4,849 matches
-
prieten de-al meu, vechi! îi boschetar, boschetar simplu! apa Bîrladului tăiată întîi, ...trec ape fără punți /Naintea lor se-nalță puternic vechii munți necontenit veghează la domesticit drumuri, să intre și ele în călătorie, Bîrzești firul tău de păr încurcat în clapeta mobilului, controlor și celălalt, amîndoi, da, fată! te duce cît te-ar fi dus textul vorbit, dacă îl însemnai în note pe partitură, pîine cu salam, un mod ciudat de a mă hrăni, se vede că nu ți-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ea șubredă sau inexistentă. În schimb, se discută mult despre nostalgia după comunism, considerată un fel de boală, o patologie a mentalității de masă. Nostalgia comunismului și gestiunea socială a trecutului Mersul împleticit al capitalismului românesc se simte tot mai încurcat de un minor fapt de opinie: nostalgia comunismului. Ca și cum totul este realizat conform rețetelor, economia de piață funcționează perfect, proiectele sociale au dat roade, familia Europei ne recunoaște, doar că mașina capitalismului românesc este plină de praful mentalității retrograde a
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
semnat amândoi adresa prin care ei pot pleca în străinătate, pe care am dus-o la Securitate, la Pașapoarte. L-am chemat pe Botea Marinică și i-am zis: "Marinică, dacă cumva rămâne un țigan pe acolo prin Germania, am încurcat-o. Rămâneți toți acolo, nu mai veniți niciunul!". S.B.: Dar erați terminat dacă se întâmpla o chestie din asta. D.T.: Două săptămâni am fost terorizat. Marinică, la trei zile, mă suna: "Tovarășe președinte, ne întoarcem toți, țiganii mei vin, că
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
ar fi vrut să fi fost lider la studenți. D. T.: Din ce știu eu, tată-său ar fi vrut să fie lider, să vină din urmă, să crească în organizație, dar nu a vrut mamă-sa. Ea i-a încurcat și viața. Nu a vrut-o pe Donca Mizil, pe marea lui iubire, din motive de apartenență etnică și din cauza evoluției relațiilor cu Paul Niculescu-Mizil. El a fost dezamăgit, căci spera ca în '80 și după aceea, în '82, să
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
ureche muzicală, iar profesorul pronunțând clar și răspicat fiecare cuvânt nu am greșit cu nimic. Am surprins în mimica profesorului un oarecare regret că nu m-a prins pe picior greșit. Nu vreau să cred că a vrut să mă încurce, dar totdeauna dintr-o greșeală se învață mai mult decât atunci când totul este corect, dar se pierde semnificația și importanța unor cuvinte sau expresii demne de reținut. Doamna profesor Maria Popescu ținea la elevii săi de la Adjudu Vechi. Noi făceam
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
că și eu sunt bătrân și nu văd realitatea); sunt convins că nu e bine. Nu trebuie să le ceri bătrânilor să asimileze rapid cuceririle tehnice ale epocii moderne, trebuie să le ceri experiența vieții trăite Bătrânii au început să încurce ițele tinerelor generații care, pentru a desface nodul gordian au găsit o singură soluție: tăierea lui. Și astfel bătrânii au fost tăiați de la rădăcina vieții. Aminteam de perioada romantică a învățământului academic din România, de „gloria” marelui zoolog Ioan Borcea
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
știi să o pui în valoare. Un moment pe care îl trăiesc din plin și acum este cel cînd vin sărbătorile de iarnă care de fiecare dată culminează cu sosirea colindătorilor. Mă refer la cei mici de tot, care se încurcă, care trișează scurtînd colinda, care se bucură de bănuții oferiți, necesari la îndeplinirea unui vis: o mașinuță cu baterii. Dintre atîția copii, pe unul nu-l pot uita ușor. "Un colindător fantastic" (p. 161) era un copil al unui bețiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
căciuloiul, saltă desaga și începe din nou, tacticos, să facă pași mărunți în spațiul acela demențial de vast. Eternitatea părea a se scurge molcom și absolut inutil. Viața unor ființe, omul și cei doi corbi, mai mult dădea impresia că încurcă existența Universului și că poate ar fi fost mai bine să nici nu fie nimic pe acolo. Picături rare, mari și reci ca gheața, cad săgetînd văzduhul. În scurt timp s-au dezlănțuit puhoaiele cerului. Potopul s-a dezlănțuit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Parcă ar fi auzit fata plîngînd sau rugîndu-i pe criminali să n-o omoare. Vezi că te temi, insistă prostul. Ei, ceva este în mintea noastră doar... Dar nu te duci! Tontule! Uită-te, mă duc! țipă Topuz. Buruienile îl încurcă, dar viteazul merge decis. Deodată apare berbecul, cu ochii de jar. Gata să șarjeze. Topuz este împietrit. Bestia pornește și-l lovește. Cade jos. O durere ascuțită și apoi pace. Se trezește cînd noaptea tocmai își făcea bagajele. Îl dor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Cum spuneam, cum am ajuns pe la ora 10, m-am și apucat de scris. De fapt, ideile au început să curgă, să se ordoneze încă din mașină, încă de cînd eram pe drum. Așa este, el cînd scrie nu se încurcă... Am început mai încet și apoi ritmul se accelera incredibil. S-a blocat accelerația, să mor dacă nu! Lasă-l, dom'le, în pace. Mai bine dă sticla aia încoace! Dar nu mai este... Să mai aducă, ce naiba, strigă Ponor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lucrat niciodată. Un bețivan care își bate nevasta zilnic. Săraca Maria doarme în coteț cu găinile. Numele femeii mă șochează și nu mă pot abține. Maria, sirena? Da, săraca. Îmi imaginez o poveste de dragoste între cei doi, dar mă încurcă Ana. Întreb curios: Ana a fost înainte sau după Maria? După. Sînt contrariat și curiozitatea mă îndeamnă să solicit amănunte: Omule, cum adică "după"? Ana este soacră-sa. Rămîn aiurit, buimăcit, contrariat. Îți bați joc de mine? Nu, deloc. Soacră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tot. Floricel cînd apărea curgeau toate de pe el și fiecare instrument, necesar neutralizării sau nimicirii inamicului, nu se găsea la locul său. Lopățica era cu coada între picioarele sale, împiedi cîndu-l la mers. Bidonașul cu ulei (de uns pușca) îl încurca la buzunare, binoclul era în spate și se bălăngănea lovindu-l pe șira spinării, masca de gaze îi venea în față, încur cîndu-l îngrozitor, pușca îi cădea de pe umeri, foaia de cort, desprinsă pe jumătate, se tîra pe jos. Chipiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cei care trag mîța de coadă și sînt șomeri. Șomeri am spus?! Mă doare capul. Un om așa cum este el acum, nu poate să-și imagineze ceea ce nu a trăit niciunul dintre semenii lui. De asta mă doare capul! Mă încurc în extrapolări și speculații. Nu numai că Dumnezeu nu ne-a creat mintea după modelul Său, dar pe Robert Mugescu nu l-a creat nici după chipul și asemănarea Sa. Am o ciudă pe măgarul ăsta... Acest Robert cere efort
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
admiră și eu accept, ca prostul, zborul. La micul aeroport ne întîmpină pilotul. Un atlet tînăr, frumos ca un Cupidon și viteaz cum seamăn n-are. Cînd vede fata, începe a cucurigi, a bate din pinteni și din aripi. Am încurcat-o, îmi zic. Ăsta o să se grozăvească și o să-mi riște viața. Spun timid: Eu n-aș mai zbura, este cam riscant pe vîntul ăsta... Vă este teamă? mă ia la vale frumosul. Vă temeți? Atunci nici eu ...susură Véronique
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fata. Băiatul rîde a supunere. Eh, hai, fetițo, fără nazuri, că nenea este maestru. Nélida s-a lămurit cu Alfaro. Contează de acum doar pe ea. Macias o cuprinde tandru, o mîngîie și apoi o sărută. Vorbește șoptit. Nu te încurca cu țînci, Nélida. Deodată matahala scoate un răget care sparge liniștea serii. Nélida fuge și cei trei rămîn ca de piatră. Macias se ține cu o mînă de abdomen. M-a spintecat, vipera. M-a omorît... Se prăbușește, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
În românește, dar ei au înțeles. Primul se aruncă din înaltul gardului în stradă. Dar cel cu punga, în care era recolta, cade lat, surprins total. Se ridică apoi și aleargă spre gard. Ajuns la gard, se cațără, dar este încurcat de pungă. Eu strig: Stai, stai, mă, banditule! Urcă precipitat și cînd era sus de tot, punga se rupe și recolta cade înapoi în grădină. Eroii ies din scenă și se reașterne liniștea. Doar cîinele cel fără somn al vecinului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Cu toții erau plini de admirație, erau plimbați cîțiva metri și apoi li se cerea părerea. Aproape toți socoteau cam cît ar trebui să economisească și, mai ales, cît timp, ca să-și cumpere și ei una, second hand, evident. După ce se încurcau în socoteli, concluzionau că Olimpul este destinat zeilor și muritorii trebuie să se mulțumească cu alt destin. Dar fetele, ce credeți că făceau? Ei bine, nu vă puteți închipui cîte fete erau gata de măritiș, și dacă măritiș nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și N.A.Bogdan, în lucrarea sa „Orașul Iași”. El spune că biserica s-ar fi aflat „In vale, pe locul unde este acum mahalaua Trei Calici.” Asta înseamnă că se găsea dincolo de podul peste apa Nicolinei, pe șoseaua Galatei... Ca să încurce lucrurile parcă, vine mitropolitul Sucevei, Theofan, care la 15 mai 1584 dăruiește mănăstirii Galata niște chilii: „Theofan mitropolit al Sucevei. Scriem și dăm de știre că însumi cu bunăvoința noastră, am dorit și am dat sfintei rugi, mănăstirii Galata, unde
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
dreptu al sfintii mănăstiri Sfete Arhangheli (Mihail și Gavril)...” Pe săteni i-a făcut poslușnici ai mănăstirii și i-a scutit de unele dări. - Mărite Spirit, te rog să-mi dai voie să-ți reamintesc faptul că Grigorie Ghica vodă încurcă puțin lucrurile când spune că Isac Balica hatmanul ar fi „ctitorul și ziditoriul cel dintâi acestii mănăstiri” (Frumoasa). E drept că el este printre cei care, împreună cu Movileștii, au terminat de zidit prima biserică, cea pornită de Melentie Balica. - Apoi
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
pe care le ofereau cneaghina Ana și cu fiul său Mihail în numele mănăstirii Golia au ajuns de fapt în mâinile mănăstirii Vatoped... Incurcate-s căile Domnului! - Despre aceste căi încurcate am mai vorbit noi și am și spus de ce erau încurcate. Să nu ne pripim însă, pentru că ai să mai descoperi și alte căi aflate în ceață. Ascultă doar ce spune Constantin Moghila voievod la 9 aug. 1608 (7116): „Io Constantin Mogfhila voievod...Iată au venit înaintea noastră...Ana giupâneasa răposatului
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
dragule. Uite că la 29 iunie 1704 (7212) Hristarh, egumenul Zlataustului, și soborul, vând lui Vasile, croitor, un loc de casă în Ulița Cizmăriei din Iași pentru 20 de matce de albine. Cum se vede treaba cucerniciile lor nu se încurcau în afaceri, ci le făceau ca la carte. - Te rog să nu te superi, mărite Spirit, dar nu știu cum se întâmplă, însă eu sunt cel care aduc mereu vorba despre motive de gâlceavă între mănăstiri. Iaca, nici Zlataustul nu a scăpat
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Lucrezi atât cât să-ți asiguri răgazurile. Te definești prin gașcă, escapadă, mici driblinguri erotice, chef. Vrei „trăiri“. Multe și nu prea problematice. Dacă ai noroc, nici nu-ți dai seama când ți-a trecut vremea. Dacă n-ai, te încurci, de timpuriu, în propriile tale plăceri. Tipul B are și subtipuri: consumului frivol i se adaugă, de pildă, uneori, preocuparea pentru imaginea de sine: te amuzi cu oarecare filozofie, ești un artist, un original, un aventurier. Nu te lași contaminat
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
amânată cât mai mult cu putință. De la instituțiile partenere din străinătate continuă să vină solicitări urgente: trebuie alcătuit rapid un raport financiar, un „proiect managerial“, o agendă de lucru pentru primul trimestru al anului următor. Crăciunul și revelionul ne cam încurcă. Sunt multe alte lucruri, foarte importante, de făcut. În țară, ziarele sunt mai dinamice ca niciodată: cer declarații decorative, propun clipuri promo ționale, vor interviuri, analize retrospective și prospective, opinii de circumstanță. „Nu faceți o pauză?“ îți vine să întrebi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
vârsta bolilor și a împuținării, dar și vârsta înțelepciunii, a experienței, a prestigiului. Bătrânii azilelor sunt triști. Bătrânii cetății sunt impunători. Din păcate, viața cotidiană valorifică în mult mai mare măsură latura sumbră a celor doi termeni, pejorația lor. Bătrânii încurcă: blochează culoarele gloriei, împovărează bugetul familiei și al statului, nu reușesc să moară la timp. Sunt „vechituri“. Sunt „o problemă“. și, câtă vreme îi percepem ca problemă, nu avem acces la nici o soluție. Soluția începe să se contureze abia după ce
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
calitate, super-calitate. La mine gândește capul și câștig banii cu sacul“. Asaltați, clipă de clipă, cu voie sau fără voie, de asemenea ingeniozități erotice, comerciale, metafizice, nu e de mirare că ne degradăm vesel, cu mic, cu mare, ratăm bacalaureatul, încurcăm economia de piață, gândim politicul ca pe o huiduială de stadion, facem rating unor emisiuni și unor ziare de birt, vorbim româna ca pe o limbă străină, ne realizăm social și intelectual pe forumuri, alegem parlamentari descurcăreți, formați la „fără
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]