13,635 matches
-
de a fi „un organ de informație, de critică și de îndrumare pentru artiști și pentru public”, menit să trezească interesul pentru „admirabilele manifestări ale artei”, „credința în puterea de prefacere și înălțare sufletească a cuvântului scris”. Publicația se axează îndeosebi pe dramaturgie, comentând reprezentațiile scenice din București și din provincie, și se ocupă cu precădere de activitatea și opera autorilor dramatici, în consens cu articolul-program, unde teatrul este considerat „dascăl suprem, care unește într-o sinteză desăvârșită toate artele: arhitectură
RAMPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289126_a_290455]
-
Debutează ca folclorist în 1896, publicând o poezie populară în „Convorbiri literare”, și editorial în același an, cu volumul Din Muscel. Cântece poporane. Colaborează la „Albina”, „Ion Creangă”, „Neamul românesc literar”, „Sămănătorul”, „Ramuri”, „Șezătoarea”, „Foaia interesantă” ș.a. Culege proză populară, îndeosebi legende, pe care le include în mai multe volume: Dăfii, snoave și povești (1904, în colaborare cu Șt. Duțescu), Legende, tradiții și amintiri istorice adunate din Oltenia și din Muscel (1910), Îngerul românului. Povești și legende din popor (1913), Făt-Frumos
RADULESCU-CODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289107_a_290436]
-
totuși în felul cum le spun povestitorii.” Folcloristul se apropie în colecția alcătuită încă din 1913, rămasă în manuscris și apărută postum, Literatură populară, volumul I: Cântece și descântece ale poporului (1986), de exigențe ale cercetării moderne a creației populare, îndeosebi prin atenția acordată culegerii mai multor variante ale unui cântec, aspect chiar teoretizat („S-au trecut atâtea variante pentru a se vedea cum - la depărtări nu prea mari - cântecul variază și ca formă, având diferite expresii și cuvinte dialectale de
RADULESCU-CODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289107_a_290436]
-
în imagini luminoase, limpezi, grațioase, urmând să surprindă ipostazele unor anotimpuri încântătoare, cu note din Coșbuc și Pillat, angajează un discurs liric vibrând de un bine temperat entuziasm, de încântare pentru spectacolul naturii, ingenios personificată, și pentru sesizarea elementarului (marea, îndeosebi). Într-o creație poetică restrânsă și vizibil inegală, regretul supunerii inevitabile la „marea trecere” aduce un lirism autentic: „Cocoși răniți în aripi - anii mei/ Trec îngropând sub glezne timpul sferic/ Prin vămi unde vitraliile serii / L-acoperă-n ninsori de întuneric.// Veni
RADULESCU-LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289109_a_290438]
-
tot mai mult/ L-or afunda-n chilii subpământene.// Hei - anii mei - sirepi cu splina arsă/ În nopțile leproaselor tranșee/ Unde e oare tava cu jeratic / Să trecem iar în chiot prin lactee” (Anii mei). R.-L. s-a impus îndeosebi prin proza cu tematică istorică. Profesiunea de credință mărturisită în Cuvântul înainte la Fiica lui Zoltes explică preocuparea constantă pentru istorie, susținută de o combustie patriotică. Romanul prezintă povestea unei comunități daco-romane din locurile prahovene de azi, cât și drama
RADULESCU-LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289109_a_290438]
-
studiază la Școala Română de la Fontenay-aux-Roses, urmărind cu interes toate noile apariții în domeniul teoriei și criticii literare. La Sorbona frecventează cursurile de literatură comparată ale profesorilor Fernand Baldensperger și Paul Hazard, proiectând studii comparate despre scriitori români și francezi, îndeosebi cu privire la existența unor surse comune de inspirație. După întoarcerea în țară este profesor la Liceul „Gh. Șincai” din București. Debutează cu versuri, sub pseudonim, la cincisprezece ani, în revista „Dumineca”, iar în 1910 la „Opinia”, ca prozator și critic literar
RASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289142_a_290471]
-
România literară”, „Tribuna” ș.a. În 1931-1932 frecventează cenaclul Sburătorul, unde îi prezintă lui E. Lovinescu revista „XY”, citește proză și schițează caricaturile celor prezenți. De altfel, scriitorul își va însoți opera literară cu desenele proprii, caricaturistul, care își alege modelele îndeosebi din lumea literar-artistică și sportivă, numărându-se între cei mai apreciați profesioniști ai genului. Dragostea noastră cea de toate zilele anunța un prozator cu ochi de caracterolog și de umorist, recrutându-și materia din lumea mahalalei bucureștene, a vieții de
RADULESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
liberă a unor stiluri, curente, genuri, particularități naționale. În același spirit se pronunțaseră lideri politici ca G.V. Plehanov și A.V. Lunacearski. Chiar V.I. Lenin manifestase toleranță față de producții literare neconvenabile ideologic, dar oglindind autentic anumite realități istorice. Cu timpul, îndeosebi după al doilea război mondial, r.s. a fost utilizat (mai cu seamă în baza rapoartelor lui A.A. Jdanov privitoare la unele reviste literare, la unele sinteze de istorie a filosofiei și asupra muzicii) ca frână pentru afirmarea literaturii
REALISM SOCIALIST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289155_a_290484]
-
intelectuală în domeniul filologiei” cu centrele românești din țară și din străinătate. În centrul preocupărilor aflându-se limba română, publicația își propune - angajament pe care îl va respecta - să acorde „atenția cuvenită și studiilor de romanistică și lingvistică generală și îndeosebi tuturor limbilor nelatine care au vreo atingere cu limba românească”. În consecință, în paginile celor șase numere ale revistei apar studii de lingvistică și filologie, în mai multe limbi (română, portugheză, franceză, germană, italiană), având ca autori pe W. Meyer-Lübke
REVISTA FILOLOGICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289211_a_290540]
-
1989, „Adevărul de Cluj”), pensionându-se în ianuarie 1996. Debutează în 1958 la revista „Licurici”, cu o povestire semnată Michi. Urmează o perioadă în care publică numai articole de ziar și reportaje în câteva ziare bănățene, iar din 1966 colaborează îndeosebi cu proză scurtă la „Scrisul bănățean” („Orizont”), „Tribuna”, „Steaua”, „Luceafărul”, „România literară”, „Contemporanul”, „Cronica”, „Vatra”. Prima carte de proză, Dacă vrei să fii bărbat, îi apare în 1968. O piesă de teatru, Cocoșul de tablă, e inclusă în repertoriul Teatrului
REBREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289161_a_290490]
-
Congreve) (1923). Din 1921 inaugurase o activitate care avea să dea scrierilor sale un profil foarte caracteristic. Se afla la Londra, fapt natural pentru un doctorand care își pregătea o teză cu subiect de literatură engleză, și cerceta în biblioteci - îndeosebi în cea de la British Museum - ediții vechi, colecții de publicații din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, memorii (cartea din 1923 va purta subtitlul Unknown Congreve și va cuprinde texte nepublicate în ediții). Nu rezultă că ar fi
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
puține. În schimb, probabil că primise drepturi de autor din țară. Majoritatea însemnărilor privitoare la cultura mai veche sau contemporană a Angliei, care vor fi publicate și în volumul Pagini engleze (1925), fuseseră tipărite în perioada 1921-1924 în reviste românești, îndeosebi în „Viața românească” și „Ideea europeană”, în „Glasul Bucovinei”, „Codrul Cosminului”, dar și în „Roma”, revista lui Ramiro Ortiz, „Dreptatea” sau „Mișcarea literară”. Colaborează la început cu versuri, unele semnate cu pseudonimul Dinu Lance, altele cu numele adevărat. Tonalitatea poeziei
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
ale lui R.-M. În ciuda vicisitudinilor, el are puterea să spere și să prevadă aproape exact durata epocii comuniste: cel mult cincizeci de ani. Stilul este sobru, cu un ritm determinat de evenimentele vremii și marcat de observații morale acide, îndeosebi în portretele unor colegi sau în evocările foștilor profesori. Jurnalul sfârșește prin a fi citit ca o ficțiune, sau, cum ar spune Eugen Simion, ca „ficțiunea nonficțiunii”. SCRIERI: F. W. Nietzsche. Viața și filosofia sa, București, 1897; ed. îngr. și
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
Duns Scot, William Occam, atribuia universaliilor doar o existență nominală (universalia sunt nomina). Frecvent în publicistica franceză literară și de artă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cuvântul fusese utilizat în Occident (în Franța și în Germania îndeosebi) și anterior, mai ales în sens peiorativ (vulgaritate, lipsă de gust) sau, în orice caz, cu o nuanță depreciativă. Schiller îi considera, în 1798, pe francezi mai mult „realiști” decât „idealiști”, și prin aceasta inapți pentru marea poezie. Ca spre
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
premisă a cărei falsitate l-a condus pe critic către identificarea abuzivă a autenticității camilpetresciene cu „trăirismul” scriitorilor generației lui Mircea Eliade. Defectul unui astfel de raționament provine din considerarea à la lettre a textelor din Teze și antiteze și îndeosebi a eseului Amintirile colonelului Grigore Lăcusteanu și amărăciunile calofilismului. De altminteri, chiar P. a semnalat confuzia și răstălmăcirea sensului specific al viziunii sale despre autenticitate: „În genere tinerii scriitori care au adoptat-o au asimilat-o cu jurnalul, cu povestirea
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
preocupările, publică un roman și două povestiri de anticipație în colecția revistei „Știință și tehnică”, își reia și reeditează cartea din 1947 și scrie, singur sau în colaborare, lucrări de popularizare a științei. Povestioarele pentru cei mici ale lui M., îndeosebi cele avându-l ca erou pe Țăndărică, relevă îndemânare în versificare, un limbaj adecvat vârstei și oarecare inventivitate în închipuirea unor întâmplări amuzante. Scrise cam în aceeași vreme, nuvelele Turla cu paianjeni, Foc la Moara Roșie și Minunea din moscheie
MOROIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288254_a_289583]
-
asamblare de semnificanți. Cu atât mai mult cu cât în anii ‘80 „o deschidere proaspătă și încordată spre lume” a criticului era aproape un imperativ deontologic. Această „deschidere” constituie, de altfel, partea cea mai rezistentă a lecturilor lui M., vizibilă îndeosebi în analiza prozei „realiste”, care provoacă mult mai bine observația lui lucidă și pătrunzătoare. Însă „prețul” pe care îl plătește în schimbul unei asemenea clarviziuni se relevă într-un anume conservatorism al gustului, ca și într-o survolare cam grăbită a
MORARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288251_a_289580]
-
sale forme de apariție), criticul dovedindu-se un cunoscător al literaturii române nu numai pe coordonată istorică, ci și în privința subtilităților de interpretare. De altfel, M. a intenționat să-i familiarizeze pe cititorii germani și cu lirica românească, prin traduceri îndeosebi din poeții contemporani, unele rămase în publicațiile la care a colaborat, și îndeosebi în „Neue Literatur”, altele reunite în volum, ca un gest de a crea o punte de cunoaștere între cele două culturi. Nu în ultimul rând, sunt de
MOTZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288262_a_289591]
-
numai pe coordonată istorică, ci și în privința subtilităților de interpretare. De altfel, M. a intenționat să-i familiarizeze pe cititorii germani și cu lirica românească, prin traduceri îndeosebi din poeții contemporani, unele rămase în publicațiile la care a colaborat, și îndeosebi în „Neue Literatur”, altele reunite în volum, ca un gest de a crea o punte de cunoaștere între cele două culturi. Nu în ultimul rând, sunt de menționat colaborările la antologiile Texte der rumänischen Avantgarde. 1907-1947 (Leipzig, 1988), cu traduceri
MOTZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288262_a_289591]
-
un simț al realului, exprimat în versurile din volumul Călătorii (1946) prin visuri de cutreierare a planetei, în Fruct nou (1948) prin evocări ale coșmarurilor provocate de fascism și prin dorința de implicare în timpul istoric. Proza anterioară instaurării regimului republican, îndeosebi romanele, se înscriu în perimetrul naturalismului prin interesul pentru ceea ce este ieșit din normalitate, pentru „cazuri” înfățișând vieți sfărâmate sau măcar traumatizate, suflete „desfigurate”. O caracterizare, gândită de Ada Udrescu, protagonista romanului Desfigurații (1935), se aplică tuturor personajelor reprezentative ale
MOVILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288263_a_289592]
-
cultivate în perioada interbelică, gazeta încearcă să opună rezistență, declarând răspicat încrederea în monarhie și în democrație. Deși modest și cu ecou restrâns, M. își menține poziția până când existența să nu mai este posibilă. Militează pentru deschiderea spre civilizația universală, îndeosebi prin contribuția eseistica a lui Ovidiu Drimba, ca și pentru valorificarea tradiției din zona Mureșului prin articole și recenzii semnate de autori locali și prin folclor. Apare și o traducere din François Villon, realizată de Francisc Păcurariu. Mai colaborează Traian
MURESUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288315_a_289644]
-
pete de moarte pe hoitul enorm.../ Vârtejul de flăcări se-nalță, coboară,/ Sărută și soarbe din huma amară/ Nădejdea rodirii și visul de rouă/ Și țăndări de pară în locu-le plouă”. Prelucrarea lui M. după Cântarea Cântărilor încântă și ea, îndeosebi prin secvențele dominate de vizual: „Frumoasă ești iubita mea, frumoasă ești!/ Nu-s ochi de porumbiță, pământești/ Ci înfloriri de stele sclipitoare/ Sunt dulcile-ți priviri mistuitoare!” Toate imaginile există în originalul biblic, dar dobândesc o prospețime nouă prin transpunerea
MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
și prin noutatea tematică. Nu era primul roman cu mediu citadin, și nici primul care înfățișa capitala, dar până atunci, de la Ciocoii vechi și noi al lui N. Filimon la Orașul bucuriei al lui V. Demetrius, fusese avută în vedere îndeosebi periferia bucureșteană și, în orice caz, lumea de altădată a metropolei. M. vine cu un panoramic al existenței bucureștene contemporane lui. Romanul - specifica o amplă notă inserată în cotidianul „România”- „e cea dintâi zugrăvire în stil larg a vieții românești
MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
a metropolei. M. vine cu un panoramic al existenței bucureștene contemporane lui. Romanul - specifica o amplă notă inserată în cotidianul „România”- „e cea dintâi zugrăvire în stil larg a vieții românești de după războiul Unirii”, în al cărei cuprins „se desfășoară îndeosebi toate aspectele vieții bucureștene care sintetizează oarecum însăși viața burgheziei românești”. Purgatoriul le-a apărut criticilor ca un pandant tematic al romanului Ion de Liviu Rebreanu, editat cu doi ani înainte. Materia romanescă este coagulată de o acțiune alertă, incluzând
MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
fantasme feminine. Astfel, într-o Scurtă proză („Lumina aurie, uleioasă și aromată...”), alegorică și onirică, două adolescente sunt două grațioase puellae, dacă nu docte, cel puțin enigmatice ca două tinere magiciene deținătoare de secrete. Procedeu important și aici, intertextualitatea vizează îndeosebi două spații poetice prestigioase: universul eminescian, exploatat ca termen de contrast (nota dureros-ironică a modelului desolemnizând discursul alienării), și universul bacovian, aflat la altă extremă a oboselii de a fi. În Tratat de oboseală M. își propune asumarea sentimentului inconsistenței
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]