638 matches
-
generațiile au sărăcit. În spațiul românesc, problema agrară nu se rezolvase în totalitate. Același proces de fărâmițare a pământurilor este prezent și în Ardealul secolului al XIX-lea: stratificare socială, din ce în ce mai puternică : ”bogotanii”, sărăntocii. Mentalitatea țăranului, în general, de oriunde, punea în relație statutul său cu cel al pământului, de aceea țăranii lui Zola sunt niște ființe primitive care se opun tuturor schimbărilor, gata oricând să acționeze ca o singură persoană. IV. DRUMUL, CRUCEA, CASA, HORA, SEMĂNATUL Nicolae Manolescu afirmă că primul personaj
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
pământ”. V. PRIVIREA Privirea este reflecția sufletului în propria-i existență: ea poate ucide, fascina sau seduce. Are o forță puternică, manifestându-se atât asupra celui care privește, cât și asupra celui privit. Ochiul, ca organ vizual, trebuie să fie pus în relație cu privirea, căci aceasta este simbolul judecății morale, fiind într-o ”strânsă legătură cu transcendența”. Lucian Raicu afirmă că ” Esențialul în literatura lui Rebreanu este această privire îndârjită ațintită spre tainele vieții, în care sălășluiește o îndreptățire mai adâncă a
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
analizează practica descrierii din punctul de vedere al funcționării sale în construcția textului literar. Perspectiva intratextuală transformă acest studiu într-o analiză minuțioasă a mecanismului acestei operații discursive. Studiul dezvoltă însă și o perspectivă extratextuală asupra descrierii, de data aceasta pusă în relație cu destinatarul ei. Preocuparea constantă a autorului rămâne configurarea statutului celor doi actanți ai operației descrierii, descriptorul și descriptarul, fiecăruia alcătuindu-i-se (în final) un "portret robot". Descriptorul (autorul sau un personaj care își asumă privirea descriptivă) este un
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
apariție al imaginilor se explică printr-o organizare în constelații dinamizate, prin anumite mijloace de a regrupa imaginile pe o axă care merge de la organic la spiritual, în vederea decriptării esenței lor. De exemplu, Bachelard vorbește de o "imaginație a calităților", pusă în relație directă cu imaginația literară. O dialectică a valorilor animă imaginația calităților. A imagina o calitate înseamnă a-i atribui o semnificație care depășește sau contrazice valoarea sensibilă, valoarea reală 6. Acum, imaginea dobândește adevăratul său sens, fiind interpretată prin intermediul Celuilalt
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
necesită implicarea mai multor parteneri, în vederea îmbunătățirii comunicării apare utilă folosirea rețelei. Este vorba de un concept modern, dezvoltat în cadrul organizațiilor cu un număr mare de oameni, localizați în spații geografice diferite și organizați în diferite structuri ierarhice. O rețea pune în relație oameni cu propuneri și preocupări comune și/sau conexe, prin intermediul mijloacelor moderne de comunicare. Rețelele permit membrilor săi să apeleze la experiența, imaginația și practicile cele mai bune dintr-un anumit domeniu; este o bază de cunoștințe, experiențe și
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]
-
masivă a esențialismului cultural (faptul de a atribui proprietăți fixe unei culturi) au stimulat o nouă formă de funcționalism, care interpretează comportamentele sociale în funcție de contexte, în termeni de alegere, strategie, negociere. Un curent puternic, stimulativ, dar care, fără îndoială, trebuie pus în relație cu dificultatea "terenului" și problematizarea sa, întoarce oglinda antropologiei asupra ei însăși. Schema teoretică împrumută de la structuralismul cauzal, de la funcționalism și de la marxism, arătând cum privirea cercetătorului este determinată de condițiile de producere a disciplinei. Categoriile de gândire ale antropologului
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
proeminența discursivă a beneficiarului desemnat deictic/anaforic este amplificată de nonreferențialitatea cliticului acuzativ. Procedeul de focalizare a individului prin "dativ posesiv" s-a extins și la situații în care relația de posesie s-a abstractizat, iar individul și obiectul sunt puși în relație pe baza unei predicații implicite: mi-o băgat [articolul cu] evaziunea fiscală [pe care l-am scris eu] (121), mi-o băgat coloana aia [pe care am scris-o] (121), îți pune textul [cu care lucrezi] pe coloane (69). Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
154) D: da↓ mi s-a părut interesant de exemplu↓ în cazul balaurului↓ ipoteza domnului evseev↓ î:: spune acolo că:↓ bine↓ deci↓ una din etimologii este cea că ar veni de la bală:↑ de la bela↓ a se umfla (xxx). dumnealui îl pune în relație cu: refrenul de la: jocurile de copii "ala bala portocala↑ ce-ai mîncat de te-ai umflat" (IVLRA: 98). Conformitatea cu sistemul politeții și selecția formelor așteptate într-o situație de comunicare dată reprezintă uzul nonmarcat. În schimb, procesul negocierii politeții
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
maestrului. I-a reproșat acestuia confuzia dintre subconștient și supraconștient, respectiv interpretarea credinței în Dumnezeu drept o iluzie fără viitor. Diel preia la rându-i limbajul psihanalitic, dar utilizează termenii în cu totul alt sens. De exemplu, perechea ,,refulare-sublimare" este pusă în relație cu două instanțe extra-conștiente (subconștientul și supraconștientul). Ultimei dintre ele îi aparține și simbolul divinității. Cartea cu titlul Divinitatea. Simbolul și semnificația ei a apărut pentru prima dată în România la Editura Institutul European din Iași, abordează simbolistica și mitologia
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
fiind interesat de problema destinului cetății, convins că istoria nu înseamnă numai moștenirea trecutului, ci și o reală moștenire pentru generațiile viitoare, prin cunoașterea unor drame care ar fi putut fi evitate. "Apăsarea vremii" asupra destinului individual și colectiv este pusă în relație cu voința divină. De la Miron Costin încolo, aproape toți scriitorii din literatura noastră veche au avut o viziune fatalistă asupra vieții și asupra istoriei. Să nu uităm că Biblia reprezenta, pentru fiecare scriitor din acele vremuri, sursa fundamentală de inspirație
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
fecior de împărat și Raura Lună [Nișcov] fata dorită e "nu născută, ci făcută din rouă". Simbolismul legat de rouă pare: în general, apropiat de cel al ploii. ,,Este apa pură, apa prețioasă, apa principiilor prin excelență", care poate fi pusă în relație cu vegetația și cu fertilitatea. Studiile de antropologie pun în evidență caracterul aproape totdeauna feminin atribuit apei, profunda maternitate a apelor. Eroul din Fata din sicriul de ceară [Oprișan, III] iese la iveală doar după ce tatăl lui merge în rai de unde
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
spune mai mult despre realitate dacă pe baza ei putem exclude mai multe moduri ale realității. O propoziție complexă având functor conjuncția are cel mai înalt conținut informativ, pentru că ea exclude trei din cele patru moduri ale realității când sunt puse în relație două variabile. Conjuncția are spațiu de joc egal cu o unitate. Spațiul de joc al unei propoziții este dat de numărul cazurilor în care propoziția este adevărată. Pe baza tabelei de adevăr putem compara conținutul informativ al propozițiilor complexe având
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
în care conținutul informativ al primei propoziții include conținutul informativ al celei de-a doua propoziții. Deci, conținutul informativ este: conjuncția > echivalența > implicația; conjuncția > implicația; conjuncția > disjuncția. Compararea conținutului informativ al propozițiilor complexe poate viza și ipotezele în care sunt puse în relație nu numai două, ci mai multe variabile. Validitatea ipotezelor Poetul mistic german Novalis spunea: Ipotezele sunt plase: numai cel care le aruncă va putea prinde. Foarte adevărat, dar trebuie să înnozi plasele astfel încât să mărești probabilitatea de a prinde și
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
ritualul au sprijinit întărirea regalității în cadrul sistemului politic al societăților cu o economie de tip feudal. Conform viziunii lui Le Goff, pentru o mai bună cunoaștere a epocii respective, documentele care vorbesc despre aceste lucruri trebuie interogate din nou și puse în relație cu toate celelalte surse arheologice, literare, economice etc. Mai mult, istoricul clamează aici și o perspectivă comparatistă (deduc după exemplele date că a dorit să spună chiar interdisciplinară) asupra teologiei politice medievale, pe care − citându-i pe P.E. Schramm 5
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
structurilor imaginarului, imaginea se dovedește, datorită acestor trăsături și funcții ale sale, o unitate fundamentală, pentru că actualizează forme fixate în memorie, reconfigurându-le în noi combinații, sau expune diferite proiecții afective ale subiectului (colectiv sau individual). Conceptul de imagine poate fi pus în relație cu aspectele specifice pe care le capătă în concordanță cu anumiți factori (timp, spiritualitate, mentalități, civilizație etc.). Putem vorbi astfel despre o imagine "iconică" (simbolică), predominantă în iconografia ortodoxă, și una "icastică" (mimetică), ce apare în iconografia medievală occidentală începând
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
spațiu, în imaginea mitică și în imaginea publică, pentru că acestea, deși construite pe scheme prin definiție rigide, variază fără limite în ce privește conținutul. Singurul lor punct comun, al acestor epifanii multiple din cadrul culturilor, îl reprezintă capacitatea gândirii colective de a le pune în relație pe unele cu altele, indiferent de context, de limbaj sau de "gramatica" folosită. Imaginarul ne apare ca o forță capabilă să unifice și să concilieze, pentru a putea fi reținute de memoria colectivă toate imaginile pe care, în realitatea imediată
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
modulară, chiar dacă este străbătut, precum un teritoriu, de granița dintre cele trei zone care îl compun (laic, divin, demonic). Fiecăreia îi corespunde un tip de cultură - laică sau religioasă (canonică, gnostică, eretică) -, precum și anumite manifestări specifice, pe care le putem pune în relație cu pivotul central, puterea. Intervine decisiv în organizarea lumii medievale, respectiv în imaginarul colectiv, discursul religios, concentrat asupra exemplarității și asupra restricțiilor vieții creștine − ele se regăsesc inclusiv în textele de lege (spre exemplu, pravilele medievale românești). O lume supusă
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de Milescu) în Hresmologhionul său. Este foarte probabil ca legenda "descălecatului", în forma ce o adăpostește Cronica moldo-rusă, să fi căpătat contururile esențiale din timpul lui Ștefan cel Mare, voievodul care a făcut din cultul strămoșilor domnești, cu care-și punea în relație directă propria stăpânire, o chestiune fundamentală. (Mazilu, Literatura română în epoca Renașterii 261) Realitatea istorică a începuturilor, memorată prin arhetipuri sacre și prin simbolistica topografică și heraldică, a impus motivul jertfei - implicit, înfruntarea morții și a destinului potrivnic - drept cea
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ele se referă la dubla natură a puterii supreme de inspirație bizantină, dar totodată și la postura de conducător al "familiei" creștine. Obiectele investiturii - inelul, cârja voievodală, pocalul, coroana, tronul și sceptrul - și cele ale jurământului - Biblia, crucea și icoanele - puneau în relație foarte strânsă ceremonialul cu instanța religioasă a clericatului; ca instituție de putere, acesta și-a asumat și a exercitat o influență persuasivă fără concurență asupra colectivității și a culturii românești medievale, inclusiv prin implicarea în formele ritualice ale (re)întemeierilor
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
s-a creat însă o breșă, în urmă cu aproximativ trei decenii, în plafonul filologic "de sticlă", ajuns, incontestabil, la summum-ul performanțelor sale locale, implicit și la epuizarea seturilor sale de argumente. Studiile culturale, ca și studiul mentalităților, au pus în relație textul cu alte forme artistice, în special cu cele ale patrimoniului material și cu imaginea (prin unica ei expresie, de altfel, cea religioasă). Lucrările publicate vin însă, în majoritate, spre secolele XVII-XVIII (așadar, începutul modernizării), iar cele filologico-istorice, interdisciplinare, nu
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
optimă, însă se poate constata aici că autorul echivalează uneori discursul cu textul: "a studierii "limbii" și a "discursului" (sau "textului")"17, "este obiectul lingvisticii discursului (sau a "textului")"18. Există, desigur, situații în care cei doi termeni nu sînt puși în relație, preferat fiind în acest caz termenul discurs (d. ex., "pentru istoria discursurilor nu dispunem încă de toate datele suficiente"19), deși atunci cînd a propus o disciplină care să studieze structurile mai extinse decît fraza a numit-o, așa cum am
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
din perspectiva componentelor și a modului lor de structurare, dar aceasta nu presupune imposibilitatea raportării lor la o schemă unică. V. argument, demonstrație, inducție, inferență, persuasiune. MOESCHLER - REBOUL 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. IO ARHEOLOGIE. Cuvîntul arheologie a fost pus în relație cu discursul și cu a n a l i z a d i s c u r s u l u i de M. Foucault, prin mai multe lucrări, între care se distinge Arheologia cunoașterii, apărută în 1969, avînd ca
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o reprezentare internă în cadrul căreia elementele ei sînt asociate cu anumite semne ale limbii, problema centrală devenind astfel categorizarea, care, la rîndul ei, presupune anumite criterii pentru repartizarea obiectelor în diferite clase. Reluată în epoca modernă, chestiunea categorizării a fost pusă în relație cu un model al condițiilor necesare și suficiente. Analiza componențială din semantică s-a folosit de acestă concepție a categorizării pentru a explica organizarea semelor ca un ansamblu ierarhizat cu seme nodale și seme aferente, iar nu ca o colecție
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
parte din vocabularul psihologiei, de unde a fost preluat de critica literară. În unele lucrări de lingvistică, acest cuvînt indică un centru de experiență evocat în enunț, fără a ajunge la redarea unui concept suficient de clar și fiind de obicei pus în relație cu trăsăturile narațiunii literare. În roman, empatia corespunde proceselor de identificate a punctului de vedere, căci, în descrieri și în narațiuni, ordinea în apariția evenimentelor este raportată la o perspectivă sau la un scop al unui personaj care incită receptorul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care se poate raporta la o identitate enunțiativă: discurs politic, discurs științific, discurs religios, discurs administrativ, discurs publicitar etc. Maniera de a înțelege formația discursivă oscilează însă între o accepție contrastivă, unde fiecare component este apreciat ca fiind ceva autonom pus în relație cu altele, și o accepție interdiscursivă, potrivit căreia formația nu se constituie și nu se menține decît în întregime. Datorită acestei imprecizii conceptuale, pe care a fost construit, și datorită unei definiri nesatisfăcătoare, termenul formație discursivă nu a putut deveni
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]