4,343 matches
-
beau o cafea bună, cum n-am băut de mult. Vara a venit și s-a dus fără să-mi dau seama și În curînd vine iarăși toamna. Și mirosul de fum din Ohio și arțarii purpurii, nopțile cu stele Înghețate, cu luna strălucitoare atîrnată În același fel deasupra miilor de străzi, alunecînd spre tăcere pe acoperișul turlei de biserică; nopți cu roți, cu șine, cu clopote, cu strigăte jalnice pe malul rîului, cu sfîrșit de vară, nopți cu ger și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
celor două femei Îi dădea cea mai intensă fericire pe care o trăise În viața lui. Le văzuse În toate nuanțele de lumină, În toate anotimpurile anului. Le văzuse În lumina aspră, golașă, cenușie, de iarnă ce scălda pămîntul uscat, Înghețat și cafeniu, și le văzuse În vraja verde și ademenitoare a lui april. Avea pentru aceste femei și pentru căsuța În care locuiau un sentiment asemănător celui pe care-l avem pentru copiii noștri, iar În timp imaginea lor ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
face critica aventurilor armatei americane, ci ne-am propus un subiect mult mai prozaic, să urmărim până la final soarta galinaceelor susnumitului Bill Crash, care cu drag le-a crescut, cu drag le-a tăiat, cu drag le-a refrigerat sau înghețat și cu drag le-a trimis armatei americane din Vietnam. Și ca nu cumva, bravilor soldați americani să nu li se aplece când mănâncă eroicele găini refrigerate, ajunse pe câmpul de luptă, Bill Crash a scris clar până când sunt valabile
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
încă portretul bărbos al răstrăbunicului, cel care își pierduse nevasta la cărți. Soțul străbunicii fusese un om mai așezat: concentrat pe negoțuri, iarna își scotea băieții afară să spargă gheața, în timp ce el se dădea pe derdeluș. Odată, unul din băieți, înghețat bocnă, îi ceruse doi bani să-și ia o plăcintă caldă de la un vânzător ambulant. Taică-său, care venea în fugă să poată aluneca cât mai mult pe ghețuș, îi dădu o bătaie soră cu moartea. Disciplină austriacă, nu glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tatăl ei preferat! Se întorcea acasă turtă și găsea o vorbă bună numai la fiică-sa. Pe la cincisprezece ani, ea a vrut să se sinucidă din cauza scandalurilor din casă. A stat, iarna, două săptămâni cu spatele rezemat de un perete înghețat. A făcut dublă pneumonie. Maică-sa a internat-o într-un sanatoriu, la un doctor renumit. Sfatul a fost să nu mai fie lăsată să se confrunte cu tensiuni mari. Sabina, mai târziu, a dat examen de admitere la Facultatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sufletul ei. I-am vorbit de noi doi, de planurile noastre, am cedat chiar în fața ideii de căsătorie. Degeaba. Vorbeam de unul singur. Îmi amintesc perfect cum stătea la măsuța de la oglindă și curăța portocale. Pe chip avea un zâmbet înghețat. Dacă repetam o anumită întrebare exactă, dădea din umeri, nepăsătoare. La un moment dat nu m-am mai putut stăpâni și am început să plâng. Mă privea ca și cum aș fi fost un al doilea dulap din cameră. Despărțea portocalele cojite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lagăr. Tot din grabă, nepoată-sa uitase să-i închidă ochii albaștri și gura știrbă. Mâna dreaptă îi rămăsese înțepenită de la cot în sus. În camera tăcută și întunecată strigătul său mut era înspăimântător. Scântei albastre îi țâșneau din ochii înghețați. Pumnul suspendat în aer izbea o țintă nevăzută. Omul revoltat încremenise în timpul unei explozii de viață; se găsea suspendat între victorie și înfrângere. O clipă, m-am gândit că ar trebui expus într-un parc, pe un soclu. Îngropat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ilustrată dintr-o țară nordică i-a venit În timp ce scuipa În chiuvetă și auzea șuieratul ușor al vântului neobișnuit de rece care a suflat În fiecare zi din această primăvară. Deschizând robinetul și lăsându-și mâinile sub șuvoiul de apă Înghețată, Grințu a auzit zgomotul făcut de autobuze și s-a interogat asupra orei. Și-a spălat fața, a tușit pentru a-și curăța gâtlejul de gustul de tutun macerat pe care-l simte din ce În mai neplăcut În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
aia care-ți Îngheață sângele-n vine. Mergeam câte doi kilometri prin stuf până ajungeam la apă mare să prind pește și, ce aveam?, șase ani! Și prindeam peștele cu mâna și-l puneam Între dinți că-mi erau mâinile Înghețate și nu puteam să-l țin, Îmi scăpa. Am mai fost p’acolo acu’ câțiva ani și ce crezi s-au făcut? Au pus porumb pă toată lunca aia care era Înțelenită de stuf dă ziceai că nu să scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
infanteristul marin e respectat de toți cei de față. Regula povestirii lui pare să fie totalul dezinteres pentru cei care-l ascultă. Ei nu există, bătrânul pare să povestească direct jarului și flăcărilor din gura cuptorului. Ceva ca o apă Înghețată ni se strecoară În corp În timp ce vorbește, iar răscolirea focului cu vătraiul de fier, operație pe care o face totdeauna În pauzele discursului, nu pace decât să completeze senzația În sensul echilibrului. E probabil special gândită această oprire și această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
-și insignifianța: nimic din ce spun nu e mai mare / decât o furnică. În plus, trădat, umilit, copleșit de griji, își strigă multilaterala nedreptate deschis: eu trebuie să-mi povestesc povestea prin baruri / să spun cum e când ai picioare înghețate copii / și probleme. Calvarul acesta este doar un interludiu, în așteptarea martirajului viitor, implacabil: în ideea că voi fi martir. În ciuda acestei aplecări obstinate spre laturile întunecate ale existenței, eul dispune de o afectivitate care se vrea, din când în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
repeta / niciodată nu vom mai fi tineri și nici măcar niciodată nu vom mai muri / a doua oară. Absența certitudinilor (puține lucruri mai știu / numai aproximații îmi trec prin minte) e generatoare de neliniști, mai ales când se profilează un orizont înghețat. Un poem remarcabil din 1978, ce ai făcut în noaptea sfântului bartolomeu, reiterează tema vinovaților fără vină, a căutării nodului în papură, ocupație a oamenilor, în general, și parcă a românilor în special, fiindcă, așa cum încheie poetul, orice argument ai
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Babă Iarnă și moș Omăt, mi-a fost tare-tare frig. Era cât pe ce să mă smulgă și vântul. Abia m-am putut piti după un bulgăre de pământ. Of, dacă și la noapte o fi tot atât de frig, voi muri înghețat! Soarele auzind cu câtă bunătate vorbește ghiocelul vrăjmașilor săi, i-a trimis în ajutor mulțime de raze calde, întărindu-l. Așa că, de dimineața, alături, a putut vedea frați și surori răsărind printre petece de nea. Răsunau clopoțeii lor în poiană
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
viețuitoare care acuma, în toiul iernii, când poduri de gheață mai că acoperă toate apele, se scaldă aidoma ca-n vară? Păi uite, vidrele! înoată și se scaldă voinicește fără să le pese de ger; vânează peștele, ies pe malurile înghețate și se hârjonesc. Numai corbul își pregătește cuibul în care are să scoată, acum în miez de iarnă, puișori. Nu se depărtează corboaica nici măcar o clipă de cuib. Cum o să plece, dacă de cum s-ar ridica, i-ar îngheța puișorii?! Așa că
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
într-o instituție antisocială, în vechea mare adunare de altădată în care se vota cu unanimitate directivele partidului comunist. Samsarii, incurabilii care vând totul, uzurpatorii, au fost înscăunați prin lașitatea mulțimii care i-a votat cu ochii închiși și mintea înghețată, seduși iarăși de sloganele îmbrăcate în luciul hârbuit al minciunii. Copleșiți de sărăcie, mulți români, milioane, tineri mai ales și oameni valoroși, pleacă în străinătate în exil. Rupți de familie, copiii lor cresc orfani. Pentru ce se ascund permanent marile
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
martiriul camarazilor mei. Hazardul e mare, puterile mici, eu nevrednic și rănile adânci. Mă închin cu pietate la icoanele camarazilor mei plecați demult la cer, camarazi cu care am pătimit „veacuri de nopți” fără de zori, în cavouri umede, cu bolți înghețate. Să ne întoarcem la matca străbună, la firescul uman. Noua democrație a devastat ultimele „rezerve” spirituale, morale și materiale ale neamului. Așa zisa „privatizare” înseamnă jefuirea avutului național și trecerea bogățiilor statului în mâinile nomenclaturiștilor și a străinilor ce se
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și fără prihană stau departe sau sunt înlăturați. Prezența acestor oameni de mare onestitate și caracter ar aduce servicii mari în destinul istoric al neamului nostru. Suntem conduși de oameni fără scrupule din cortegiul bolșevicilor de ieri cu aceeași mentalitate înghețată și au rămas un club de profitori, râmători și răufăcători, hoți. Urgia comunistă a lăsat răni adânci și greu vindecabile. Au trecut decenii și vor mai trece și altele până vom cauteriza rănile trupești și sufletești și vom trăi în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
care altminteri, cu siguranță, n-aș fi ajuns să le am. În adolescență, m-am "dus" la Polul Nord, cu Nansen, apoi la Polul Sud, cu Amundsen și Scott, rămânând lângă o sobă caldă. Am și plâns din cauza lui Scott, mort, înghețat, în zăpezi. N-am fost un "pragmatic", termen foarte la modă azi. Și nu-mi pare rău. Detest sincer pragmatismul. Mi se pare stupid să consideri adevărat numai ce e util și avantajos când sunt atâtea dovezi (piramidele, între altele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu care m-am aruncat în adolescență, în direcții străine de mine. Prin clasa a treia de liceu, am primit ca premiu o carte care se chema "Epopeea albă". După ce am citit-o, am început să visez aurore boreale, ceruri înghețate, banchize și deșerturi de zăpadă. Apoi, nu m-au mai interesat zăpezile. Am ajuns la concluzia că e mai bine să te bronzezi la soare, pe o plajă, decât să dârdâi într-un sac de dormit. Nu m-am vindecat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Când am coborât în gară, noaptea lăsa locul unei dimineți urâte, murdare, cu ceață și frig. Nu exista nici un taxi care să mă ducă în oraș și am pornit pe jos, spre celălalt capăt al orașului, pe niște străzi pustii, înghețate. La spital, am văzut-o mai întîi pe sora mea, așezată pe un scaun lângă pat. Tata a încercat să se bucure. Mi-a zâmbit chinuit și mi-a zis: "Ce faci Gip?" Acesta era numele de alint pe care
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a zis: "Ce faci Gip?" Acesta era numele de alint pe care mi-l dăduse după ce citise un roman englezesc. Era, probabil, numele unui personaj care îi plăcuse. Am aflat, apoi, tot ce se întîmplase. Cum a alunecat pe scara înghețată a cârciumii, cum s-a lovit de colțul unei trepte de ciment ruptă, cum l-a căutat sora mea pe doctor toată noaptea în zadar, în vreme ce lupii urlau în jurul Lisei, cum l-au adus în zori la spital și cum
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de mișcările frontului mi-au fost cu desăvârșire străine. Nu-mi păsa ce se întîmpla cu Europa. Sufeream pentru moartea Annei Karenina sau pentru melodrame de duzină, umblând prin toată lumea, de la ecuator la pol, și prin toate timpurile. Revăd trenurile înghețate, cu tancuri și soldați, îndreptîndu-se spre front, din zilele când plecam în vacanță sau veneam din Lisa, dar despre ce se petrecea în București, atunci, pot povesti un singur lucru; am fost martor când niște polițiști îmbrăcați în civil, postați
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
întors spre mine. Spre uimirea mea, am descoperit că aveau, amândoi, fețe de copii. Și că bărbatul semăna cu colegul de școală primară din Lisa care, într-o zi de iarnă, mă păcălise, convingîndu-mă să-mi lipesc limba de zăvorul înghețat de la poarta școlii; urmarea fiind că fugisem spre casă cu gura plină de sânge. "De ce bați în ușă?" m-a întrebat, răstit, bărbatul. "Vreau să trăiesc", i-am spus, cu vocea sugrumată de emoție. El a râs. Mai auzeam acest
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de cristal ! În magazinul de jucării ai tresărit surprinsă vizitând potecile timpului; m-ai îmbrâncit neînduplecată în șura cu trifoi prea mirositor și floricelele multicolore din poiana stejarilor întunecați și nu mi-ai dat drumul decât să răsuflăm peste oceanele înghețate; ai încurcat pașii șlefuiți de timp și am zburdat împreună departe de Verde Împărat care pândea înverșunat printre tufișuri; am călărit împreună armăsarii norilor cenușii până au fugit înnebuniți de zările sângerii curățând umbrele și ochii zânelor cu dantelării de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
colț, vrând să treacă neobservată. Dincolo de ieșirea din sat străinul frână brusc mașina fără să oprească motorul și i se adresă întorcându-se: - E un timp oribil. Scoate-ți pardesiul și întinde-l să se usuce! Am pornit căldura, ești înghețată bocnă... și fă-te comodă! Se cunoștea nivelul de educație după modul cum învârtea cuvintele, parcă-i poruncea! El aparținea altei civilizații însă acum nu mai conta nimic! Ploaia, înverșunată bătea ca o tobă îndrăcită pe plafonieră; furtuna se pornise
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]