398 matches
-
de tavan, lumini violete îmbăind fiecare perete și un stroboscop în foaier. Un prieten, artistul Tom Sachs, concepuse cutia mare din mijlocul camerei de zi, zbârlindu-se și mârâind la oricine se apropia. Prin difuzoare fixate în exterior se auzea zornăit de lanțuri, ca de altfel și gemete și râsete foarte autentice ale celor morți. Stafii din hârtie albă creponată unduiau prin copaci, iar dovlecii complicat sculptați și viu iluminați punctau poteca pietruită ce ducea spre casă. Și cu toate că era vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tot eram bună. Visam numai lucruri plămădite buimac: tai găina și burta ei e o casetă plină de figuri de șah, dar roșii și albastre în loc de albe și negre. Sunt foarte uscate și tari, ar fi trebuit să le-auzi zornăind pe când găina încă alerga prin iarbă. Scot figurile de șah din burtă și le-așez după culoare pe două rânduri. Există un singur rege, care se împleticește, se înclină. E verde, însă în timp ce se înclină devine roșu. Îl țin în
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
era neașteptat de mare raportat la alte fotografii și gravuri expuse lângă el: 30 CHF. Imperiile au memoria lungă, tiranii continuă să fascineze. Dar nimeni nu se întreabă cum ar fi arătat Geneva străbătută de o coloană de tancuri T34 zornăind din șenile pe străzile lui Calvin. De fapt, mărturiesc că este vorba de o imagine cam "anarhistă" care mă obsedează de când am pus piciorul în acest oraș enervant de bogat, de așezat și de burghez. Destin românesc și "european". Adriana
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
nostru, ia În mână situația - o matahală de bărbat Îmbrăcat Într-un cojoc, din a cărui centură stacojie ieșeau În afară uriașele mănuși Îndesate acolo. Aud zăpada scârțâind sub cizmele lui de pâslă, În timp ce se ocupă de bagaje, aud hamurile zornăind, apoi aud cum Își ușurează nasul printr-o manevră dibace de stoarcere și scuturare executată de unul din degete și policar, În timp ce ocolește cu pași grei sania. „Madmazelia“ - cum Îi spune susținătorul ei - se urcă Încet, cuprinsă de negre presimțiri
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de hârtie maro. Următoarea imagine Înfățișează Încercarea noastră de evadare prin pătrunderea Într-un cinéma cufundat În beznă de lângă Cazino (aflat, desigur, dincolo de limitele admise). Am stat acolo, ținându-ne de mână peste câinele care din când În când Își zornăia clopoțeii În poala Colettei și am vizionat o luptă de tauri smucită, măruntă ca o burniță, dar extrem de palpitantă, de la San Sebastián. Ultima imagine mă arată pe mine purtat de Linderovski de-a lungul promenadei. Picioarele lui lungi se deplasează
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
apăreau uneori cioburi de ceramică, Încă frumoase, cu smalțul și culorile intacte. Ne erau aduse ție sau mie spre examinare și dacă aveau șevrouri indigo, benzi de ornamente cu frunze sau orice mozaic vesel și erau declarate prețioase, erau azvârlite zornăind În găletușă, iar dacă nu, un clipocit și o străfulgerare anunțau că sunt redate mării. Nu mă Îndoiesc că printre acele bucățele de majolică ușor convexe, găsite de copilul nostru, era și una a cărei margine ca de pergament se
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
bogate, cu căciuli țuguiate, adună morții; pe moldoveni îi cară cu grijă, ușurel, de mâini și de picioare, îi culcă unul lângă altul cu capul spre Răsărit; pe turci îi târăsc, îi adună și-i fac stivă... Printre copaci, în zornăit de lanțuri, se scurge, abia târșind picioarele, un lung șir de prinși mânați din urmă cu harapnicul. Se apropie vitejii boieri ai Măriei sale clefăind prin clisa mocirloasă, cam sângerați, cam scărmănați, cu platoșele, cu scuturile stâlcite, dar altfel veseli, gălăgioși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Voichița, singură, încremenită în mijlocul încăperii, cade în genunchi, sughite. Zăgazul lacrimilor se rupe: Sfântă Fecioară, ocrotește-l, bolborosește ea, ocrotește-l... Buciumul de adunare îi acoperă ruga... 6 Podagra și ciuma Luminiș în pădure. Pe cărare, în marș forțat, cu zornăit de pinteni, apar boierii-oșteni, cu hatmanul Șendrea în frunte. Sunt înzăuați, cu platoșe, scuturi, coifuri, săbii, buzdugane tot harnașamentul de război. Fiecare poartă în spinare pe lângă cucura cu săgeți și un sac legat cu sfoară un fel de raniță, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
din turn, ciuciulete, cu o velință în cap, se nevoia să scruteze zarea prin ploaie și negură, de unde se apropia în galop un pâlc de călăreți. Un corn mugi răgușit în turn, dând de veste că Domnul se apropie. Lanțurile zornăiră și podul scârțâind coborî cu zgomot, deschizând peste șanț drum spre cetate. Ștefan intră primul și tropotul galopului răpăi ritmat pe blănile podului. O duhoare de hoit îl izbi în față și ridică ochii de unde venea putoarea. Alături cu poarta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
căderile sale de la etaj: refuza, pur și simplu, să colaboreze cu noi, căutătorii lui disperați. Degeaba Dani și cu mine, bătând în lung și în lat „curtea”, strigându-l cu insistență pe nume și stârnind astfel bănuieli și ironii, degeaba zornăiam cutia cu „Whiskas”, la al cărei zgomot țâșnea spre bucătărie oriunde s-ar fi aflat în casă - nici un răspuns, nici un efect. Chiar când, odată, l-am descoperit într-o boxă cu gratii, dar fără geam, n-a vrut să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
stârnitor de polemici literare... dar și nervii mării, dar chiar și valurile scriu versuri. În mod elegiac sau furtunos descriu ele malul pe care-l au în față, către care se vor sparge. Bineînțeles există povestiri în afara limbii. Pietrișul țărmului zornăie înainte cuvinte. Spuma mării face fraze. Noiembrie Scriu în acest caiet abandonat ceva despre Premiul Nobel al anului 1994: japonezul Kenzaburo Oe! Cu colegii mei de la Centrul de Presă am alergat ca niște găini cu capetele tăiate ca să aflăm ceva
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
sau somn - în aceste condiții nu este de mirare dacă și-a suprasolicitat capacitățile fizice, și dacă nervii și creierul au început să îl lase. Orice urme de nebunie ereditară existau în el - provenind din străvechea ramură de paracliseri care zornăiseră generații de-a rîndul în trecut cheile Bisericii St. Mary din Bristol, și umblaseră în miez de noapte printre coloanele sale, și săpaseră mormintele enoriașilor săi; sau provenind, chiar mai degrabă, de la acel tată al său bețiv și cu ochi
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
abia în 1979. Este aici o lirică grațioasă, cuminte, în descendență moderat-blagiană: „Laudă zilei/ largi preerii de singurătate/ mă înconjoară.// În zare/ pași anonimi stârnesc/ pulberile.// Eu fluier, încet - / pe un petec de pământ gol și rotund/ blânda iubire își zornăie lanțul/ așteptând.” Delicate până la destrămare, decupate caligrafic din epiderma realului, scenele (sau „panourile”, cum li se spune în carte) se hrănesc din picturalitatea sui-generis a câte unui stop cadru: „Aici, aproape, o mașinărie/ ca un dragon cenușiu întinde gâtul/ se
IERONIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287505_a_288834]
-
buzele copilului/ ceva ca un cuvînt/ ceva ca un lapte străvechi" ( Un pasaj în albastru). Măreția cosmică însăși, fetiș al seriei poetice precedente, șaizeciste, apare depunctată expresiv, jupuită de retorismul redundant, limitată la constatările resignate: "Acum deasupra caselor încep să zornăie salcîmii/ într-un loc de verdeață/ atîta praf atîta melancolie/ pentru un bătrîn care se-ntoarce din piatra albă/ și renunță/ apoi în zgomotul de ronțăieli de capre cocoțate pe coasta/ galbenă sub cerul tîrîndu-se cu cele o sută de
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
să ascundă într-un ambalaj exotic un conținut atrăgător. Dar... Volumul debutează cu ciclul Poemul celular, pe scheletul căruia se încheagă o poezie a cotidianului în care discursul liric funcționează simbiotic cu cel prozastic: "Un greier în centrul Bucureștiului/ Îmi zornăie plăcut în urechi./ - Ba e celularul vecinului, îmi spune Claudia./ Nu mai zornăie./ Sau a adormit greierul."; "Hieroglife desenează picioarele ei/ pe podea, pe muzica disco". Prezenta Claudiei, un fel de muză a poetului aduce cu ea pete de culoare
Un poet bucureștean by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16645_a_17970]
-
ciclul Poemul celular, pe scheletul căruia se încheagă o poezie a cotidianului în care discursul liric funcționează simbiotic cu cel prozastic: "Un greier în centrul Bucureștiului/ Îmi zornăie plăcut în urechi./ - Ba e celularul vecinului, îmi spune Claudia./ Nu mai zornăie./ Sau a adormit greierul."; "Hieroglife desenează picioarele ei/ pe podea, pe muzica disco". Prezenta Claudiei, un fel de muză a poetului aduce cu ea pete de culoare: "Armele strălucitoare nu rănesc, spuse Claudia al cărei nume poartă mirosul văratic de
Un poet bucureștean by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16645_a_17970]
-
uneori...". Sau: "afară plouă absent. stropii tăcuți își strivesc carnea pe geam". Sau: "călare pe fiară satana pocnește din bici, fruntea-i un rug scăldat în sudoare, iar șarpele meu adormit se trezește. mișcă din coadă, scapără limba și-mi zornăie-n creier solzii lui mici". Se poate bănui senzația autorului de-a se afla în captivitatea autoreferențialității ca într-o cămașă de forță. Epura textuală semnifică o încătușare a unei senzualități indomptabile, a unei naturi sangvine a cărei expresie se
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
devenită ușă pe care intri coborând trei trepte și cocoșându-te poate că au uitat și străzile pe care umblă zilnic într-atât sunt de uniforme gesturile lor de intruși vicioși o singură rază de soare îi potolește și-și zornăie mărunțișul de prin buzunare plătindu-și cafele în grădinile restaurantelor la irish pub comandându-și baked potato with cheese și bând cidru dulce în cinstea singurului lor prieten: o piatră de la stonehenge văzută demult în piramida de la louvre și furată
Poezii by Constantin Abăluță () [Corola-website/Imaginative/5362_a_6687]
-
decît astfel de nopți nopți mici care abia-abia ne mai acoperă de n-ar fi strigătele marei cred că am înnebuni strigătele marei sunt douăsprezece la număr într-o noapte ca asta strigăte dintr-alea care nu fac zgomot nu zornăie nu țiuie-n gol căci strigătele marei nu vin din spaimă nici din nesomn mai degrabă dintr-un respect înnăscut pentru cafea și noi, noi de mai bine de un an de douăsprezece ori pe noapte sărim în picioare și
Poezie by Dan Coman () [Corola-website/Imaginative/7929_a_9254]
-
pe cap și se -nvîrtește, asvîrle și scuipă. Pas de deux-ul se dansează de unul singur în fața oglinzii, așa iese adevărul la lumină nu aurul. Tul alb în peșteră, ocrotitoare a căutătorilor, cheltuiește întrebări și nu lasă semne. Dansează ca să zornăie pămîntul în Neant și nu găsește nimic, nici un dans care să-i iasă -nainte fiindcă vrea el, nu știu nimic unul de altul. hippocampus erectus (minor, maior) Mă cheamă, mă cheamă, ei mă numesc. Să înțelegi, să apuci, să prinzi
Dana Ranga by Nora Iuga () [Corola-website/Imaginative/9305_a_10630]
-
ca o fiară prin solduni. Lupul fuge. Zări îi cad în blană. / Crengile: arcane, șbilțuri, bice. Brazii clatină albastra lor capcană, / din puhoaie îl stropesc alice. Îndărăt, se surpă vremea cu lung vuiet / ca o stâncă prăbușită. Jnepii fug. Noaptea zornăie. Adâncurile suie. / Râpe-l beau. Și piscurile-l sug. // Dar ajuns pe mușchiul vârfurilor aspre, / cerul viu îi curge pe spinare / și văzduhul gâlgâind de astre / îl cuprinde-ntr-o lichidă-mbrățișare. // Lângă lup se gudură zănoage, / Feriga se bucură
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
comanda reginei Boudicca, alături de cele 2 fiice. Deși era superioară numeric, era dezorganizată și haotică, iar triburile britanice aveau tactici care constau în derutarea și înfricoșarea inamicilor, cu corpurile vopsite (în albastru),părul uns cu noroi, gesticulând și urlând sălbatic,zornăind armele și sunând din trâmbițe. Britanicii credeau că zeii erau de partea lor, dar le lipsea manevrabilitatea,priceperea sau experiența de luptă și sistemul de comunicații.Din perspectiva lor,bătălia era asemeni unei încăierări într-o tavernă, dar de proporții
Bătălia de la Watling Street () [Corola-website/Science/327092_a_328421]
-
acoperit încet țara. Mîrlanii au renunțat la opinci și au trecut la ghiuluri cu girofar și BMW-uri cu spițe. Cafeaua a înlocuit ciorba, iar mămăliga s-a transformat în pricomigdale gelatinoase, jeleuri și alte rahaturi cu mac. Tîrîtoarele își zornăiau solzii pe ulițele murdare, îmbrățișînd duios copăceii Bundy proaspăt înfrunziți. Se fura pe rupte, se trăia pe sponci, se murea pe capete. Trăsăturile de bază ale poporului Bundy atunci s-au format și așa au rămas pînă astăzi. Totul, după
Poporul Bundy by Cornel George Popa () [Corola-website/Journalistic/14602_a_15927]