1,209 matches
-
visurile mele. Văzându-te aievea cu chip fermecător Simt flăcări care-n mine, aduc incendii grele... Sufletul îmi simte scânteile din ele Fierbinți sar jucăușe și se sting de dor În aer se înalță cu amintiri fidele Coboarând în suflet, zvîcnesc și apoi... mor. © D. Theiss Referință Bibliografica: Culegător de stele / Doina Theiss : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 827, Anul III, 06 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Doina Theiss : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CULEGĂTOR DE STELE de DOINA THEISS în ediţia nr. 827 din 06 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346059_a_347388]
-
înlemnind Spatele geme, pieptul răcnește Palmele ard, pieptul vibrând Brațele umbre, trupul râvnește Coapsele reci, glezne arzând Gândul răsună, ochii visează Umeri tresaltă, vocea e muta Suflul e rece, pulsul dansează Glasul se stinge, vrerea-i tăcută Tălpile - focul, trupuri zvâcnind Cântecul dulce, zbor împăcat Vorbe timide, inimi pulsând Rostul iubirii ce-am așteptat Somnul de veghe, visele cheamă Vrerile țipă, trupul tăcut Mâinile zboară, dorul, ce teamă! Azi suntem unul într-un sărut. EȘTI PÂINEA, ÎMI EȘTI VINUL Tăcerea ta
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]
-
momentul cel râvnit Cu tine să împart orice, chiar si incertul. Din marmură ce-ngheață privirea ta senina Nici nu mai înțeleg de sunt prin ochii tăi Rămâne amintirea pe pielea mea velina Când doar cu o privire în noi zvâcneau văpăi. Cu tine eu eram mai mult, azi nu mai știu Tot bântui pe poteci și simt miros de brumă Acum tot mi se pare prea fad și prea pustiu Și dorul de-a fi eu , prin tine - mă sugruma
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]
-
zarea când privești din cerdac, Să-ți mângâie privirea,timid,raze de soare, Sa-nnobileze gândul doar flori de liliac! Privești,gândind departe,la anii ce s-au dus Și-n pragul iernii tale îți râde primăvară, Iar inima-ti zvâcnește acum,într-un apus, Cănd clopotele-nalta și inundă zarea. Anunță că Iisus de-acum a înviat, Se vede-aceasta-n toate,în blândă primăvară, Lumina te inundă,coboară peste sat, Te-nchina și socoate acum ,în fapt de seară
ASTEPTANDU-L PE IISUS de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368834_a_370163]
-
seară în așteptare. Anna: - De ce se întunecă porțile, de câte ori ascult inima pământului în care mă aflu? Văd scara, ating prima treaptă, totul fuge de sub tălpile pline de mișcare și alunec în golul acela imens dintre trup și spirit. Sufletul îmi zvâcnește dureros. Până în tâmple ajunge zvâcnetul. Nu știu cine-i băutorul de cafea din povestea ta. Ce știu e că sunt actor, cuvânt, scenă, copertina grea care se lasă pe rolurile jucate pe jumătăți de mișcare, spectator și scaun, sufleor și finalul asurzitor
CUIB DE PĂSĂRI SPIN (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368976_a_370305]
-
o fantasmă. Dacia nu rezistă tentației, întinse dreapta, atinse metalul ca o mătase, apoi prinse, între sfârcurile a două degete, piesa rară și care și-ar fi avut sigur locul într-o colecție muzeală, nu în salba țigăncii. O simți zvâcnind ca un jet de sânge țâșnit din pieptul puiului de rândunică. Apoi, o furnicătură sublimă se porni singură, urcă înspre cot, spre umărul stâng, se lăsă către inimă. Dacia simți cum acvila regală din efigie, își împlântă clonțul, scormonește în
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
dulceața de virgină a Măriucăi. Sânii ieșiseră afară la aerul plin de miresme de iarbă și de flori de câmp de sub cămașa de in topit. Se opriseră direct în buzele flăcăului. Măriuca nu mai cunoscuse până atunci atingerea de bărbat. Zvâcnea și gemea de focul aprins al dragostei. Degetele ei treceau pe rând prin părul des, lung și negru al lui Costache și apoi se opreau pe spatele lui bronzat și viguros, în mângâieri și strângeri deopotrivă. Sărutările lui nu mai
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
masă. -Te-ai trezit? Ce-ți face piciorul? -Mult mai bine, îi răspunde ea. Dar brațul tău? -E bine, îi spune el și după ce îmbracă paltonul se apropie de ea și o ajută să se ridice de pe pat. -Doare? -Nu, dar zvâcnește. -Bine, atunci, sprijină-te de mine și încearcă să calci pe picior. Să mergem până ce părinții tăi n-o să înceapă să-și caute ambele fiice. * Se întunecase de-a binelea când Mona a bătut la ușă. Ana îi deschide și
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
te-ntunec Cu simțăminte de-mprumut. Ce zici? Cădem la învoială? Știu că nu vrei, călău ce-mi ești! Te-ncearcă umbre de-ndoială Și recunoști: prea mult iubești! Că stau în tine adunate Trăiri ajunse-n apogeu Și mai zvâcnești spre libertate Și-atuncea dori în pieptul meu! Referință Bibliografică: Inimă captivă / Angelina Nădejde : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1786, Anul V, 21 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Angelina Nădejde : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
INIMĂ CAPTIVĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369884_a_371213]
-
de tot, frate! - Deci te-a făcut fericit, omule! Nu ar trebui să... - Domnu’ doctor! Domnu’, veniți repede, vă rog! strigă Ofelia cu glasul sugrumat de emoție, deschizând cu mare grabă ușa. Iustin... acela... s-a trezit! Amândoi medicii au zvâcnit pur și simplu, intrând ca o avalanșă în salon, înghesuind-o pe asistentă în tocul ușii. Se opriră aproape gâfâind lângă pat. Iustin era liniștit, cu fața în sus. Avea ochii deschiși. Își trăsese singur masca de oxigen și o
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369827_a_371156]
-
Îmi surprind privirea uneori încremenită rânjet întins peste botul pisicii în strădania de-a mesteca amarul fir de iarbă și mă scutur să-mi desprind gleznele de nevăzuta pânză de păianjen ce a cuprins pe nesimțite locul ca o pasăre-mpușcată zvâcnește inima și cade alături în zbaterea-i haotică aud strigătul lui Munch în fața și-n spatele meu din ochii uriașelor panouri mă urmărește scurgându-se hipnotizant pielea cu solzi colorați ai reclamei răcnitoare șuierătoare comandând străzii coloană de trupuri în
PENTRU CĂ MERITAŢI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370049_a_371378]
-
sclipitoare, cele care lucesc până la plutire, cele în care mi se oprește privirea fascinată, cele care licăre în tresăriri de-o parte și de alta a orelor. Ia-mă de mână! Și stai așa, lângă mine să ne ascultăm inima! Zvâcnește în pulsul sângelui. I-auzi! Tiiic! Taac! Tic!Tac! Tic! Tac! Au început să alerge luceferi. (16-17 febr. 2016) Referință Bibliografică: Leagănul nopții / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1878, Anul VI, 21 februarie 2016. Drepturi de Autor
LEAGĂNUL NOPȚII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370091_a_371420]
-
sigur. Parcă e mai comod să o numesc iubire decât oricum altfel. Mă întreb și acum, după patru ani de când ne ascultăm cuvintele cum se aștern în file, pe tine cine te mângâie pe frunte când te încrunți sau îți zvâcnesc tâmplele în plin studiu. De la tine știu că poezia, pictura, matematica îți cântă și când ești adormit odată cu marea, odată cu pescărușii și când te trezești, buzele tale murmură acel cântec aparte, anume conceput pentru turnul sensibilităților tale. Codul îl păstrezi
MĂ ȚESE TIMPUL ÎN TÂMPLA TA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370081_a_371410]
-
miezul unui somn de vară Când ploaia s-arunca-n pământ, Din nou, în flori, ca să răsară. Pleoapele mă ascundeau de nori, Privind atent pe sub sprâncene, Cum tu, în vis, mi te cobori, Iar sângele în noi ne geme. În plete îmi zvâcnea o tâmplă, Pulsând în ritmuri ancestrale... Eram doar noi și ce se-ntâmplă, Că-n vis, noi nu purtam sandale? Zburam înlănțuiți în cosmos, Orbiți de aripi de mătase, De fructul buzelor, zemos, În șoapte dulci ce mi le coase
FATA DIN VIS de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370357_a_371686]
-
Acasă > Versuri > Ipostaze > EȘTI TÂNĂR, BĂIETE Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Ești tânăr băiete și vinul ce-l bei îți spumega sângele și nervu-ti zvâcnește, privirea-ti mângâie trupuri-femei când trupu-ti cel tânăr după ele tânjește. Ești tânăr băiete și-n destulul de lucruri pe cânt de cuțit cu somnu-ntr-o dunga lumin-avalansa te-nghite, te bucuri prin pielea-ti de fiara ies colții sa-mpunga
ESTI TANAR, BAIETE de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370410_a_371739]
-
miezul unui somn de vară Când ploaia s-arunca-n pământ, Din nou, în flori, ca să răsară. Pleoapele mă ascundeau de nori, Privind atent pe sub sprâncene, Cum tu, în vis, mi te cobori, Iar sângele în noi ne geme. În plete îmi zvâcnea o tâmplă, Pulsând în ritmuri ancestrale... Eram doar noi și ce se-ntâmplă, Că-n vis, noi nu purtam sandale? Zburam înlănțuiți în cosmos, Orbiți de aripi de mătase, De fructul buzelor, zemos, În șoapte dulci ce mi le coase
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
vântîn miezul unui somn de varăCând ploaia s-arunca-n pământ,Din nou, în flori, ca să răsară.Pleoapele mă ascundeau de nori,Privind atent pe sub sprâncene,Cum tu, în vis, mi te cobori,Iar sângele în noi ne geme.În plete îmi zvâcnea o tâmplă,Pulsând în ritmuri ancestrale...Eram doar noi și ce se-ntâmplă,Că-n vis, noi nu purtam sandale?Zburam înlănțuiți în cosmos,Orbiți de aripi de mătase, De fructul buzelor, zemos,În șoapte dulci ce mi le coase
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
tresar, Și-ți simt privirea udă printre genele de jar Ce-mi numără globulele ce aleargă printre vertebre Transpirând senzații de celeste verbe. N-am timp pentru a mea nemurire, Mă simt dator s-o las moștenire, Dar sângele-mi zvâcnește din apa vie, Însetat după vibrațiile din copilărie. Aș curba timpul ca s-o iau de la capăt, Să mă nasc, să zbor și să uit de cumpăt Fiindcă acum știu cum trăirea s-o-mpac, Slobozindu-mi fluturii agitați din
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
face să tresar,Și-ți simt privirea udă printre genele de jarCe-mi numără globulele ce aleargă printre vertebreTranspirând senzații de celeste verbe.N-am timp pentru a mea nemurire,Mă simt dator s-o las moștenire,Dar sângele-mi zvâcnește din apa vie,Însetat după vibrațiile din copilărie.Aș curba timpul ca s-o iau de la capăt, Să mă nasc, să zbor și să uit de cumpătFiindcă acum știu cum trăirea s-o-mpac,Slobozindu-mi fluturii agitați din stomac
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
veșnic călător Mă las ușor în zbor, Plutind pe-un nor de-argint. În suflet speranța se-nfiripă Iar inima-mi tresare fericită... Ce zi senină și frumoasă! Privește, codrul înverzește, Sub raza soarelui arzând, Din cele patru zări îndepărtate, Zvâcnește iarăși Primăvara pe pământ. Mi-e dor de voi, natale zări, Cu ochii minții vă privesc din depărtări...” Referință Bibliografică: Satul meu, Purani de Videle / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1869, Anul VI, 12 februarie 2016. Drepturi
SATUL MEU, PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369341_a_370670]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > CÂND VISUL SE DESTRAMĂ... Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Timpanele Timpului zvâcnesc sub greutatea secundelor nerăbdătoare... Ele se risipesc pe rând, fără a-și lua rămas bun de la el. Mă-nvelesc cu liniștea catifelată a nopții și strâng în brațele gândului, cerul nemărginit. Ascult, în tăcere, un clipocit de stea, ce se
CÂND VISUL SE DESTRAMĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369404_a_370733]
-
însă, mai ales când rima pentru „trup” se împlinește prin „[î]ntrup”. Dar ideea euharistică este extraordinară: „Se scurge roșul în pahar / Și-n suflet răspândește har. / Iar Pâinea cea suprafirească / Menită să ne mântuiască / Atunci când vorbele se-ntrup / E Sângele zvâcnind în Trup”. Vederi mirifice salvate prin rimă leneșă. „Mă ning, mă înmormântă-n dalb / Cuvântul sacru-nmiresmat și alb”. Gust pentru sofisticat oximoron. „E-o preamărire-n Umilință / Și-atâta lipsă-i în priință. Atâta gol se află-n plin
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
perfect din chipul celui Sfânt, Stă -ntre altare roase de umilele păcate, Cu vina -ncrâncenată, îl trimite în mormânt Pe-o cruce-ntins, el, zace, stând pe spate. Că -n omul unde-n piep, îi pâlpâie, îl arde; Două lumini zvâcnindu-se mereu cu firea, De neputință, ca viermele gustă și roade, Până -și -ngroapă cu pământ nefericirea. Referință Bibliografică: Unde Dumnezeu creează / Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1643, Anul V, 01 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
UNDE DUMNEZEU CREEAZĂ de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369762_a_371091]
-
zdrobit în întregime tot trupul, nu numai țeasta. Nu era necesar să facă asta! A-Ma avea rezolvare pentru toate! A-Ma se ocupă de toate! Cercetașul își semnala pentru ultima oară coordonatele și se năpusti peste buza stâncilor. Mugurele zvâcni demențial și sinapsele porniră să îi clocotească în momentul în care cercetașul își simți sângele șiroind în zona jugulara. Știu cu precizie momentul în care se produse ruptură și fu eliberat. Cu puțin înainte de momentul în care avea să se
RUPTURA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368031_a_369360]
-
putea spune că în sfârșit știa ce este fericirea. Șeful îi întinse mâna. Nedumerit Costache Agarici i-o întinse la rându-i emoționat. Apoi, ca și cum un fluid înălțător i se strecurase prin degetele subțiri și palide, își simți tot trupul zvâcnind scurt. A fost o tresărire de bucurie, a fost un spasm al trupului surprins; n-ar fi putut preciza. Simți doar o imensă bucurie. Atât de mare, încât după plecarea șefului, Costache rămase cu ochii pironiți la mâna care fusese
MÂNA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/362725_a_364054]