1,175 matches
-
cum ar fi recenzia prototeodotiană). Fixarea inițială a textului consonantic, pe care masoreții îl vor moșteni de la vechii scribi, poate fi pusă în legătură directă cu formarea canonului ebraic, la începutul perioadei mișnaice. Procesul de fixare a „canonului rabinic” a pus în lumină procesul paralel de fixare a „textului protorabinic”1. 3.4. Vocalizarea masoretică a textuluitc "3.4. Vocalizarea masoretică a textului" Până spre începutul Evului Mediu, textul biblic era transmis doar sub formă consonantică. Tratatul Soferim din Talmudul babilonian se referă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
multe litere vocale și matres lectiones decât masoreții; lângă unele substantive apare și pronumele personale indicând genul; unele sufixe arhaice specifice diferitelor cazuri, întâlnite în textul masoretic, sunt aici omise. Aparent, toate acestea sunt semne ale unei dezvoltări ulterioare și pun în lumină anumite aspecte ale formei textuale a acestui Pentateuh în perioada masoreților tiberieni. Fluctuațiile în pronunțare, deși foarte puține, demonstrează că guturalele nu erau întotdeauna bine rostite și prezentau diferite forme, aceste variații reflectându-se uneori în text. Într-un studiu
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
raționalitate la sensul conferit de tradiția pozitivistă, care supune teoria la restricții privind procesul de testabilitate și falsificabilitate (Popper), ci include și dezvoltări mai recente din antropologia culturală, teoriile interpretative și teoriile sociale postmoderne. În felul acesta autorul izbutește să pună în lumină o serie de dimensiuni de mare forță analitică ale raționalității: raționalismul modern contractualist ca sursă și temei ale cunoașterii, raționalismul ca "stil intelectual", raționalismul și "cunoașterea împărtășită" de grup, precum și replica postmodernă în domeniile geopoliticii, evoluției limbajelor noilor media, sau
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
două ori pe săptămână în următoarele 6 luni. Valorile HbA1c se vor determina după o lună, iar cele ale peptidului C la sfârșitul primei săptămâni și în luna a treia. În momentul în care se ajunge la insulinoindependență, pentru a pune în lumină maximă succesul, se recurge la efectuarea testului oral de încărcare cu glucoză. Rezultate recente: Protocolul Edmonton Deocamdată, transplantul de insule Langerhans nu a depășit în întregime stadiul experimental și se desfășoară doar în cadrul unor studii clinice. Iată de ce, până în prezent
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92269_a_92764]
-
inimă cultul dreptății: dar, din moment ce acesta este investit cu o autoritate legitimă și nu-i poruncește nimic rău, cel credincios știe că, în orice împrejurare, va greși întotdeauna dacă nu ascultă. Va face [...] tot posibilul, dacă aceasta este necesar, să pună în lumină autoritatea. Nu numai că are dreptul: dar are datoria, iar practicarea acestei datorii, îl obligă uneori, la eroism. Însă, nu lui îi aparține ultimul cuvânt: biserica în care locuiește este o «casă a ascultării»”. În acest context se desfășoară viața
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
e Iranul și crestele Caucazului. Nu puteam găsiantecedent mai excelent pentru teoria mea...” - cf. Al. Busuioceanu, Caietele de la miezul nopții. Jurnal (1924-1957), Jurnalul literar, București, 2001, ediție îngrijită de C. Popescu-Cadem, p. 190 (însemnare din 21 februarie 1955); sau: „Trebuie pusă în lumină versiunea despre Zamolxis din Herodot, prin această nouă descoperire care duce, prin Empedocle, direct la Zaratustra șsic!ț. Se confirmă prin ea și justețea viziunii lui G.B. Vico, la care ciclul filosofilor deiți începe cu Zaratustra șsic!ț și se
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
fiindu-i permisă abia în 192328. Să precizăm aici că dacă prima dactilogramă, referitoare la lunile ianuarie-aprilie 1909, ce va fi publicată este un jurnal, celelalte două texte sunt redactate după 1910. Câteva repere în sprijinul ultimei aserțiuni. Primul ar pune în lumină faptul că Martha Bibescu nota că în momentul întâlnirii cu Kronprinz-ul aprilie 1909 -, acesta avea 26 de ani, deși el se născuse în 1882, iar ea numără 21 de ani, deși venise pe lume în 188629. Apoi, a folosit
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
ne permite să afirmăm că Martha Bibescu era naivă în 1910, dar nu a fost numai cazul ei, o tânără lipsită de experiența relațiilor interbalcanice, ci și al unor proeminenți oameni de stat și diplomați 90. Rândurile de mai sus pun în lumină faptul că orizonturile de interes ale Marthei Bibescu erau foarte diverse politica europeană și cea balcanică nu-i erau necunoscute -, dar și dorința ei de a împărtăși Kronprinz-ului opinii sincere despre situații și evoluții care i-ar fi putut
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
ideea că semnificația "sacră" se naște prin opoziție cu cea "profană", printr-un act de semnificare reciprocă. Acest tip de opoziție are un caracter de model. El constituie o paradigmă hermeneutică. Oricât de relativă ar fi dialectica sacru profan, ea pune în lumină un număr enorm de fenomene spirituale semnificative, ea descifrează și scoate în evidență o cantitate nebănuită de semnificații esențiale. Aceasta este și ,,contribuția hermeneutică cea mai importantă a lui Eliade"445. Dacă sacrul reprezintă pentru Blecher, ca și pentru Eliade
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
2, 9-10; 37-38). Chemarea misionară a Bisericii creștine ține de natura ei apostolică. Misiunea este un act de fidelitate a Bisericii față de „cele douăsprezece pietre de temelie și cei doisprezece apostoli ai Mielului” (Apocalipsa 21, 14). De aceea, acest fapt pune în lumină valoarea universală sau ecumenică a mesajului Evangheliei (Fapte 14, 27; I Timotei 3, 16). Tocmai de aceea, Biserica lui Hristos este deschisă pentru toate neamurile și culturile (Fapte 1, 8; I Timotei 3, 16), așa cum arată „prezența atâtor neamuri” la
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de la preocupări computiste în scopul determinării datei praznicului Învierii și a celorlalte sărbători în legătură cu el. Așezând Nașterea lui Iisus Hristos la începutul cronologiei creștine, învățatul monah a refuzat să mai perpetueze amintirea unui împărat prigonitor al ucenicilor Lui, punând în lumină în schimb întruparea Domnului și nădejdea mântuirii oamenilor. Perspectiva răsplătea cu posibilitatea armonizării aspirațiilor și evenimentelor lumii în al cărui centru se situa de acum înainte creștinismul. Cuviosul străromân a intuit astfel că noul ev devenise o putere spirituală, socială
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
rezervat, anxios. Este, în schimb, foarte înțelegător cu sportivii, sensibil la problemele lor, oferind mai multă libertate de acțiune. Este mai puțin eficient decât ceilalți. Melancolicul este destul de rar întâlnit în activitatea sportivă. Caracterul este acea componentă a personalității care pune în lumină profilul moral al antrenorului, concretizat în ansamblul atitudinilor acestuia față de cei cu care lucrează și față de sine însuși, prin puterea de adaptare la situații neobișnuite ivite în activitatea sportivă, prin voința de a învinge tendințele excesului de personalitate. Un bun
TEHNICA ŞI TACTICA JOCULUI DE BASCHET by Cătălin Ciocan () [Corola-publishinghouse/Science/91611_a_92805]
-
mai puține probleme de sănătate. Trăirile afective pozitive provocate de drăgălășeniile, naivitățile, veselia și jocurile copiilor reprezintă pentru bătrâni un real remediu împotriva stărilor melancolice, depresive. Dintre nenumăratele dialoguri purtate cu Mălina, câteva se disting prin conținutul lor și-i pun în lumină spiritul iscoditor, însetat de cunoaștere. Iată-le: - Bunicule, de ce bătrânii au spatele încovoiat? m-a întrebat într-o zi Mălina, surprinzându-mă cu această observație a ei. - Pentru că ei poartă în spate un rucsac greu pe care noi, cei din jurul
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
este că Homer rămâne marele poet al ei și, în măreția lui, chiar singurul poet al familiei ca realitate omenească esențială și permanentă. Și nu e vorba numai de Hector, de Andromaca și de Astianax, ei sunt doar mai bine puși în lumină și mai înalt cântați. Iliada întreagă și toate morțile ei se proiectează pe un fond nevăzut care este acela al familiilor, al celor de departe, în cazul aheilor și al aliaților Troiei, veniți și ei de pe alte meleaguri. Cine ar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
acesta își iubește și își apără soția. Briseis nu era decât o biată captivă și totuși o iubeam din adâncul inimii.“ Mânia lui Ahile nu venea numai din onoare rănită. Toate aceste afecțiuni sunt grăitoare pentru natura lui Ahile: îi pun în lumină deplinătatea omenească și puterile firești ale unui suflet încă neieșit din făgașul lui. Și-a ieșit, întâi, când i-au luat-o pe Briseis, și apoi când i-a murit Patrocles. Pentru a înțelege mai bine cum s-au întâmplat
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
istoria), iar mai apoi despre Macedonski și Kogălniceanu. Ștefan S. Gorovei scrie despre Logofătul Tăutu, Haralambie Țugui despre „Duduia Otilia” (scrisori de la Otilia Cazimir), Ovid Densusianu-fiul evocă întâlnirile cu Mihai Codreanu etc. Câteva „viziuni italiene” ale lui N. Iorga sunt puse în lumină de către Florin Faifer. Volumul din 1986 aduce noi investigații istorico-literare, îndeosebi pentru zona dramaturgiei, prin mărturiile lui E. Lovinescu, Victor Ion Popa, ale Hortensiei Papadat-Bengescu, G. Ciprian, Mihail Sorbul, N. Barbu ș.a. Pot fi citite aici și Impresiile din Paris
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285264_a_286593]
-
lor de la un moment la altul al istoriei. Cu această accepție, diacronia este o disciplină lingvistică, dar denumește și caracterul faptelor lingvistice considerate în evoluția lor în timp, situație în care ele se opun sincroniei. Din perspectiva evoluției diacronice, sincronia, punînd în lumină organizarea internă a fenomenelor lingvistice dintr-o anumită perioadă a istoriei, stabilizează dinamica diacronică din necesități de analiză. Praxematica nu ageează însă opoziția dintre diacronie și sincronie și nu le tratează separat, deoarece ea este interesată de procesele lingvistice care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Teoria gestaltistă, insistînd asupra importanței percepției globale în fenomenele de categorizare, a propus o abordare formalistă care a influențat concepția asupra prototipurilor din psihologia nord-americană. Această concepție a avut și aplicații lingvistice ce au făcut posibilă semantica prototipului, care a pus în lumină inconvenientele analizei semice, contribuind la ameliorarea ei. Astfel, dacă scaunul se distinge de alte obiecte pe care se stă prin trăsături distinctive precum "cu spătar", "fără brațe", "cu un singur loc", "cu patru picioare", "din material rigid", se pot totuși
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
studiul sistemului limbii. Această disciplină a fost dezvoltată mai tîrziu în special prin cercetările realizate de J. L. Austin și J. R. Searle asupra actelor de vorbire și cele realizate de H. P. Grice asupra implicitului. Astfel, dacă primii au pus în lumină dimensiunea acțională a enunțurilor și condițiile de reușită a acțiunilor, ultimul a explicat procesele de interferență aflate la baza înțelegerii enunțurilor în context. Pragmatica s-a dezvoltat, pe de o parte, sub forma unei aplicații pe baza unui program conceptual
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
apoi la nivelul limbii ca sistem, în două etape: 1) delimitarea acestora (în vorbire) și 2) identificarea lor (în limbă). Varianta literară a stilisticii se datorează lingvistului Leo Spitzer (1928), aderent la idealismul german, care consideră că stilistica trebuie să pună în lumină faptele de limbă individuale, expresive destinate să particularizeze opera unui creator. De altfel, Spitzer valorifică în mod creator sugestiile antecesorilor săi, B. Croce și K. Vossler, de la care a preluat ideea că între expresia verbală și complexul operei există o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în principiu, un nume în cazul nominativ) și, simultan, orientează selecția formei verbului-predicat în acord cu subiectul (acord gramatical în număr și persoană, eventual, în gen). Un argument al structuraliștilor, în favoarea considerării subiectului ca o poziție sintactică subordonată centrului verbal, pune în lumină blocarea acordului în situațiile în care funcția de subiect se realizează în propozițiile non-finite cu centrul verbal concretizat în verbe la moduri nepersonale, gerunziul, infinitivul sau participiul. O altă trăsătură a subiectului este sesizată în studiile care pun accent pe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
metodelor utilizate în identificare, pe de o parte, și, pe de altă parte, din concurența creată de alți termeni hipo/hiperonimici: discurs, operă literară, scriere, limbă etc. Ofensiva studiilor de tip structuralist a dus la conturarea unor departajări capabile să pună în lumină relațiile dintre semnele lingvistice, instaurate într-o limbă, acordînd prioritate abordării formaliste și ocupîndu-se marginal de conținut; F. de Saussure ignoră, de altfel, ideea de unitate superioară frazei, fraza însăși fiind atribuită vorbirii și nu limbii. În naratologia de inspirație
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
enunțării, se instituie o contaminare a conceptului de "text" cu cel de "discurs", operîndu-se de cele mai multe ori indistinct cu oricare dintre cei doi termeni considerați sinonimi sau apelîndu-se la o soluție de compromis prin acceptarea complexului terminologic text- discurs, care pune în lumină ipostazele complementare ale obiectului abordat din perspective diferite. La Eugen Coșeriu se menține o minimă departajare între cele două categorii, discursul fiind definit ca act lingvistic individual, iar textul fiind conceput ca produsul actului respectiv, obținut prin intervenția competenței expresive
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
că umanistul este un istoric, ca și Dimitrie Cantemir. Printr-o investigare modernă a textului, cercetătorul redescoperă cronicile muntene ca scrieri literare de mare expresivitate. Reluând unele probleme controversate sau insuficient abordate ale literaturii române, el amplifică aria de studiu, pune în lumină aspecte și semnificații noi, plasându-și frecvent contribuțiile în perspectivă comparată. În Varlaam și Ioasaf. Istoria unei cărți pornește de la prima versiune în limba română a acestei cărți populare și relevă că traducerea de la mijlocul secolului al XVII-lea reproducea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
felii”, procesul literar din medievalitatea românească, de la Pripealele monahului Filotei și însemnările analitice până la literatura subiectivă și textele dramatice, are fluența pe care o poate da numai o viziune coerentă asupra obiectului de studiu, are un ritm al său și pune în lumină valori certe, descoperite cu instrumente adecvate unei înnoiri a domeniului. SCRIERI: Udriște Năsturel, București, 1974; Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea, București, 1976; Cronicari munteni, București, 1978; Varlaam și Ioasaf. Istoria unei cărți, București, 1981; Literatura română
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]