4,343 matches
-
lumea de cuviință cum se aținea îmbrăcată, pe unde se dădea promenadă, dacă era sau nu adevărată povestea că oamenii bucureșteni vorbeau mai mult pe nas și câte și mai câte. Adăugă în coadă o listă năzdrăvană a tomurilor trebuincioase înălțării de cuget ce-i fuseseră recomandate și pe care le putuse până atunci procura, iar alta a anticariatelor, librăriilor și facultăților pe unde își tocise pingeaua. A fost și singurul efort universitar al lui Ulpiu înainte de a realuneca în toropeală
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
transmiteau idei complexe. — Nu putem fi siguri, a spus Dota. Pentru noi răspunsul ar fi Nu, din moment ce însăși existența acestei Endimiunse de care aparținem noi este o funcție a Obiectului. Dar pentru un locuitor al acelei Endimiunse... A urmat o înălțare din umeri mentală. La revedere, a spus aghiotantul lui Dota. Am căutat în partea de eu-Grimus și am găsit metoda de a mă întoarce la Trandafir. Peste o clipă eram din nou în camera secretă. Media părea foarte ușurată! Flann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lipit de anteriul scump al părintelui. - Ei, ia spune... Începea sfinția-sa. De postit, ai postit? - Da, părinte. Țin toate posturile: postul Crăciunului, postul Paștelui, postul Sfinților Apostoli, postul Sfintei Marii, miercurea și vinerea, ajunul Bobotezei, Tăierea Capului, toate... - Da înălțarea Sfintei Cruci? - Și înălțarea Sfintei Cruci. Azi n-am pus nimic pe limbă. - Bine. - Țin și Stoborurile. Stoborul Blagoveștenilor, Stoborul Sîn-pietrului. - Și harții? - Și harții, la Sfântul Silvestru, la Sfântul Alipie, de Sfânta Anisia și Teodora... - Pește mănînci? - Rar, sfinția
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
al părintelui. - Ei, ia spune... Începea sfinția-sa. De postit, ai postit? - Da, părinte. Țin toate posturile: postul Crăciunului, postul Paștelui, postul Sfinților Apostoli, postul Sfintei Marii, miercurea și vinerea, ajunul Bobotezei, Tăierea Capului, toate... - Da înălțarea Sfintei Cruci? - Și înălțarea Sfintei Cruci. Azi n-am pus nimic pe limbă. - Bine. - Țin și Stoborurile. Stoborul Blagoveștenilor, Stoborul Sîn-pietrului. - Și harții? - Și harții, la Sfântul Silvestru, la Sfântul Alipie, de Sfânta Anisia și Teodora... - Pește mănînci? - Rar, sfinția-ta. -Să mănânci că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
că i-a înmulțit. Numai să vii la Bunavestire, și la Schimbarea la față, și-ți dau dezlegare. - O să vin, părinte... Mai citea popa ce mai citea, iar o întreba: - Datinile le ții? - Le țin, sărut dreapta. Toate. Lăsata-secului, Rusaliile, înălțarea, Intrarea Maicii Domnului în biserică, Sfîntu Nicolaie, Sfîntu Dumitru, ca să nu mai vorbesc de Paști și de Crăciun... - Duminica lucrezi, coși? - Nu ridic un lemn. -Drăcui? - Câteodată. - Să nu mai drăcui, auzi? Și să faci douăzeci de mătănii în fiecare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
este... pentru cunoscători. III Suntem Însă foarte departe de cinismul lui Rousseau și de libertățile moderne; și totuși, priviți-o! În felul său, e naivă. Dar e autentică În orgoliu. Îl Înalță pe bărbatul iubit, Însă nu trece dincolo de această Înălțare. Evident, era imposibil ca, pentru ea, bărbatul de care se Îndrăgostise la 43 de ani, așa cum nu i se Întâmplase vreodată cu cineva nici măcar În gând, să nu le fie superior tuturor celorlalți; la curtea marelui rege, tânăr și frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
căsătoriei, regele i-a dat lui Lauzun funcția de guvernator, fapt care a făcut-o pe Domnișoară să spună: „Nu voi fi mulțumită niciodată de ceea ce face regele, până când nu mă va da dumneavoastră. Până atunci, mă lasă rece toate Înălțările voastre În rang”. Căsătoria o dată ruptă, Lauzun s-a prefăcut că-și neglijează toaleta 1, ceea ce a sporit tristețea Domnișoarei; dar el Îi ceru să-și Îngrijească ținuta, În ciuda necazului care o făcuse să slăbească. Ea Îl iubea cu aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
va ridica se va sprijini pe propria lui forță. Cei care trândăvesc nu vor mai fi simple fetișuri, ci adevărați zei. Așa se face că forma averii noastre va rezulta din Întrebuințarea pe care i-o vom da, iar dovada Înălțării individuale va putea fi desprinsă din Întreaga noastră viață; căci și prinții, și oamenii simpli vor Înțelege că semnul cel mai puternic nu va mai putea sta În locul puterii. Dacă ar fi să ilustrăm un sistem printr-o imagine, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
deja citit. Dimpotrivă, viața elegantă se Întemeiază pe deducțiile cele mai severe desprinse din alcătuirea socială. Nu reprezintă ea, oare, obișnuința și moravurile oamenilor superiori, ce știu să se bucure de avere și să obțină din partea celor mulți iertare pentru Înălțarea de care au avut parte, În schimbul binefacerilor răspândite de luminile lor? Nu este, oare, viața elegantă expresia progreselor realizate de o țară, deoarece reprezintă toate felurile de lux pe care aceasta le cunoaște? În sfârșit, dacă ea este semnul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
se strecuraseră în vechiul Cairo până în preajma casei mele și, la rândul lor, recuperau pas cu pas terenul pierdut. Tumanbay controla mai ales cartierele populare din centru, la care stăvilise accesul prin săparea în grabă a unor șanțuri sau prin înălțarea de baricade. Dintre toate zilele create de Dumnezeu, vinerea aceea și nu alta a fost cea aleasă de Nur pentru a simți durerile facerii. Am fost nevoit să ies târâș, să mă strecor prin grădină pentru a chema o moașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
oamenilor, ci moartea lor. Evitarea ei, vreau să spun, Împiedicarea dispariției speciei umane. Atâta timp cât oamenii trăiesc, totul este În regulă din punctul nostru de vedere. Cum o fac, este problema lor și numai a lor. Ale lor sunt opțiunile, aspirațiile, Înălțările și căderile, formele de organizare socială, ideologiile, războaiele, revoluțiile - nimic din toate acestea nu ne privește, În nici una dintre ele nu intervenim. N-avem parti-pris-uri politice, menținem aceeași neutralitate absolută față de democrație ca și față de autocrație sau de dictatură, față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ridicarea unui altar al focului închinat lui Agni. Poți spune că te-ai așezat după ce ai înălțat un altar al focului (garha-patya), și toți aceia care înalță altarul focului sânt așezați de drept" (atapatha Brahma1a, VII, I, I, 1-4). Prin înălțarea unui altar al focului, Agni devine prezent și astfel se asigură comunicarea cu lumea zeilor; spațiul altarului devine un spațiu sacru. Semnificația ritualului este însă mult mai complexă și, dacă ținem seama de toate elementele sale, înțelegem de ce anume consacrarea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
astfel se asigură comunicarea cu lumea zeilor; spațiul altarului devine un spațiu sacru. Semnificația ritualului este însă mult mai complexă și, dacă ținem seama de toate elementele sale, înțelegem de ce anume consacrarea unui teritoriu echivalează cu cosmicizarea lui. Într-adevăr, înălțarea unui altar în cinstea lui Agni nu este altceva decât reproducerea, la scară microcosmică, a Creației. Apa în care se înmoaie lutul este asimilată Apei primordiale; lutul din care se face temelia altarului reprezintă Pământul; pereții laterali reprezintă Atmosfera și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se face temelia altarului reprezintă Pământul; pereții laterali reprezintă Atmosfera și așa mai departe. Construcția este însoțită de rostirea unor cuvinte care arată limpede care anume din regiunile cosmice este creată (Shatapatha Brahma1a, I, IX, 2, 29 etc.). Altfel spus, înălțarea unui altar al focului, care legitimează luarea în stăpânire a unui teritoriu, echivalează cu o cosmogonie. Un teritoriu necunoscut, străin, neocupat (ceea ce înseamnă adesea: neocupat de "ai noștri") face parte încă din modalitatea fluidă și larvară a "Haosului". Ocupîndu-l și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
din nou, altfel spus consacrîndu-l. Acest comportament religios față de ținuturile necunoscute s-a prelungit, chiar în Occident, până spre începutul timpurilor moderne. Conchistadorii spanioli și portughezi luau în stăpânire, în numele lui Cristos, teritorii pe care le descoperiseră și le cuceriseră. Înălțarea Crucii consacra ținutul și însemna într-un fel o "nouă naștere": prin Cristos, "cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi" (II, Corinteni, 5, 17). Țara abia descoperită era "înnoită", "recreată" prin Cruce. Consacrarea unui loc: repetarea Cosmogoniei
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lui temporal: cele 360 de cărămizi de împrejmuire corespund celor 360 de nopți ale anului, iar cele 360 de cărămizi yajusmati celor 360 de zile (Satapatha Brahmaña, X, 5, IV, 10 și așa mai departe). Cu alte cuvinte, cu fiecare înălțare a unui altar al focului, nu numai că se reface Lumea, ci "se clădește Anul": Timpul este recreat, deci regenerat. Pe de altă parte, Anul este asimilat lui Prajapati, zeul cosmic; cu fiecare nou altar, Prajapati este înviat, adică sfințenia
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
deci regenerat. Pe de altă parte, Anul este asimilat lui Prajapati, zeul cosmic; cu fiecare nou altar, Prajapati este înviat, adică sfințenia Lumii este întărită. Nu este vorba de Timpul profan, de simpla durată temporală, ci de sanctificarea Timpului cosmic. Înălțarea altarului focului are drept țel sanctificarea Lumii, adică integrarea sa într-un Timp sacru. Găsim un simbolism temporal analog integrat în simbolismul cosmologic al Templului de la Ierusalim. După Flavius Josephus (Ant. Jud., III, VII, 7), cele douăsprezece pâini care se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fost copleșit de hierofaniile vitale și s-a îndepărtat de sacralitatea transcendentă a nevoilor sale imediate și zilnice. Perenitatea simbolurilor cerești Chiar atunci când viața religioasă nu mai este dominată de zeii cerești, regiunile siderale, simbolismul uranian, miturile și riturile de înălțare etc. păstrează un loc preponderent în economia sacrului. Ceea ce este "sus", "înaltul" continuă să dezvăluie transcendentul în orice ansamblu religios. Îndepărtat de cult și blocat în mitologii, Cerul rămâne prezent în viața religioasă prin mijlocirea simbolismului. Iar acest simbolism ceresc
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
continuă să dezvăluie transcendentul în orice ansamblu religios. Îndepărtat de cult și blocat în mitologii, Cerul rămâne prezent în viața religioasă prin mijlocirea simbolismului. Iar acest simbolism ceresc impregnează și susține la rândul său un mare număr de rituri (de înălțare, de urcare, de inițiere, de regalitate etc.), de mituri (Arborele cosmic, Muntele cosmic, lanțul de săgeți care leagă Pământul de Cer etc.), de legende (zborul magic). Simbolismul "Centrului Lumii", care este după cum am văzut foarte răspândit, arată și el însemnătatea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu minunate modulații discrete. Din acel colț al casei, se zărea luceafărul de seară și se auzeau privighetorile; acolo mi-am compus mai târziu versurile de tinerețe, Închinate frumoaselor neîmbrățișate și acolo am urmărit morocănos, Într-o oglindă prost iluminată, Înălțarea spontană a unui straniu castel Într-o Spanie necunoscută. Când eram Însă foarte mic, mi se repartizase o improvizație mai modestă, situată neglijent Într-un ungher Îngust dintre un paravan de răchită și ușa care ducea la baia camerei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
s-o ia În sus, să se Înalțe spre cer, În ciuda loviturilor fulgerătoare pe care le Încasau de la stâlpii de telegraf ce se Înșiruia unul după altul; dar exact În momentul când toate șase, Într-un elan victorios de patetică Înălțare, erau pe punctul de a atinge partea de sus a geamului, o lovitură Îngrozitor de răutăcioasă le cobora atât de jos cum nu mai fuseseră niciodată și trebuia s-o ia de la capăt. Când, În asemenea călătorii, trenul Își schimba ritmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Aș vrea doar să fiu în stare să scriu curat, adevărat, drept, pe măsura luminii pe care mi-o aduce ca o târzie Luminare acum, când coborârea nu numai că este începută, dar se grăbește vertiginos, tot mai năprasnică, spre înălțare. Liniștea atât de mult râvnită, pe care o căutam cu disperare, până nu demult, în afara scrisului, în băut și deznădejdi de tot felul, iată că poate veni simplu, din sentimentul că, din cuvintele ordonate de tine, înțelesurile se revarsă umplând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
timbrul cu marele fluture, că pierdusem, astfel, și ultima urmă palpabilă a prietenului meu din R., a anilor petrecuți acolo, a tuturor visurilor pe care ni le făceam privind zborul acelui fluture, a închipuirii noastre urmându-l în marile lui înălțări spre niciundele doar de el știut. În astfel de clipe simți toată zădărnicia și mizeria acestei Lumi, nedreapta ei rânduială și pustiul în care te-ai amăgit că îți poți face un rost sufletesc. Înțelegi, dar la ce-ți ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
prin care rătăceam spre casă. Nu-mi începusem coborârea. Nu știam nimic despre Luminare. Trăiam doar, fermecat de ușurința cu care se mistuiau zilele, una după alta, într-un dus despre care nu mă întrebam dacă este pierdere sau câștig, înălțare sau prăbușire. Nici nu-mi păsa, de altfel. Îmi pare rău că am distrus acele carnete, într-o clipă de rătăcire, când am crezut că viața mea chiar că nu mai avea rost. Mi se părea că ajunsesem la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
păzitor!” Povestisem această întâmplare la mulți, doream ca fiecare din cei ce o ascultau să se gândească și să-și facă o concluzie. Toamna, în luna septembrie, mă dusesem într-o duminică la biserică în satul vecin. Era de ziua Înălțării Cinstitei Cruci. În predica sa despre puterea Sfintei Cruci, părintele povestise un caz: „Trei copile așteptau să vină trenul. Mai era lume, dar stătea ceva mai departe. Ele, însă, stăteau foarte aproape de calea ferată. Când sosi trenul, toți cei prezenți
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]