513 matches
-
transformaseră într-o armată de dezrădăcinați fără țară și fără speranțe. Împrăștiați prin douăsprezece țări, fără căpetenii, înfruntându-se uneori între ei din cauza unor vechi neînțelegeri, imohagii erau condamnați la dispariție; probabil că eroica aventură a tatălui său fusese ultima zvâcnire dinaintea morții. — Nu înțeleg, murmură într-un târziu, ca și cum ar fi vorbit cu el însuși. Chiar nu pot să înțeleg. — La ce te referi? — La apatia poporului nostru. Suntem oameni puternici, temuți și inteligenți, iar dacă ne-am uni, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
al bunicului Ioan Sasu, poetul și rapsodul popular Constantin Sasu, nu avea decât patru clase primare, situația familială și vremurile de răscruce dinaintea primei conflagrații mondiale nepermițându-i continuarea școlii. Cu toate astea, talentul său înnăscut a scos la iveală zvâcniri lirice și incantații memorabile, publicate în perioada interbelică în „Glasul Bucovinei” și în „Gazeta Poporului” de la Suceava, adunate în volumul de poezii populare publicat în 1922 sub titlul Și vechi, și noue... urmat de o carte de cântece intitulată În
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
desăvârșire profilul geniului. Partea I-a ( allegro con brio ) începe fără obișnuita introducere lentă. După două acorduri puternice, violoncelele expun tema I, simplă dar plină de bărbăție, de o încordată forță lăuntrică. Viorile prime intervin după scurt timp cu o zvâcnire ce pulsează o clipă, topindu-se apoi în căldura învăluitoare și totuși eroică a liniei melodice cu care continuă tema principală. Tema răsună apoi la corn ca o chemare și e reluată fragmentar de celelalte instrumente, ca și cum suflul eroic ar
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
gest care-i stinge viața; și care este și gestul prin care ea se menține; să trăiască numai prin chinul sacadat al obsesiei de a rămâne în viață, împotriva vieții înseși. Și mă întreb, purtat mai departe de o nouă zvâcnire de gând, dacă nu există o categorie de oameni chinuiți, care trăiesc și se hrănesc din resursele propriului lor chin. Și atunci, într o asemenea situație fără ieșire, mai are oare importanță dacă omul gândește sau nu? Dacă gândește, nu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
mirosul de pradă, de atâta hrană care îl așteaptă. Dar îndată ce ajunge printre corpurile în descompunere, varanul a și intrat în pânza aburului vulcanic ucigaș; și respiră din ea; și simte că se sufocă; se zbate cu ultimele forțe și zvâcniri, cu gura larg deschisă, luptând împotriva asfixiei; dar nu face decât să inspire și mai mult aburul ucigaș. Limba i se face vânătă; e condamnat. Într-o ultimă zbatere, lovind cu capul în dreapta și în stânga, strangulat, se zvârcolește ca și cum capul
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
aerul care lipsea, fiind înlocuit cu otravă, revine, varanul respiră involuntar, frenetic, șuierând aerul, pânza de aer curat care se află la doar un centimetru deasupra pânzei de abur sufocant. Și, brusc condamnat la o moarte fără scăpare, printr-o zvâcnire involuntară, ultim semn de supraviețuire, varanul e salvat. A scăpat de moarte doar prin jocul subțire al unui strat de aer, al unui hazard... Are această scenă dreptul să fie numită dramă? E doar o scenă, mortală, e drept, și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
este al zeilor, rămâne simplu foc natural, flacără puternică și fulger, produs al cerului. Prometeu singur poate purta focul, îl poate aduce de undeva, de la zei, unde focul nu este decât simplă putere, mânie și putere dezlănțuită, aruncată în afară, zvâcnire. Este un foc incandescent, dar care se pierde după ce a însămânțat cu flacăra lui aici un pom, mai încolo ierburi etc. Cineva, acest ins gigantic denumit Prometeu, bănuiește că focul nestăpânit și divin poate fi folositor, poate căpăta un sens
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
să realizăm, pe plan actual, convulsiile proprii ale perioadei noastre. Putem accepta ideea că istoria noastră este convulsivă (ca de altfel orice perioadă dacă e privită la microscop), dar nu avem percepția exactă a unui act de zbatere și de zvâcnire care să definească mișcările radiografice ale vremurilor noastre. Periodizarea istoriei este o întreprindere teatrală, scenică: ni se sugerează o epocă ca la un bal costumat și ne travestim imaginația conform unor aparențe pe care le atribuim trecutului. Însă totul rămâne
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
veri de-acum înainte ?... Pentru că, iată, priviți de aproape, chiar și lăstunii au strigăte și ciocuri feroce, iar zborul lor nu e doar plutire fără efort. Privit de aproape, zborul lor devine zbatere disperată. De-aproape privind, vezi încrâncenarea aripilor, zvâcnirea lor încordată ca să despice materia străvezie și faci câțiva pași într-o parte, cu spaima că ar putea să te străpungă, venind. Și dacă faci câțiva pași alături, ai să vezi fața lucrurilor cum se schimbă... Ce neașteptat de repede
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lui să-i alinte obrazul, să-i lase timp femeii să-și savureze clipa de sublim, abia apoi, încurajat de gesturile ei, o mai face una cu hîrtiile distruse de pe masă încă un timp, oprindu-se în nemișcare după ultima zvîcnire, cînd Simona și-a încleștat mai cu putere degetele ei fine în părul lui de la ceafă, dîndu-i de înțeles că-și poate trage sufletul așa, strivind-o cu toată greutatea. Apoi, Mihai se lasă ușor pe o parte și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
tot întreprinzător și tot plin de curaj, și, cu toate poticnirile de până acum, el arăta o hărnicie vie asemenea acelui șarpe care, zdrobit de lovituri, tot [î]și dovedește viața sa trainică în estremitățile sale cele mai depărtate, prin zvâcniri spasmodice. Pentru că Tuktai, ocupat într-un mod ostenitor cu luptele în contra lui Nogas, privea căsătoria ca un mijloc de moleșire pentru înăsprita sa viață războinică, el hotărî să-și amâne însurătoarea și retrimise împăratului, tatălui ei, pe mireasa ce i
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în ele nu ne păstrăm decât ființa primită. Sîntem, astfel, fără ca, omenește, să începem să fim. Primul pas pe care îl face copilul, în măsura în care reprezintă prima înfrîngere a fricii și prima ieșire din hotarul primit al imobilității sale, este prima zvâcnire a libertății, primul hotar propus și atins, primul simulacru de proiect și de preluare de sine în proiect. Acest "eu" gol, care premerge oricărui proiect și care se refuză oricărei preluări în proiect, îl descopăr apoi în lene. Acest "eu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
act de iubire. A început prin a traduce voluminoasa monografie a lui Poggeler despre Heidegger, pentru Humanitas, apoi a transpus în română și a prefațat conferința lui Heidegger despre conceptul de timp (1924), cea care e considerată a fi prima zvâcnire pusă pe hârtie a gândului din Ființă și timp. Atacase apoi cursul din 1925 care a stat la baza redactării lui Sein und Zeit, când l-am invitat să mă însoțească în finalul aventurii cu care avea să se încheie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
era exclus ca relația noastră să mai aibă vreun conținut corporal". Scena se termină sublim cu cei doi plângând și sărutîndu-și mâinile. Ceea ce o va face pe Friedgard să exclame la sfârșitul unei scrisori: "De-ar exista doar mîini!" Ultima zvâcnire epistolară a pasiunii lui Cioran are loc pe 28 noiembrie: "Tocmai ieșisem. După câteva minute a trebuit să mă întorc: fiecare respirație era ca un pumnal. Această boală de copii, când îi atinge pe cei în vârstă, este iadul însuși
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ca omagiu forței, înfloririi și eroismului. De câte ori nu mă ispitesc presimțiri de extaz, de atâtea ori mă simt obiect. Pare că a înghețat lumina pe creier... și timpul s-a năruit într-o inimă moartă. Privesc pietrele și le invidiez zvâcnirile. Vor pricepe ele vreodată că mă ofer odihnei lor? Și stâncile voi-vor ele să se înece în tăcerea sîngelui? ... Ajungi așa obiect desfrânat de nepăsare și în care natura își contemplă ultima ei înmărmurire. Împietrirea ta trezit-a gelozia
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
-mi curm duhul și să pun capăt zvârcolirii zadarnice. Tu ești mormântul pe care l-au visat ceasurile neprielnice ființei și leagănul suprem al vastelor oboseli. Răsfiră miresme de adormiri peste necugetatele mele răzvrătiri, soarbe-mă în tine, ucide-mi zvâcnirea spre zori și îmbieri, îneacă-mi înălțarea nebună a gândului și sfarmă-mi piscurile luminate de vecinătatea ta! Întinde-ți umbrele, acoperă-mă de întunecimi vrăjmașe, eu nu-ți cer harul clipelor miloase, ci vestejirea veșnică și aspră și mărinimia
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
au putut la frământările Europei, ei n-au fost niciodată sinceri în participarea lor. Teoria spengleriană a sufletului originar al culturilor nu-și găsește nicăieri o verificare mai evidentă ca în Ungaria. Sub toate formele de cultură, ei au păstrat zvâcnirile inițiale. Este prea mult sânge în spiritul maghiar pentru ca Ungaria să fie altceva decât suflet. Sânt oameni care disprețuiesc muzica maghiară. Ei spun: este prea monotonă. Le răspund: nu există muzică mai monotonă. De ce totuși reversibilitatea aceluiași motiv nu te
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
micuțe care se curbează În sus și sunt scoase În relief de mult luciu de buze. Cea mai clasată pizdă tinerică Își dă seama de asta: n-ai cum să exagerezi când vine vorba de ruj și rimel. Simt o zvâcnire În cracul pantalonilor și inspir adânc pentru a mă calma. Zic mersi ca curu că sunt un profesionist și pot să fiu mai presus de orice. — Deci n-ai văzut pe nimeni că se poartă cum s-ar spune dubios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
întreruperea i-ar fi dat un imbold nou, ― atunci vă rog să-mi faceți favoarea de a mă lăsa pe mine aici... Ori, dacă aici nu se poate, atunci pe frontul italian... Generalul îl măsură cu mirare și cu o zvâcnire nervoasă de mustață, apoi zise: ― Bine... Deși îmi pare rău că te pierd... Un ofițer eminent, viteaz... Dar, fiindcă dorești mult... Totuși, cred că ar fi mai bine aici decât în Italia... ― Chiar și acolo, excelență... Am fost câteva luni
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sunt fată, însă îmi suna de parcă ar fi repetat întruna o mantră și în clipa aceea s-a îndreptat de spate, iar pe pieptul bolnav i se vedeau sfârcurile unor sâni mititei, cine știe ce bătălie crâncenă se dădea înăuntrul său, între zvâcnirile vieții și forțele morții, aproape că puteai vedea două mâini luptându-se pe sub cămașă, încercând să se înfrângă una pe cealaltă. Este fată, nu este băiat, ca și cum asta ar schimba radical situația, este fată și are, aproximativ, vârsta lui Noga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
asta negativistă, poate că mi se mai pregătește vreo surpriză, poate că destinul așteaptă doar să îl pun la încercare. Ai încercat o dată și ai văzut cum se termină asemenea lucruri, mă grăbesc eu să înăbuș până și această micuță zvâcnire, deoarece acum este deja mult prea târziu, acum are loc adevărata noastră nuntă, la umbra perfuziei care continuă să picure, pentru că, dacă până astăzi nu am reușit să îl părăsesc, atâta timp cât a fost sănătos, cu siguranță că de astăzi înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mi-a făcut un bine, dar, după aceea, mi-am dat seama că și eu i-am făcut lui un bine. Cred că ne-am servit reciproc interesele și dorințele din acea perioadă. A fost un moment de concentrare și zvâcnire a unui mod de lucru și a unei atitudini underground care a născut spectacole excelente. Sigur că tu poți să-ți dai mult mai bine seama de asta decât mine. Eu eram direct implicat în toată povestea și atunci aveam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
saltă capacul mașinii de spălat, îndeasă acolo lenjeria murdară apoi se dezbracă rapid, intră în baie copleșită, ca de beție. Creierul îi trimite mici amenințări difuze, n-o să vină, n-o să vină, ai să vezi, îi spune dar cu fiecare zvâcnire, sângele îi răspunde, da, ba da, ba da, ba da, o să vină. Se săpunește, se clătește cu apă când caldă, când rece, ca să-și învioreze porii, iese afară din cadă, se înfășoară în prosop, își scoate din păr clamele apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de model. Numeroși copoi literari au optat pentru concluzia că atari escamotări se datorau unei suverane delicateți; dată fiind rămânerea În urmă a epocii, nici măcar cel mai ager dintre ei nu și-a dat seama că era vorba de prima zvâcnire a unei noi estetici. Ea s-a pretat tratamentului in extenso În poemele din Să te trezești cu noaptea-n cap. Cititorul mediu care, atras de aparenta simplitate a titlului, a Înfruntat achiziționarea vreunui exemplar n-a Înțeles nici deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
zvîcnesc broaștele întregi, iar ei nu erau decît un capăt mort, ciuntit, nu mai erau de fapt decît un rest de mortăciune. Și degetele lor dădeau viață întreagă, adevărată, aceeași mișcare, cu aceeași energie și amplitudine, cu aceeași nervozitate, o zvîcnire pe care o mai făcuseră de atîtea ori, de zeci de mii de ori, de milioane de ori înainte. Privirea întrebătoare, tăcută a domnului Schmeltzer stăruia asupra fiecăruia dintre ei și mult mai tîrziu a înțeles că ea ajungea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]