5,478 matches
-
reamintească de faptul că nu greșiseră cu nimic, că erau nebuni unul după celălalt, că nu se puteau abține, că legătura lor era nobilă. Dar el nu era la muncă și nu-i răspundea la mobil, așa că era nevoită să îndure totul singură. Nu este vina mea, repeta ea din nou și din nou ca pe o mantră. Nu m-am putut abține. Dar începuse să vadă atrocitățile pe care le provocase, ca printr-o fisură în pereții iadului. Ceea ce îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nu acoperea un număr excesiv de ani. Făcuse socoteala. Rezultatul dădea treizeci și trei de ani: durata vieții lui Iisus Hristos! Ca să vezi unde ajungeau să se ascundă rămășițele educației catolice pe care tatăl lui ținuse să i-o dea! Gladiatorii jurau să Îndure sabia, focul, lanțul, loviturile și moartea. François ar fi putut scrie un roman istoric despre jocurile care se desfășurau În arenă. Un roman despre gladiatori n-ar fi fost oare mai autobiografic decît un roman despre tatăl lui? A fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
raidul temerar asupra orașului Dieppe. Altă dată, eram amîndoi prizonieri ai rușilor În Siberia și ne făceam planul nebunesc de a evada și a merge pînă În India. Suma curajului nostru era egală cu aceea a suferințelor pe care le Înduram. Tata se scula În picioare ca să declame, umbla prin Încăpere, se rezema de dulapul cu geam care Îi servea drept bibliotecă, iar eu nu-mi luam ochii de la el. Avea vîrsta și prestanța unui aventurier. În biroul lui, ne transformam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aprind lumina minții în ochii ce sticlesc,/ Să fac din fiară omul pe care îl râvnesc ! - I, p. 34). Nimfa Eromeni, soția lui Prometeu, le arată acestor viețuitoare încă șovăielnice în exprimare însemnătatea focului, iar zeița Themis, mama titanului, se îndură la rândul ei de niște făpturi sărmane, îngemănate-n roi (Veniți ! Întindeți fruntea spre ziua ce vă cheamă !/ Vă scuturați de noaptea ce umerii v-a frânt,/ Vă dezlipiți privirea de umedul pământ - I, p. 52). Muritorii au fost mereu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
moartea alături. O simt. O vreau. Nu știu/ Doar felul cum vor zeii să mor (V 5). Ieșirea grecilor din calul troian stârnește consternarea lui Priam, dezamăgit de Casandra și de zeii care n-au răspuns așteptărilor lui : Așa se-ndură zeii pe cari i-ai rugat ?/ Aceasta e iertarea ce-ai smuls-o tu cu lacrămi ?/ De aceea părăsirăm zeii noi și buni ? (V 7). Trasă la răspundere pentru neîmplinirea profeției, fata reia mesajul divin : Mi-au spus zeii atâta
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Colonos, vina pentru comiterea paricidului și a incestului aparține zeilor nemiloși și înverșunați împotriva Labdacizilor, iar nu omului supus voinței divine : Nelegiuiri, omoruri fel/ Și chip, spurcate-mpreunări pe seama mea/ Tu-mi pui. Dar, vai, silit am fost ca să le-ndur !/ Au vrut-o zeii - ei ! De mult, cu ura lor/ Ei neamu-mi prigoneau. La Radu Stanca, este vorba însă de o încrâncenare gratuită a nemuritorilor împotriva victimei pe care au ales-o doar spre a se amuza. Oricât de grave
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
său discipol. Suprapunerea celor doi anunță oarecum tratamentul similar aplicat lor de autoritățile civile. Procesul intentat de atenieni lui Socrate este evocat mereu, direct sau indirect. Platon caută să-i explice lui Dionis I că mai fericit e cel ce îndură o dreptate decât cel ce o înfăptuiește, unul din principalele argumente folosite de Socrate spre a respinge planul evadării din închisoare propus de Criton (p. 185). Când decide să-l înlăture de la curtea sa pe cel suspectat de complot împotriva
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în stare într-un moment de mândrie ieșită din țâțâni... să-ți spintece scăfârlia (V, p. 683). Viitoarea mireasă fredonează, paradoxal, un cântec despre sfârșitul iubirii (Într-o zi... se va destrăma iubirea noastră - V, p. 670) și rememorează chinurile îndurate de precursoarea ei (a sta printre noi era ca o condamnare la moarte în fiecare ceas, mereu, fără sfârșit - V, p. 671). Îmbrăcată în rochie lungă, neagră, stafia iese în calea Romaniței ca s-o ia până la cimitir, iar fata
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nebuna. Pe de altă parte, doica, încredințată că ea nu va suporta umilința de a fi părăsită, își face griji ca nu cumva să se sinucidă : Mă tem că pregătește ceva nou, ciudat./ E fără stavili duhul său ! Nu va-ndura/ Bătăile de joc ! O știu și mă-nfior/ Să nu-și înfigă-o dârză spadă prin ficat. De altfel, la început, gândul propriei dispariții îi trece prin minte și Medeei : Vai mie, sărmana, moartea mi-o chem. [...] ce-aș folosi/ De-
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pribegiei, Oedip aruncă o ultimă sfidare divinităților care nu mai au ce rău să-i facă : Carnea/ și sufletul acesta zeii nu mai pot/ să le-ngrozească ! Nu mai pot/ să fiu lovit mai mult ! (scena 10). Eroul lui Sofocle îndura consecințele blestemului obscur ce apăsa asupra Labda cizilor, cel al lui Nicolae Ionel pare a fi sancționat pentru trufia sa afirmată la fiecare pas. Victorios asupra Sfinxului, el se consideră asemenea zeilor. Fiecare act al lui constituie un hybris, o
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
unui orb ! (scena 6). La insistențele regelui de a smulge de la Tiresias numele asasinului lui Laios, prorocul îl pune în gardă asupra riscurilor de a dobândi accesul la adevăr : Eu știu și-s orb. Dacă vei ști - orbești. Omul nu-ndură/ cunoașterea (scena 8). Deviza lui Oedip pare să fie Vreau dreptate !/ Și adevăr, oricare-ar fi ! (scena 9), el neputând fi oprit de avertismentele Iocastei cu privire la urmările dezastruoase ale investigației sale (Adevărul tău/ e ură, e blestem, prăpăd, oroare !/ Ce
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
deloc de mâncare. Trebuia să-și țină des în apă caldă picioarele bolnave; Marie o spăla în fiecare zi pe picioare și o îngrijea; maică-sa accepta tăcută aceste servicii și nu i-a spus măcar o vorbă blândă. Marie îndura totul și eu, mai târziu, după ce am făcut cunoștință cu ea, am remarcat că și ea încuviința această atitudine, că se considera ea însăși ultima lepădătură. După ce baba n-a mai putut să se ridice deloc din pat, au început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lui Marie a fost la mare cinste pentru copii: sădesc flori în fiecare an, de jur-împrejur au plantat un gard viu de trandafiri. Dar tocmai de la această înmormântare a început și prigoana pe care, din pricina copiilor, am avut-o de îndurat din partea satului întreg. Principalii instigatori au fost pastorul și învățătorul. Copiilor li s-a interzis categoric chiar să se întâlnească cu mine, iar Schneider chiar s-a obligat să urmărească acest lucru. Dar totuși ne vedeam, ne înțelegeam prin semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rochia era de culoare albastru-deschis! Generalul roși teribil. Kolea roși și el și se apucă cu mâinile de cap; Ptițân se întoarse repede cu spatele. Singur Ferdâșcenko mai râdea cu hohote. Ce să mai zicem de Ganea? Stătea în picioare, îndurând un chin mut și insuportabil. Vă asigur, bâigui generalul, că și mie mi s-a întâmplat exact același lucru... — Tata a avut într-adevăr o neplăcere cu Mrs. Schmidt, guvernanta prințeselor Belokonski, strigă Kolea. Mi-aduc și eu aminte. — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
i-aș da mâncare, ea nici n-ar observa. Am luat mâna dreaptă a mamei, i-am împreunat degetele: „Binecuvânteaz-o, mamă, zic, merge cu mine la altar“; i-a sărutat cu înflăcărare mamei mâna. „Cred că multă amărăciune, zice, a îndurat mama ta.“ Uite, cartea asta a văzut-o la mine: „Cum, te-ai apucat să citești Istoria rusă?“ (Însă chiar ea mi-a spus odată la Moscova: „Ai face bine să te instruiești cât de cât, măcar Istoria rusă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cadavrul unui om care a avut de suportat chinuri groaznice încă înaintea răstignirii, răni, torturi, care a fost bătut de străjeri, bătut de mulțime pe când își ducea crucea în spate și a căzut sub cruce, și, în sfârșit, care a îndurat cazna pe cruce timp de șase ore (cel puțin așa rezultă din calculele mele). Ce-i drept, este chipul unui om de-abia coborât de pe cruce, adică unul care mai păstrează în el multe urme ale vieții, multă căldură; nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-mi va ierta niciodată dragostea și amândoi vom pieri! E ceva nefiresc, dar în această istorie totul e nefiresc. Spui că mă iubește, dar oare asta-i iubire? Cum să mai fie iubire după toate cele pe care le-am îndurat? Nu, aici e vorba de altceva, nu de dragoste! — Ce palid te-ai făcut! se sperie deodată Aglaia. — Nu-i nimic; am dormit puțin; am slăbit, eu... noi am discutat atunci într-adevăr despre dumneata, Aglaia... — Deci e adevărat? Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ca să zic așa, chiar viața... nu, de altfel, nu vreau să exagerez, nu viața, dar dacă, să zicem, s-ar întâmpla să fie o criză de friguri, un furuncul sau chiar o tuse, atunci, zău, aș fi gata să le îndur, firește, numai dacă ar fi mare nevoie de așa ceva; căci îl consider un om mare, dar pierdut! Asta-i, nu doar bani! — Prin urmare, îi dai bani? — N-nu; bani nu i-am dat; știe și singur că n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
amuți sub privirea teribilă a Aglaiei. Privirea ei exprima atâta suferință și în același timp atâta ură nemărginită, încât el plesni din palme, scoase un strigăt și se repezi spre fată, dar era deja prea târziu! Ea nu putu să îndure nici măcar această clipă de ezitare a prințului, își acoperi fața cu mâinile, strigă: „Ah, Dumnezeule!“ și ieși în fugă din cameră, urmată de Rogojin, care se grăbea să-i deschidă zăvorul de la ușa care dădea în stradă. În urma ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
deținută doar de unii, ci este un raport social reciproc, dinamic, dar inegal între diferitele grupuri sociale. „Puterea funcționează. Puterea se exercită în rețea și prin această rețea, indivizii nu doar circulă, ci sunt tot timpul în poziția de a îndura și de a exercita această putere” (Foucault, 2000, 45). Cunoașterea devine așadar noua resursă a puterii și, pe baza ei, se realizează conducerea. Conducerea pe baza cunoașterii nu înseamnă doar fundamentarea deciziilor de conducere prin cunoaștere, ci - în sens propriu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
de om, când nu ești nici deasupra și nici dedesubt, ci în afară de soarta umană! Și iluzia femeii crezând a-ți oferi uitarea și nefăcând decât a te verifica de depărtarea ta de toate și de tot! De ce nu s-o-ndura pământul să-și deschidă văgăunile și-nghițindu-mă, să-mi sfarme oasele și să-mi sugă sîngele? Doar numai așa s-ar împlini visul de groază care mă așază sub greul munților și mărilor. Nu sânt un stârv care zărește
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în care acesta se crede Dumnezeu. Timpul se destramă în ondulații vagi, ca o spumă solemnă, de câte ori moartea împovărează simțurile cu ruina ei de farmece sau norii scoboară cu cer cu tot în gânduri. Ispășesc lipsa de decepții a strămoșilor, îndur urmările fericirii lor, plătesc scump speranțele agoniei lor și putrezesc în viață prospețimile neștiinței străbune. - Iată sensul decadenței. Iar pe planul culturii, câteva secole de creații și iluzii - ce se cer iremediabil răscumpărate în luciditate și nemîngîiere. Alexandrinism... Nu e
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Dumnezeu sau la scârbă, te descurci cu ușurință în devenire... Oscilația între teologie și cinism este singura soluție la-ndemîna sufletelor rănite. Acele nopți crude, lungi, de o vitregie surdă, cu furtuni înecate în apele moarte ale gândurilor - pe care le înduri din setea curioasă de a ști cum vei răspunde întrebării mute: "oare mă voi omorî până în zori?" Materia s-a îmbibat de durere. Când cugetul ți-a crescut peste crestele lumii, strâmtoarea vieții îți dă fioruri de elefant în seră
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
amăgirii și vieții când, privind cerul în ochi de femeie, nu poți uita originalul. A putea suferi cu nebunie, curaj, zâmbet și deznădejde. Eroismul nu e decât rezistența la sfințenie. Primejdia în suferință e de a fi blând; de a îndura cu îngăduință. Te pomenești astfel lunecând într-o icoană, din omul ce erai, plămădit dintr-o carne infinit muritoare. Să nu devii pentru nimeni exemplu de pefecțiune; distruge-n tine tot ce-i chip și dâră de urmat. Oamenii să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
prin care a trecut cerul - e punctul cel mai îndepărtat de Dumnezeu. Nimic nu mă poate face să uit viața, deși totul mă înstrăinează de ea. La o egală distanță de sfințenie și de viață. Eu n-am tăria ca să-ndur splendorile lumii; în mijlocul lor mi-am pierdut suflarea și nu mi-a rămas glas decât pentru disperarea frumuseții. Oamenii fug atât de moarte, cât și de gândul ei. De acesta m-am legat pe vecie. Încolo, am fugit în rând
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]