 1957; Cartea poreclelor, București, 1957; Cărțile săgetătorului, București, 1957; Cel din urmă apostol, București, 1957; Povestiri eroice, București, 1960; Nopți udeștene, București, 1960; Pământul zimbrului, București, 1962; Inimi fierbinți, București, 1963; Poezii, București, 1964; Viforul, București, 1966; Farmecul depărtărilor, București, 1966; Clopote în amurg, București, 1969; Turmele. Cordun. Avizuha. Valea hoților, postfață Silviu Dan Gheorghiu, București, 1971; Satul uitat, București, 1974; Călărețul orb, îngr. și
CAMILAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
tristă a voinicului de munte, Visul apelor adânce și a stîncelor cărunte, Visul selbelor bătrâne de pe umerii de deal, El deșteaptă-n sânul nostru dorul țării cei străbune, El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune, Vremea lui Ștefan cel mare, zimbrul sombru și regal. ...................................... Iară noi? noi, epigonii?... Simțiri reci, harfe sdrobite, Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte, Măști rîzînde, puse bine pe-un caracter inimic; Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază; În noi totul e spoială
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
i-arată a lui cale. {EminescuOpI 93} Ajuns-a el la poala de codru-n munții vechi, Izvoară vii murmură și saltă de sub piatră, Colo cenușa sură în părăsita vatră, În codri-adînci cățelul pământului tot latră, Lătrat cu glas de zimbru răsună în urechi. Pe-un jilț tăiat în stâncă stă țapăn, palid, drept, Cu cârja lui în mână, preotul cel păgân; De-un veac el șede astfel - de moarte-uitat, bătrân, În plete-i crește mușchiul și mușchiu pe al lui
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
copilului pierdut! Credea că o să moară de inimă rea. Îi venea să-și pună capăt zilelor, la gândul că feciorul său drag, singurul moștenitor, se rostogolise în cine știe ce prăpastie sau fusese ucis de tâlhari, sau sfâșiat de lighioanele văgăunilor. “Cine știe ce zimbru l-a spintecat gândea el, cine știe ce urs l-a strâns în brațe de i au trosnit oasele”. Ca să mai uite de amar Negură-Împărat căuta tot felul de cazne și desfătări. Parcă tot vânătoarea era cea mai crâncenă, că-i fura
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cedru America lor cu codri, căprioare și maici, întrebându-ne de ce Dumnezeu nu suntem la Agapia, de ce a trebuit să trecem Oceanu’, mai excitate ca niște puberi ca să lucrăm 12 ore pe zi Philosophy for Children într-o rezervație, ca zimbrii de la Hațeg, un coleg canadian s-a îndurat de frustrările noastre, a închiriat o mașină și ne-a dus duminică la lucrul acela neadevărat: Manhattanul. Am trecut podul peste Hudson, am intrat prin Harlem și, în sfârșit, am parcat mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Parlamentul de la Chișinău a aprobat "Declarația de independență", prin care se reconfirmau demersurile anterioare, de după 1989: 31 august 1989 proclamarea limbii române ca limbă de stat în R.S.S. Moldovenească și reintroducerea alfabetului latin; 27 aprilie 1990 tricolorul cu cap de zimbru este adoptat ca steag național; 23 mai 1991 R.S.S. Moldovenească devine Republica Moldova; 23 iunie 1991 Parlamentul Republicii Moldova proclamă suveranitatea Republicii, iar la 27 august 1991 independența de stat. "Declarația de independență" proclamă Republica Moldova "stat suveran și independent, liber să-și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Cam în așa ceva se cânta. Poate, mi-am spus eu, poate că e vreun festival al broscarilor, sau vreo serată spaniolă, sau o întâlnire a hispanicilor sau portoricanilor. Numai că publicul părea total non-etnic. Adică tipii ăia cu bărbi de zimbru și frizură ca niște căciuli de husari, gagicuțele ale de doi metri cu profil de tomahawk și bronzate ca niște venusiene - vreau să spun că sunt pur și simplu americani. Mi-am ridicat neliniștit capul în căutarea vreunui amic în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
podul peste Bârlad. Era o Înaintare vastă, care cuprindea parcă Întinderi nesfârșite. - Ambuscadă la pod! ordonă voievodul, Îmbrăcat cu cămașă de zale și platoșă de oțel, purtând la centura cu diamante spada genoveză de două mâini, cu mânerul Încrustat cu zimbrul Moldovei. Săgeata roșie zbură peste cețuri, spre oastea dușmană. Se auziră tropote. Avangarda spătarului Pop ocupă ieșirea podului cu trei rânduri de arcași, În spatele cărora două mii de călăreți așteptau clipa atacului. Iar clipa sosi repede. Avangarda de spahii lansată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de arcași, iar centrul fu ocupat de lăncieri. La două sute de pași de garda lui Soliman, oștenii mantiilor albe declanșară atacul cu săgeți, după care primele rânduri turcești fură zdrobite de aruncătorii de lănci. La un semnal al cornului de zimbru, pe ambele aripi intrară În acțiune măciucașii de Dorohoi, care Împinseră garda Înapoi. Prima șarjă la sabie fu una falsă, care prinse În capcană peste cinci sute de războinici turci. Între Gâlcă și Pietro se afla o sârmă subțire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
oștenii Moldovei, sau Încercau să-și găsească scăparea cât mai departe, În Țara de Jos. Goana spre Dunăre Începea chiar atunci, În clipele acelea. - Căpitane Oană! strigă voievodul. Semnal către spătarul Albu! Să pornească În urmărirea fugarilor! Semnalul cornului de zimbru aduse tresărirea Întregii oștiri a Moldovei. Călărimile domnești, galop pe urmele fugarilor. Era un semnal pe care Îl visaseră, poate, ei, oștenii obosiți, răniți și zdrențuiți, cei care Își știau familiile departe, În bejenie, cei care se rugaseră Domnului Atotputernic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
morții, strigătele celor ce luptau și horcăielile celor ce părăseau viața. Nu adormise, În ciuda oboselii, fiindcă știa că atunci, În acea clipă, Oană e În luptă. Își imagina, aproape involuntar, manevrele de atac, de Învăluire, de hărțuire, sunetul cornului de zimbru și șarjele nebune ale Apărătorilor, mai departe, tot mai departe spre sud, spre limanul de apă al Dunării. Îi revenea În memorie chipul Împietrit al căpitanului când simțea primejdia, gestul lin, calm, cu care Își scotea spada, transformarea lui instantanee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să vadă ceva pe fereastră. E deja Întuneric... S-a Întâmplat ceva dacă măria sa trimite curieri la vreme de seară. Au de călărit toată noaptea. - Da, spuse bătrânul, așezându-se În scaunul său larg, cu mânere sculptate În forma unor zimbri. Și mai ciudat e că nu sunt curieri simpli, ci sunt curieri cu escortă. De parcă drumurile Moldovei ar fi cu primejdie. - Dar drumurile nu mai sunt cu primejdie de ani buni, spuse Erina. Măria sa a stârpit hoții și tâlharii. Tăcură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
oșteni! Mai cu seamă sunt blocate drumurile către hotare! - Nechifor! Astea sunt măsuri de război! - Da, domniță Erina. Dar mai multe nu știu. Tânăra se dădu la o parte, lăsând să treacă șirurile de oșteni purtând flamura cu cap de zimbru a Moldovei. Păși Încet prin ninsoare, tulburată, și nu-l văzu decât În prag pe tatăl ei, sprijinit În cerdac. Caii se treziseră și ei și se Învârteau dincolo de gard, neliniștiți. - Ce se Întâmplă, Erina? Întrebă logofătul, privind gânditor trecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
seama că vor trebui să angajeze lupta la prova și la pupa. Dar deodată Îl străbătu o Întrebare fără răspuns. „Dacă sunt la mai puțin de o săgeată, de ce nu trag?!” * - Am mai văzut undeva flamura aceea cu cap de zimbru... murmură Ștefănel. - E flamura Moldovei, stăpâne, răspunse Amir, mirat și el că folosește termenul protocolar În fața șefului Cuceritorilor. Între el și Anda rămânea o viață Întreagă de povestit, dar ipostaza publică a lui Ștefănel În acea clipă era de stăpân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Încercări grele, strategul de geniu care găsise, Întotdeauna, calea spre miracolul victoriei. Totul se schimbase. Se Încheiase o epocă. Și nimeni nu putea ști dacă o alta va Începe, tot sub sceptrul său și tot sub flamura cu cap de zimbru a Moldovei. Sau poate că nu. Poate că măcelul de la Valea Albă nu fusese decât semnul că trebuia să renunțe la visele lui de libertate și putere a țării și că, de acum, Semiluna avea să-și Întindă umbra asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
asta... Pietro nu spuse nimic, dar se vedea că e uimit. Nimeni nu mai avea demult vești despre căpitanul Oană. Făcu un semn și Apărătorii săriră În șei. În clipa următoare văzduhul se umplu de sunetul lung al cornului de zimbru. Era unul din semnalele Apărătorilor. Un semnal care nu mai fusese auzit de multă vreme. Un sunet lung și două scurte. Mesajul se repetă. Pietro Își privi luptătorii. Tot ce se Întâmpla devenea incredibil. Semnalul se repetă a treia oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dintre noi și, dacă-l lucrăm psihologic când se pilește, devine mărinimos și bem cu toții pe socoteala lui. Căpățâna de mistreț pe care o ții minte tu din vremea armatei s-a lățit și s-a preschimbat Într-una de zimbru. A rămas, În ciuda Înavuțirii, omul cu suflet pe care Îl știai. Fostul soldat poreclit Lenea se arată În continuare cel mai leneș om de pe planetă. E o adevărată minune că nu l-au dat afară, Însă, până la urmă, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tău te-a ales ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fața pămîntului. 3. Să nu mănînci nici un lucru urîcios. 4. Iată dobitoacele pe care să le mîncați: boul, oaia și capra; 5. cerbul, căprioara și bivolul; zimbrul, capra neagră, capra sălbatică și girafa. 6. Să mîncați din orice dobitoc care are copita despicată, unghia despărțită în două și rumegă. 7. Dar să nu mîncați din cele ce rumegă numai, sau care au numai copita despicată și unghia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
de metal, fără îndoială vase prețioase de argint sau aur. Aiurea se vede o căpitenie dacă oferind lui Traian o tavă plină cu juvaeruri, pentru a-și rescumpăra viața. Traian hărăzește apoi două vase de argint și un corn de zimbru împodobit cu pietre scumpe, probabil cornul de băut al lui Decebal, lui Jupiter Casianul, din templul de lângă Seleucia, în timpul expediției sale asiatice.Tot pe columna lui Traian se văd sculptate pe piedestal înainte de a se începe scenele războiului un număr
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
doișpe ani de detenție. Mari realizări ale lui Hrib! Eu una, nu copii după, nu fac nimic din ceea ce a făcut altul. Vreau să fiu numai eu. Și câteodată e bine să lași în urmă și așa ceva. Înainte se făceau zimbri din lemn, se sculpta, se făceau un fel de zimbri. Numai zimbri nu erau ăia! Pe urmă, se făceau niște casete. O casetă de-aia, dacă-ți cădea în cap la unu’ la parter, îl omora în mod sigur. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
una, nu copii după, nu fac nimic din ceea ce a făcut altul. Vreau să fiu numai eu. Și câteodată e bine să lași în urmă și așa ceva. Înainte se făceau zimbri din lemn, se sculpta, se făceau un fel de zimbri. Numai zimbri nu erau ăia! Pe urmă, se făceau niște casete. O casetă de-aia, dacă-ți cădea în cap la unu’ la parter, îl omora în mod sigur. Erau atât de grele și atât de groase și sculpturile butucănoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
copii după, nu fac nimic din ceea ce a făcut altul. Vreau să fiu numai eu. Și câteodată e bine să lași în urmă și așa ceva. Înainte se făceau zimbri din lemn, se sculpta, se făceau un fel de zimbri. Numai zimbri nu erau ăia! Pe urmă, se făceau niște casete. O casetă de-aia, dacă-ți cădea în cap la unu’ la parter, îl omora în mod sigur. Erau atât de grele și atât de groase și sculpturile butucănoase. Se făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]