938 matches
-
a unor „deliberări chircindu-se-n unghere”. Utopia e schițată într-un poem de final, în care se exclude parcă, printr-un gest decis, orice intermediar nedorit dintre Autor și Cititor: „Hai, concentrează-te: / vezi cum sub întunericul strivitor / se zvârcolește, pe părți / întregul încă neinventat?” (Aura). Poezia s-a metamorfozat, așadar, ca o reacție la „involuția”, la rigidizarea contextului său. Cu puțin timp înainte de revoluția din 1989, autoarea mizează pe realism din considerente morale, nu literare: nu mai vrea să
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
timp. e o liniște macabră în care pustiul doarme cu dunele sale de nisip nimic nu spune nimic cei de sub pământ și-au lăsat aici viața bucuriile, copiii sau nepoții adică aici deasupra. morții sunt zăvorâți în tăcere, nu se zvârcolesc, nu cerșesc, nici nu mai iubesc. socotesc că și-au făcut datoria pe pământ, iar acum menirea lor este de a păstra liniștea în lăcașul sfânt. ------------------------------------ Harry Ross 1 septembrie 2016 Israel Referință Bibliografică: Harry ROSS - LIRICE (5) / Harry Ross
LIRICE (5) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381313_a_382642]
-
așa cum a profețit pentru Iuda, profețește și pentru celălalt fiu al său, Dan. Iuda era cel de‑al patrulea fiu al său, iar Dan era al optulea. Oare ce a spus despre acesta? „Dan să se facă șarpe în drum zvârcolindu‑se pe cărare, mușcând glezna calului” (Gen. 49,17). Și cine este acest șarpe, dacă nu amăgitorul de la începutul lumii, de care ne vorbește Cartea Genezei, cel care a amăgit‑o pe Eva și a robit pe Adam (Gen. 3
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
patristica, Roma, 1985, și Le benedizioni di Giacobbe, pp. 18‑40. . Adu. haer. V, 30, 2. Irineu citează numai Ier. 8,16 și face aluzie la lipsa numelui lui Dan din lista neamurilor prezentată în Apoc. 7,5‑8. . Omite „zvârcolindu‑se pe cărare”. . Amintim că în tradiția iudaică, precum și în scrierile lui Philon de altfel, „șarpele” de care vorbește acest fragment avea o conotație pozitivă. El nu reprezenta femeia care îl ispitise pe Adam, ci „toiagul” lui Moise („stăpânirea de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Dar crunți copacii se mișcară-n trunchiuri / Și ca o furioasă vijelie / Se prăbușiră... În zadar cu săbii / Se apărau cu spaimă ienicerii, / Căci ramuri groase li zdrobeau puterea, / Stropșindu-le spinările cu trosnet, / Iar caii, cu nechezat dureros, / Se zvârcoleau în chinurile morții, / Spinoase crăci li se-nfigeau în vintre / Și spuma roșă tremura-n zăbale”. Total se integrează în sămănătorism și proza lui V. În cea mai amplă povestire, Tinerețe (N. Iorga o considera roman și o apropia prin
VALSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290418_a_291747]
-
evocă amiaza, amurgul, dimineața, surprinse în diverse anotimpuri, cu sugestii adeseori erotice, în virtutea cărora alunecarea în parnasianism este evitată. În poemele mai ample atmosfera se schimbă. Erosul devine impetuos, viforos, sângele clocotește în trup asemenea sevelor în luturi, carnea se zvârcolește ca șerpii. Asimilată naturii, iubita e proaspătă ca ierburile, „sprintenă ca mânjii”, trupul îi este „păduri în veșnică frământare”. Persistă imagini din lumea câmpului, însă proiectate cu o sensibilitate și o tehnică a expresiei ce nu mai pot fi încadrate
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
Interzicerea avorturilor (1966‑1989) ca fapt de memorie socială" Lavinia Beteatc "Lavinia Betea" Motto: „Un întreg popor Nenăscut încă, Dar condamnat la naștere, Foetus lângă foetus, Un întreg popor Care nu vede, n-aude, nu înțelege, Dar înaintează Prin trupuri zvârcolite de femei, Prin sânge de mame Neîntrebate.” (Ana Blandiana - Cruciada copiilor) Nu este nevoie să recurgem la o analiză de conținut pentru a observa discrepanța cantitativă a referințelor din discursul public asupra trecutului comunist despre două categorii de victime: deținuții
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ambarcațiunea era încă la remorca monstrului. Ajungînd în curînd în dreptul acestuia, Stubb își propti genunchiul de tachetul rudimentar și începu să-și înfigă lancea în balena care fugea; la ordinele secundului, ambarcațiunea se trăgea înapoi din calea monstrului ce se zvîrcolea îngrozitor, apoi se apropia din nou de el, pentru a-l lovi din nou. Șuvoaie roșii curgeau acum din toate părțile balenei, întocmai ca pîraiele pe-o colină. Trupul chinuit nu i se mai rostogolea prin apă, ci prin sînge
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dublează. Se întîmplă însă foarte adesea ca, din pricina fugii năprasnice, instantanee a balenei lovite de primul fier, harponistul să nu poată, oricît de fulgerătoare i-ar fi mișcările, să înfigă și cel de-al doilea fier în monstrul care se zvîrcolește. Totuși, cum acest al doilea fier e legat de saulă, iar saula se desfășoară repede, trebuie neapărat ca el să fie azvîrlit peste bord, oricum și oriunde, căci altminteri toți marinarii din ambarcațiune ar fi puși într-un pericol de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
priveau în adîncul amiezii ei veșnic albastre, din care nu răzbătea nici un geamăt, nici un strigăt și nici măcar vreo bășică de aer. Care om al uscatului și-ar fi închipuit că, sub întinderea asta placidă și tăcută, se zbuciuma și se zvîrcolea în agonie cel mai grozav monstru al mărilor? La prova atîrnau doar vreo opt degete de saulă. Cum să crezi că marele leviatan ar putea fi prins în trei fire atît de subțiri, așa cum greutatea unui orologiu masiv, făcut să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aleargă în cercuri, refuză să mănânce, fug de la pășune spre casă. Oile. Devin neliniștite, se strâng grămadă, se uită în toate părțile speriate, nu vor să intre în țarcuri, behăie mult și tare, iar adeseori cad pe pământ și se zvârcolesc. Porcii. Sunt agitați, nu intră în cocină, refuză să mănânce, încearcă să iasă din cotețe, grohăie continuu și puternic. Câinii. Cu circa 10 zile înainte de cutremur, câinii devin agitați, latră și urlă prelung, aleargă din loc în loc, își părăsesc cuștile
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
de noroi, trebuia să înfruntăm cumplita mânie părintească. E drept că, în locul eternelor muștruluieli rezervate nouă, din când în când Neculai încasa câte o chelfăneală zdravănă. întâmplarea era însă rară iar el o întâmpina cu o gălăgie nemaipomenită. Plângea, se zvârcolea pe jos, ședea fugar până pe- nserat, încât mai curând băiatul îmi părea biruitorul decât victima acestei triste conjuncturi. Aveam o încredere desăvârșită în tot ce întreprindea dânsul. Cine juca cel mai bine „poarca” și cine avea curajul să călărească
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ton grav, prefăcut. Cu degetul, Îndepărtez crusta de pe genele Obiectului. ― Nu-mi vine să cred că te las să faci asta, spune ea. Îmi atingi puchinii. Ne uităm o clipă una la alta. ― Îți ating puchinii! țip eu. Și ne zvârcolim, aruncând cu pernele și zbierând și mai tare. În altă zi Obiectul face baie. Are propria ei baie. Eu stau În pat și citesco revistă de scandal. ― Se vede că Jane Fonda nu e dezbrăcată de tot În filmul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Se aude foarte greu ce spune. Dar destul de curând nu mai spune nimic. Annie Începe să-și dea jos hainele. Se așază În genunchi. Îngrijitorul piscinei e dezbrăcat și el, apoi Îi vedeai pe trepte, În piscină, pe trambulină, pompând zvârcolindu-se. Am Închis ochii. Nu-mi plăcea goliciunea crudă a filmului. Nu era nici pe departe la fel de frumoasă ca picturile miniaturale din biroul lui Luce. Pe un ton direct, Luce mă Întrebă din Întuneric: ― Care dintre ei te excită? ― Poftim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Aceste superstiții din Lumea Veche fuseseră alungate din mintea conștientă a mamei mele, dar Încă mai funcționau În visele ei. Din celălalt pat, eu urmăream jocul acestor forțe Întunecate pe fața adormită a mamei mele. CĂUTÎNDU-MĂ ÎN DICȚIONAR Mă zvârcoleam noapte de noapte și nu puteam să dorm. Eram ca prințesa cu bobul de mazăre. O granulă de neliniște mă tot tulbura. Uneori mă trezeam cu senzația că, În timp ce dormeam, asupra mea fusese Îndreptat un reflector. Ca și cum corpul meu eteric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îngenuncheat rânjește. ― Te ascunzi de noi? Îm? Păstrezi bunătățile ascunse acolo, după chiloți? Ia ține-o, poruncește el. Cel de deasupra mea Îmi țintuiește brațele din nou, iar celălalt Îmi desface cureaua. Am Încercat să le opun rezistență. M-am zvârcolit și-am dat din picioare. Dar erau prea puternici. Mi-au tras pantalonii până la genunchi. Cel de deasupra și-a ațintit lanterna spre mine și apoi a sărit cât colo. ― Doamne ferește! ― Ce? ― Să mor io! ― Ce? ― I-un monstru! ― Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tapițate. Apoi strigă iar după părintele Mike: ― Hei, boule! Ai auzit vreodată de comisioane? Când schimbi banii ăia, o să pierzi cinci la sută! Tunând și fulgerând la volan, Încetinit de camioanele din față și de petrecăreții din spate, Milton se zvârcolea și zbiera, cuprins de o furie insuportabilă. Claxoanele tatălui meu nu trecuseră Însă neobservate. Vameșii erau obișnuiți cu claxoanele șoferilor nerăbdători. Dar aveau ac de cojocul lor. De Îndată ce Milton se apropie de gheretă, ofițerul Îi făcu semn să tragă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
avut șansa ta și i-ai dat cu piciorul. Cei doi l-au prins de mâini și, realizând că nu mai are ce face, disperarea, instinctele au început să preia controlul. Pe când era târât afară din cancelarie, începuse să se zvârcolească și să încerce să scape de cei doi, în cel mai animalic chip pe care am crezut vreodată că am să-l văd. Adio, Govar George. Fals prieten. Adio, zisei într-o șoaptă. Strigătele sale necontrolate și imposibil de înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
porți că a avut loc o schimbare ierarhică și că acum eu sunt șeful. Să deschidă porțile. Se vor închide noaptea. Un mare tărăboi se iscă atunci. Asemeni lui George, cei douăzeci și ceva de elevi au început să se zvârcolească în mâinile celor din spatele lor, aceștia fiind siliți să-i liniștească pe câțiva. Perir, care își învățase lecția, se ridică singur de pe scaun și fu lăsat în pace, el fiind escortat de cel din spatele său. A fost singurul care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
oprește în piept. O mo leșeală stranie pune stăpânire pe el. Se luptă din răsputeri să rămână în picioare. Măcar de-ar leșina cu grație în fața împăratului! Dar l-ar putea costa nasul sau câțiva dinți. Augustus vede cum se zvârcolește ca peștele pe uscat și se înve selește. Deși îi e greu să rămână serios, reușește să dea o tonalitate tăioasă vocii: — Dacă versurile lui sunt proaste, este într-adevăr o greșeală... Avertizează cu degetul în aer. — ...dar e greșeală
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
opărit specta colul ce i se oferă. Puppus, ultimul lor născut, gol-goluț sub o pânză roșie, stă în leagănul lui balansoar și se ciondănește cu o femeie în vârstă, care caută să-i ia dulciurile din poală. — Leao! Leao! se zvârcolește micuța creatură dolofană, lovin du-se cu pumnișorii în cap de furie. — Ce se întâmplă, Pomponia? o întreabă tulburat. Bătrâna cu părul cărunt se ridică greoi în picioare, pufnind mânioasă pe nări: — Uite și tu, Tiberius, dacă așa ceva e cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Manuel zăcea ca mort, cu capul pe brațe, și taurul Îl izbea. Îl izbi-n spate, Îi Împinse fața-n nisip. Simți un corn Înfingându-se În nisip printre brațele sale Încrucișate. Cornul trecu printr-una din mâneci și o sfâșie. Zvârcolindu-se, reuși să scape, și taurul se Îndreptă spre cape. Se ridică-n picioare, Își găsi sabia și muleta, Încercă vârful spadei cu degetul și se-ndreptă-n fugă spre barrera ca să-și ia alta. Omul lui Retana Îi dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Unui amic de șah Lui Brad Nicușor Eu la grădină ziua mă distrez Și-l bat la șah pe un amic de umblă titirez. Mâncarea lui nu-i mai priește Și noaptea-n somn se zvârcolește. La ora trei visează ture Și că încearcă alții ca să i le fure. Tresare-n somn, e agitat mereu, La șah nu-l mai ajută Dumnezeu. De zile-ntregi el se foiește, Este nervos, prin parc tot se gândește, Transpiră
Unui amic de ?ah by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83198_a_84523]
-
bolnavul, iar tu, doctorița. Acum, ascultă aici, și aici, și aici. Îi arată cu degetul locul unde fetița ar trebui să-l „consulte”. Iar el, ca un bolnav cuminte și ascultător, respiră adânc și stă liniștit, nu plânge, nu se zvârcolește, nu încearcă să fugă, așa cum fac unii copii bolnavi. Vai, ce frumos! spune Sorina. Dar doctorul scoate din trusă o oglinjoară rotundă, pe care, cu ajutorul unui fel de curelușă, și-o prinde în jurul capului. Dar cu asta ce faci? Văd
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
bea ca duhul care a Înghițit oceanul și l-a scuipat la loc. Într-o zi, un spirit a văzut că era o pradă ușoară și i-a intrat În trup prin gaura din stomac. Mama ta s-a prăbușit, zvârcolindu-se și rostind cuvinte fără șir și apoi a rămas nemișcată. În amintirile mele inventate, o vedeam pe mama mea cea mărunțică ridicându-se din pat și ducându-se la o oală cu supă Îndulcită de semințe de susan. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]